LA RASCRUCE. DA SAU NU

Luna asta fac trei ani de blogosferă. Nu gândeam că o să amintesc acest lucru dacă aseară nu primeam un comentariu cu urare pentru acest lucru. Asta partea frumoasă. Partea mai puţin frumoasă este că la puţin timp după, am primit un comentariu anonim în care eram judecat pentru „inepţiile” spuse în această lume „ireală”. Ghilimelele sunt citate din comentariul scurt, în care eram sfătuit să mă ocup de parohie pentru că „voi răspunde” înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele enoriaşilor. Pentru că a fost anonim nu l-am publicat, că nu-s perfect. Dar pentru că încerc să fiu corect, l-am redat în această introducere.

„Nihil sine Deo” aşa se numeşte blogul meu. Îl ştiţi destui, în trei ani am pus 293 de postări în care am încercat să-L prezint pe Dumnezeu, nu în sensul strict dogmatic, accesibil doar teologilor, ci prin prisma lucrurilor şi acţiunilor omeneşti, spre a fi de folos tuturor. În ultima perioadă am făcut share şi pe alte conturi pentru a fi accesibil spre citire celor care caută acest gen de cuvânt. Poate că pe unii a deranjat modul liber, uneori ilar, în care putem înţelege spiritualul. Eu nu cred că Dumnezeu este împotriva bucuriei, a voioşiei. Nu cred că Dumnezeu iubeşte habotnicia şi îngustimea. El, fiind Iubire, Lumină şi Viaţă.

Nu cred că Dumnezeu „s-a supărat” pe modul în care eu am încercat să fac cunoscute anumite gânduri din Scriptură prin cuvinte şi acţiuni omeneşti, încercând deseori să corectez percepţiile greşite ale unor credincioşi cu privire la anumite slujbe, sărbători şi tradiţii, folosindu-mă de pilde şi metafore, în încercarea de a mărturisi adevărul. Cu atât mai mult nu cred că am deranjat, zic eu, pe foarte mulţi din cititorii blogului, că peste 40 de mii de cititori (nu unici) au trecut şi prin pagina mea, lăsând câte un  comentariu ori impresie.

Îmi reproşez că poate, luat de valul entuziasmului omenesc, am derapat uneori la unele comentarii pe alte site-uri gen facebook, netlog, hi5,  la poze şi bloguri ale prietenilor virtuali. Nu am căzut în derizoriu însă. Am încercat să-mi păstrez verticalitatea, ducându-mi crucea chiar şi în paginile internetului, răspunzând deseori întrebărilor celor ce doreau să afle mai mult ori mai clar câte ceva din învăţăturile Bisericii, şi slavă Domnului că am găsit o grămadă de oameni preocupaţi şi de lucruri spirituale.

Cât priveşte grija pentru parohie, am să las faptele să vorbească, am să-i las pe cei ce mă cunosc să comenteze. Am zis că nu sunt perfect. Încerc mereu să-mi fac upgrade şi update în cele duhovniceşti.

Am spus odată că dragostea cu sila se numeşte viol. Iar violul poate fi şi spiritual, când obligi pe cineva să iubească cu forţa. Hristos a spus „cine vrea să vină după Mine…..”, asta însemnând că eu, de la altar îl propovăduiesc celor care vin la biserică. Merg prin parohie şi prin casele oamenilor deseori. Nici dacă aş dormi la fiecare în casă nu aş putea să-i aduc pe toţi, pentru că nu poţi obliga pe nimeni să iubească pe Hristos. Deci grija faţă de parohie se transpune în lucrarea normală, neforţată a propovăduirii, care lucrare, s-a extins în lumea internetului, pentru cei ce doresc să înveţe suplimentar, chiar dacă eu poate, nu sunt cel mai bun profesor.

M-am lungit cu vorba. De fapt postarea am scris-o pentru o rugăminte. Eu ştiu ce înseamnă internetul. Eu ştiu de ce am pornit acum tei ani la socializare pe internet. Nu pot fi preot într-o lume în care internetul face parte din cotidian. Nu aş avea cum să-i  înţeleg pe mai tinerii enoriaşi dacă nu aş folosi acest mijloc de comunicare prin care să le transmit date ori să primesc semnale.

Rugămintea mea este următoarea. V-aş ruga să-mi trimiteţi gânduri ori comentarii pertinente cu privire la existenţa unui preot pe internet. Mi-aş dori ca în special enoriaşii mei să comenteze, semnându-se, pentru că părerea lor contează mult pentru mine, căci pentru ei trudesc din iubire. Aş dori comentarii semnate şi de către ceilalţi, chiar dacă sunt împotriva acţiunilor unui preot pe internet, cu rugămintea ca ele să fie de bun simţ, adică fără atacuri de doi lei. Aş dori să vă cunosc părerile pentru a-mi reevalua poziţia. Dacă majoritatea veţi comenta pozitivă acţiunea mea pe aici, voi rămâne online, poate mai retras în comentarii şi activităţi. Dacă majoritatea comentariilor vor fi împotrivă acţiunilor uni preot pe internet, pot stinge lumina fără probleme. Eu consider că indiferent că mă aflu în parohia-mi rânduită ori pe internet, nu fac de râs haina şi crucea ce mi-au fost date spre purtare. Voi hotărâţi dacă vă place sau nu activitatea mea. Eu vă respect şi vă iubesc oricum, ca un părinte şi prieten. NIHIL SINE DEO