Sursa foto |
Mi-aduc aminte ca ieri, pe malul şanţului, între bătrânii ce-mi păreau mai
vechi decât istoria, aruncam pietricele în borna de kilometraj deasupra căreia
trona aproape tot timpul un chimir în care
se găsea tutun tocat, hârtie de ziar şi chibrituri. În satul bunicilor,
unde mergeam deseori înainte de a merge la şcoală, ori mai apoi, în vacanţe, cum
se lăsa seara, bătrânii se aşezau pe malul şanţului, cu ochii spre drum (să
vadă cine mai trece) şi tot vorbeau de-ale lor, lucruri pe care noi copiii, cum
ziceau ei, n-avem voie să le auzim.
O tuse ciudată se auzea din când în când la unul din vorbitori, şi,
invariabil, se auzeau două-trei păreri ce la unison sunau cam aşa. „tuse măgărească, Ioane, boală grea tutunul
ăsta la tine, o să mori tocând la el, o să mori uscat de foame, că nici lingura
nu-ţi stă plină din cauza tusei”.
Am rămas cu termenul de tuse măgărească în minte încă de-atunci, mă amuza
formularea, parcă vedeam un măgar tuşind, parcă-l vedeam scuturându-se de la
cap la coadă şi dând din copite. Deh, minte de copil cu imaginaţie bogată.
Numai că vedeţi, tusea asta, nu-i de glumă, căci există, bine, medical vorbind
se numeşte tuse convulsivă şi-i păcătoasă tare, că nu te slăbeşte nici ziua
nici noaptea. Dacă nea Ion ar fi ştiut că nu-i de la tutun tusea lui, deşi de
la tutun i se trăgea tusea, le-ar fi putut spune prietenilor săi că totul
porneşte de la la bordatella pertussis,
bacteria care provoacă aceste accese de tuse.
Normal, v-am cam dus cu vorba până aici pentru că nu-mi stă în fire să
scriu puţin. Puteam scrie un blog foarte scurt, ceva de genul: „tuşesc, cred că am tuse măgărească”. Dar
cum brevilocvenţa nu-i de mine, am dezvoltat un pic taman pentru a mai strecura
câte o amitire a copilăriei şi, de ce nu, câte un cuvânt al Scripturii.
Bunăoară, că tot veni vorba de boală, zice Ecclesiasticul aşa: „mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai
înainte de boală te îngrijeşte. Mai
înainte de boală smereşte-te, şi în vremea păcatelor arată întoarcere”.
Se întâmplă ca atunci când ţi-e lumea mai dragă, cum spune o vorbă
românească, să te pălească o boală de sezon şi să-ţi modifici planurile, nu
neapărat şi treburile. Gândiţi-vă, cum să mergi la o piesă de teatru ori la un
concert (în sală) când ai nişte accese de tuse din alea care captează toată
audienţa. Nu poţi face asta, ai deranja auditoriul, negreşit, dar ai perturba şi
protagoniştii, aşa că tot acasă e mai bine, că nu deranjezi pe nimeni.
După ce a murit nea Ion, de cancer pulmonar, desigur, la o vârstă
respectabilă, 93 de ani, alt bătrân tuşea pe malul şanţului, iar unul mai
hâtru, nefumător, desigur, zicea: „tusea-i
la fel, doar măgarul s-a schimbat”.
Şi nu vă pot spune, deşi sigur că n-o să mă credeţi, până acum scăpam de
tuse spărgând la lemne ori făcând pârtie. Numai că lemnele-s sparte şi arse mai
mult de jumătate iar pârtia am făcut-o la vremea ei. Bruma de muncă fizică
de-acum e prea puţină iar scrisul al acte nu numai că nu rezolvă nimic, mai
rău, accentuază şi dublează tusea. Şi peste toate, cum e firesc, în astfel de
situaţii nici de cântat nu poţi cânta, executarea unei cântări devenind o
adevărată încercare, mai ceva ca cele peste care a trebuit să treacă
mitologicul Hercule.
Zice Scriptura că duhul este „osârduitor iar trupul neputincios”.
Boala este o infirmitate parţială ori totală a unor organe, boala trupească,
căci bolile sufleteşti au alte caracteristici, aparent nedureroase,
caracterizate însă prin pierderea de lumină şi căldură, prin răcirea accentuată
faţă de cei din jur şi faţă de Dumnezeu. E foarte adevărat că între trup şi
suflet există o strânsă legătură, vizibilă atât în vremea suferinţelor cât şi-n
timpul bucuriilor.
Una peste alta, zâmbind şi tuşind, gândind şi scriind, aştept să se mai ducă un
pic iarna, nu de alta, dar printre picturi, că medicamente de tuse încă nu iau, mă
apuc de săpat pomii, că doar nu degeaba ziceau latinii: „mens sana in corpore sano”.
Şi apoi, nu pot trece peste cuvântul Mântuitorului, care spunea: „iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai
greşeşti, că s-ar putea să-ţi fie şi mai rău”.
Părinte, aveți un umor cu care mereu treceți peste momentul de poticneală....:)
RăspundețiȘtergereÎnsănătoșire grabnică vă doresc! Și un an bun, cu rodă multă și-n hambarele cerești, și-n cele pământești!
Mariana, apăi n-aş mai fie dacă n-aş glumi un pic. :D Ei, nu-i o boală aşa grea, e ceva simplu, de sezon, nu trebuie să mă vait, sunt oameni care se află într-o reală stare de suferinţă, sunt copii, sunt bătrâni, ei au nevoie de mângâiere şi cuvânt bun.
ȘtergereUn an minunat şi binecuvântat să fie şi la casa ta!
Am citit cu drag si cat timp am citit, m-am detasat de toate! Sanatate, Padre, spor la sapatul pomilor si rod bun sa va dea Domnul! >:d<
RăspundețiȘtergereLaura, mă bucur că mi-a trecut prin rândurile-gânduri, că te-ai simţit bine (liniştită) aici. Îţi mulţumesc pentru gândul bun şi îţi doresc o zi minunată alături de dragii tăi băieţi! >:D<
Ștergere"Eu cred ca sunt bolnav de prea mult suflet!"-Blaga
RăspundețiȘtergereFrumos scris ,fara a epata moralizator anume,ostentativ...asta imi place la stilul dv...parinte.
Eu candva , nu era iarna sa nu fac o gripa care sa ma tina cel putin o saptamana la pat.Au trecut ceva ani buni de atunci ,si nu mai stiu de asa ceva.De ferit ,nu prea ma feresc de frig,nu prea ma imbrac adecvat,nu ma tratez la o raceala simpla precum altii.
Dar stiti ce este straniu,,,mi-e dor uneori de acele gripe..cat stateam si vegetam bolind in pat (adeseori din cauza febrei adormind,)simteam o anume purificare si pace interioara!
Un soi de ermetism ,refugiu,impacare...imi plac statuile,de ce oare?
Blaga are cugetări de-o înaltă adâncime spirituală.
ȘtergereEu scriu din inspiraţia vieţii de zi cu zi, din simplitatea naturii şi din rostirea la fel de simplă a celor cu care intru în contact. Desigur, nu uit de partea divină a lucrurilor, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă îmbrac cu teologia de la cap la cap. Aş putea scrie teologie, dar sunt destui cei care fac asta, unii chiar bine, alţii... .
Am plecat la drum cu această pagină taman pentru a mă face înţeles celor din parohie şi prietenilor care îşi dorească să vadă şi faţa mai simplă, mai uşor de parcurs a învăţăturilor străbune.
Despre răceală nu mai spun multe, că nu stau niciodată să zac, mereu îmi fac de lucru. :)
Mulţumesc frumos pentru trecere şi gând!
Buna seara, Padre!
RăspundețiȘtergereCica: „tusea-i la fel, doar măgarul s-a schimbat”. :)))))))))))))))))
Cred ca in ziua de azi, nici tusea nu mai e ca altadata, toate-s schimbate. Si nici de fumat nu trebuie sa mai fumam ca are grija aerul poluat de plamanii nostri.
Tu Padre, ai grija acolo de sanatate ca e mai buna decat toate!
>:D<
Meri, nu te joci cu carisma populară :D, bătrânii erau tare hâtri înainte vreme. Şi apoi, dacă-i de fumat, nu-i problemă la noi, dar să-i dai şi lui Adi să citească, să vedem el ce zice. :D
ȘtergereMulţumesc frumos de gândul bun! Seară frumoasă să fie la voi! >:D<
Sarutmana parinte...cu o tuica fiarta a-ti incercat?...am glumit.Sper sa va faceti bine cat mai repedeca tusea e boala grea i-ti ia toate puterile...seara buna va doresc.Elena P
RăspundețiȘtergereElena, un pic (dar un pic) de ţuică fiartă este bună, dar pentru omul sănătos, eu deocamdată încă mai tuşesc, mai rar, nu aşa ca ieri.
ȘtergereO seară bună şi binecuvântată să fie şi la voi!
Parinte, sper ca te-ai insanatosit pana acum.
RăspundețiȘtergereIn rest, citeam cu ani in urma una din cartile parintelui Cleopa sau parintelui A. Boca sau a altcuiva (nu mai tin minte, si nici macar nu sunt batrana!) ca boala e un semn. Sa o primit cu multuiri lui Dumnezeu ca e moment de post, (post negru, sau post doar cu legume), rugaciune, odihna, sa ne invretnicim putin de corp si mai mult de suflet - ca de la suflet ne pleaca boala.
Am ridicat din umeri atunci. Dar ideea mi-a incoltit. Si nu am mai racit de 4 ani, nici eu, nici copil, nici sot.
Postul isi are rolul lui tamaduitor de suflet si de trup. Mancatul mai putin, ruga mai multa, vorbit mai putin (greu pt o femeie ca mine!!!) si ajutat mai mult pe cei in nevoie, toate astea purifica minte, si uite ca si trupul.
Cu tutunul - asta e patima grea. Eu nu recomand nici tuica (sminteste neuronul). Dar asta ca tataia facea un vin fiert cu multe condimente pt racelile incipiente. Tataia s-a dus, dar imi mai aduc aminte de sfaturile lui pt tuse si bolile pulmonare: ceai de urzica, ceai de cimbrisor, o lingurita de miere si hodineala dupa masa.
Sa inteleg ca iar va-ti ales cu o raceala daca ati umblat la "amintiri". Imi plac pildele strecurate printre randuri. Citesc cu placere tot ce scrieti.
RăspundețiȘtergereVa doresc insanatosire grabnica si o zi buna la casa voastra!
Si eu am avut tuse de-asta magareasca.
RăspundețiȘtergereÎmi aduc aminte tot timpul cum am scăpat de ea. Bunica-mea când făcea mămăligă, de multe ori îmi dădea terciul ala care rezulta înainte de fierberea mămăligii si-l amesteca cu zahăr. Îl mâncam așa fierbinte. Când am avut tusea, l-am mâncat și mai fierbinte, că m-a ars pe gat. Dar a doua zi n-am mai tușit.
Ţtiu şi eu reţeta cu terci, Claudiu, am probat-o deseori în copilărie şi, când a fost nevoie, adult, mai ales că la mine gâtul trebuie bine protejat, fără un gât bine protejat nu pot cânta cum trebuie.
ȘtergereSper să scapt repede de problemă, nu e timp doar pentru tuşit, mai am şi alte lucruri de făcut.