joi, 15 ianuarie 2015

AMANDINA

           
Sursa foto
 Doar ce am terminat de mâncat o amandină şi am zis să fac o pauză, cumva, ca o scurtă siestă, „frunzărind” prin fluxul de ştiri ce rămâne pe pagină după închiderea mail-ului. Un ochi însă, într-o fracţiune de secundă, s-a abătut asupra farfuriuţei în care mai devreme maiestuos stătea amandina. N-aş trece mai departe fără să vă spun că amandina se află la loc fruntaş între dulciurile preferate de mine, căci blatul pufos şi corect îmbibat cu siropul acela simplu făcut din zahăr (eventual un pic caramelizat) şi esenţă de rom, crema, care poate varia, după gust, având  frişcă şi ciocolată amăruie ori unt şi cacao, uneori, pentru cine ştie, migdale râşnite ori cappuccino, peste care se adaugă inconfundabila glazură semi-crocantă, nu te lasă aşa uşor să  uiţi că plăcerile copilăriei, regăsite mai apoi în anii de adolescenţă prin cofetării (căci pe-acolo mergeau tinerii acum deseori acum 20, 30, 40 ... de ani).
N-am făcut acestă succintă descriere pentru a face poftă cuiva, căci pentru asta ar fi trebuit să dezvolt mai mult, dar am redat cuvintele de mai sus taman pentru că aseară, în urma unor discuţii cu prietenii, am înţeles că pe internet podiumul fotografiilor (în anumite clasamente) are următoarea structură: pozele cu animale (în special pisici), pozele cu copii mici şi cele cu mâncare.
Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată, internetul rescrie traseele neuronale şi, implicit de simţire, ale celor ce se conectează deseori în lumea virtuală. Şi dacă adulţii (trecuţi de 30 de ani) încă mai păstrează bazele unor învăţături, trăiri şi lucrări ce au la bază palpabilul, plecând de la răsfoitul cărţii şi până la desenarea pe hârtie milimetrică, cei mici, sunt captaţi definitiv de această lume (care nu-i rea în sine, are multe părţi bune) ce la un moment dat le încinge „procesorul”, inducându-le stări de irascibilitate, tulburări de atenţie, apatie şi lipsă de motivare în lucrurile constructive. Nu întâmplător empatia pentru animale s-a dezvoltat aşa de mult pe internet, căci like-urile şi distribuirile au contribuit enorm la asta, în timp ce violenţa din şcoli, din magazine, de pe stradă, creşte proporţional, taman din lipsa acestor legături simple, fireşti, ce trebuie să existe între oameni. Faptul că pe locul doi sunt pozele cu copii nu-i de ajutor, teoretic o expunere a propriilor copii pe internet, excesiv chiar de mulţi oameni, nu face decât să-i vulnerabilizeze mai târziu, crezând că dacă toţi îi „apreciază” pe internet, la fel trebuie să se întâmple şi când vor ieşi în societate.
 „Nevinovatele” mâncăruri ce apar prin toate paginile, inclusiv prin discuţii au şi ele istoria lor, căci, pe de o parte, trebuie să vorbim de firescul hranei cotidiene, iar pe de altă parte, nu putem să nu observăm mult prea multa grijă pentru calorii, diete, gramaje şi porţii, asta ca să nu mai zic de faptul că deja este la modă formula „tradiţional”, încât nici pâinea noastră nu mai e cea de toate zilele, ci e tradiţională, la fel cum e salamul, muşchiuleţul, sarmaua şi cozonacul.
Probabil că după ce aţi citit acestă postare (dacă nu chiar de la începutul ei) vă veţi fi gândit că aţi greşit pagina. Nu, n-aţi greşit, doar că am zis să punctez, în felul meu, o parte mică din viaţa de zi cu zi a lumii virtuale, cea în care ne înconjurăm de animale în timp ce ne comportăm animalic, cea în care ne scoatem copiii la înaintare în timp ce noi ne ascundem sub avatare cu iluştri actori, cea în care afişăm ostentativ ceea ce mâncăm şi unde mâncăm, în timp ce, a doua zi, la umbra unor statusuri ridicăm în slăvi seminţele cu omega3, cele ce aduc binefaceri ţesuturilor adipoase, greu încercate de la mesele de seara.
 Ştiu, ştim, ştiţi, „pofta l-a omorât”pe om, căci altfel, cum ar zice apostolul Pavel, „nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte.”
 Nu dezvolt despre animăluţe şi copii, veni-va poate şi acel moment, dar parcă tare-mi plac cuvintele astea din Scriptură pentru a le lăsa nescrise.  „Omul bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare. Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul lui e limpede. Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios”.
 Mi-am încheiat pauza de ştiri şi, după ce am mai mâncat două bucăţi (mici) de pandişpan cu vişine, mi-am văzut de treburi, doar nu am mâncat degeaba ori pentru like-uri, nu? 

27 de comentarii:

  1. Eu comentez intr-o pauza dintre un mar si-o portocala, si nu-ti povestesc ce frumos au crescut sau cum le-am cules ca pe-aici nu merge cu minciunica . Dar, da, ai analizat corect fenomenul copiilor supra-expusi unui mediu virtual . De la mine un big like ca stiu ca stii ca-l meriti pe bune . :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ţi-am răspuns de trei ori şi de ficare dată nu mi-a fost validat răspunsul pentru că pica netul. :D
      Nu merge cu minciuna, nu, adică nu la partea de horticultură, căci în privinţa fructelor sunt sigur că spui adevărul.
      Aş fi putut scrie mai mult, numai că aş fi plictisit. E drept, m-am lungit un pic la partea cu amandina, dar nimeni nu-i perfect, nu?
      Mulţumesc frumos, Dana!

      Ștergere
    2. Sunt sigura ca ai putea scrie la fel de mult pe cat ....doresti, dar mai stiu ca niciodata nu ai vorbi fara sens . Deci, Padre, tu scrie, eu am timp sa citesc, si nici nu ma plictisesc . Citesc cu placere si atentie .

      Ștergere
    3. Ştiu, Dana, iar tu ştii bine că şi eu, tot cu mare plăcere şi bucurie şi atenţie, dar şi cu bucurie, trec prin rândurile scrise de tine.

      Ștergere
  2. Mă declar vinovată! Şi eu îmi expun pisicile şi căţeii pe Facebook mai mult decât mă expun pe mine, însă îi expun pentru că, pe newsfeed-ul meu, fiind generaţie tânără, apar multe postări ce au în componenţa titlului cuvinte ca "Salam" sau "Guţă" ori "Barosanul", iar printre astfel de postări, o poză cu animăluţele mele parcă mai înfrumuseţează peisajul! :))
    Oricum, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, are şi Facebook-ul părţile lui bune, printre atâtea rele! Dar cea mai rea parte este aceea a dependenţei pe care o provoacă, oricâte am spune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, nu-ţi ştiu pagina de facebook, pentru care motiv nici nu zic nimic. :D În mod normal ar trebui să ai posibilitatea să blochezi postările cu manelişti, dar sunt mai rău ca viruşii uneori, de postări zic, apar continuu.
      Dependenţa de net este recunoscută oficial, de aceea eu, cel puţin de două ori pe an, fac câte o dezintoxicare de cel puţin două săptămâni.

      Ștergere
    2. Offf, eu nu am curajul necesar pentru acest lucru! :))

      Ștergere
    3. Maria, la vârsta mea deja nu mai vorbim de curaj, ci de experienţă. :D

      Ștergere
  3. Asa este, Padre, nimic mai adevarat! E ca un trend, ca un curent si uneori picam si ne cam inecam in el :(
    Dar ne-ati facut pofta cu amandina, inclusiv mie, eu care din cauza sarcinii eu nu mai mananc amandine:)))
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, care sarcină, cea de când erai însărcinată cu Denis ori alta, ca să nu pic de ruşine că nu ştiu. "Obsesia" ta pentru ciocolată din perioada aia o ştiu, aşa că nu mai pun paie pe foc. :D
      Despre restul, partea serioasă a lucrurilor, noi am tot vorbit. Eu îţi mulţumesc pentru comentariu şi-ţi doresc o seară frumoasă alături de băieţii tăi!

      Ștergere
  4. Nu am pisica, nici catel, copiii mei sunt mari si nu-mi fac selfie :) Dar articolul, asa de bine si de profund scris, mi se pare ca se refera (si) la ipocrizia noastra cea de toate zilele :) Despre asta (ipocrizie adica) nu mai zic nimic acum, ca am zis odata intr-un comentariu si m-am temut ca vorbele mi-au iesit din condei (tastatura, fie :) ) prea aspre si v-am speriat :) Oricum, amandina e printre prajiturile mele preferate si, ori de cate ori ma nimeresc intr-o cofetarie, e prima dupa care ma uit :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, cum ştii, am vorbit la modul general, am judecat, dacă pot spune aşa, o stare de fapt, căci nu ştiu dacă-i cineva care să spună că internetul nu induce în mintea copiilor astfel de stări ori că adulţilor nu le taie din elanul constructiv. M-aş bucura, sincer, să găsesc în virtual postări personale ale oamenilor, dar nu "trei lulele trei surcele", ci lucruri scrise cu subiect şi predicat.
      Cât despre ce/cum comentezi tu, n-avea grijă, bunul simţ şi acurateţea gândurilor se simt şi văd de la distanţă.
      La vară mâncăm amandine, clar! :D

      Ștergere
    2. Mi-a placut mult blogul dar si raspunsul Simonei, sunt de acord cu voi. va pup. Marilena.

      Ștergere
  5. N-ai putut scapa ocazia de a dezvolta Top 3-ul, asa-i?😃 Oricum trebuie sa recunosc faptul ca ai dreptate(nimic nou sub soare,nu? ). Si m-ai facut sa-mi fie dor de vremea in care discutiile animate dintre noi, cei de acum 20, 30 sau 40 de ani se purtau la o cofetarie cu o amandina si o cafea in fata. O seara buna la casa ta, Victor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tiana, cred că n-am depăşit măsura, am scris în felul meu, aşa cum ştii, încercând îmbinarea lucrului simplu cu cele spirituale.
      Discuţiile de la cofetărie erau minunate, nici facebook-ul nu poate descrie, cu toate setările lui, ce stare plăcută era când tinerii se întâlneau la o prăjitură.
      O seară minunată să fie şi la voi!

      Ștergere
    2. Cand ai depasit tu masura, om "simplu" ?

      Ștergere
    3. Nu ştiu, Tiana, dar poate că dacă am depăşit-o vreodată, o ştiţi tot voi, prietenii.

      Ștergere
  6. In toate cum spuneau anticii exista o masura, si asemenea se impune fireste si cand vine vorba de poftele culinare.
    Ori cum spunea Socrate" Nu traim ca sa mancam, ci mancam ca sa traim!"

    Era asa un gand de moment vis a vis de ce ati scris...si mie imi plac amandinele ,ca tot de altfel ce presupune ciocolata si gust de caramel.Nu uit intre ele insa pe cea servita in vizita la cineva,o amandina de casa...avantajul,e mai putin dulce ca cele din comert !Zaharul are si rol de conservant,iata de ce multe produse din cofetarii folosesc o masura mai mare de zahar decat e necesar.Si alti conservanti pentru a rezista mai mult timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Faem şi noi amandine în casă, inclusiv tort amandină. E clar, gustul e net superior celor din comerţ, chiar dacă aspectul ai zice că nu-i acelaşi. În definitiv, cine stă să migălească pentru un aspect ce ar da bine în faţa ochilor şi mai ales a aparatului foto, pierde partea cealaltă, a gustului bun.
      Măsura cu care ne ordonăm clipele vieţii este vicleană, căci atunci când vine vorba de stat la PC o reglăm în aşa fel încât să ne permită un timp mai mare iar când trebuie să facem alte activităţi, o reglăm încât să se termine mai repede.
      Întrebare: ce clipe şi-ar conserva omul (dacă s-ar putea face asta) din clipele pe care le are într-o zi?

      Ștergere
    2. Cele in care afli emotia,frumosul ,comunicarea rodnica,constructiva!

      Filozofia mea de viata as reduce-o la urmatoarea maxima simpla':Daca stii sa vezi ,sa suferi si sa alini,stii tot!"-Nu retin autorul.

      Netul poate fi parinte o punte de comunicare..probabilistic ai mai multe sanse sa afli oameni cu care sa simti ca poti rezona in cuget si simtire!
      Cuvantul hraneste ,ai nevoie de el!Dar fara dialog,fara comunicare ,ceva anume se pierde,doare.Pentru el ,apelam la orice mijloc...e adevarat ,unii se folsesc de net,pentru alte,scopuri,mizerabile!
      Desigur ca se impune si in acest caz o anume masura ...pentru a evita dependenta!
      Eu regret lipsa timpului inafara naturii,eu in natura obisnuiesc sa ma rog.
      Dar vremea asta,si spatiile astea inchise de la bloc...pe vremuri ieseau copiii la un fotbal in spatiile dintre blocuri,astazi sunt ticsite de masini,sa vrei,nu se mai poate!Spatiul verde unde erau niste scranciove l-au micsorat,sa faca loc masinilor!E drept?


      ps"Nu dispunem adeseori noi de ceea ce si cum vrem face cu timpul ce ne imresoara!
      Cat si cum putem alege noi oare in lumea asta mare?

      Ștergere
  7. Ca deobicei, ceva de citit, frumos scris.Frumos scris,dar mai greu de comentat.Avetzi dreptate,netul e plin de animalutze,chiar prea plin,dar eu respect placerea fiecaruia,asa ca daca nu-mi place...trec mai departe.Cit priveste subiectul tabu,,amandina,,e asa de bunaaaaa.Copii..e plin de ei,dar nu mi-e rusine si cu,,tineretul,,pensionar,daca simt nevoia sa se arate,sa o faca.Poate ca undeva, e ceva , care nu merge bine si asa se descarca/nu stiu,presupun.../Ma bucur ca totdeauna pui si ceva din Scriptura,asa mai invatzam cite ceva cu totzii.O seara cu bucurii la casa ta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Libertatea de expresie, despre care se tot vorbeşte în ultima vreme, a rămas neschimbată. Pe net vor circula ca şi până acum poze cu pisici, copii, mâncăruri, actori şi citate siropoase. Este foarte adevărat că fiecare îşi pune ce doreşte pe pagină, e un pic deranjant când se distribuie ceva în mod repetat, iaar aici nu vorbesc de propriile creaţii. Poţi distribui ceva plăcut de la un prieten; e recomandat să-ţi distribui propria creaţie (pictură, melodie, blog, mâncare deosebită chiar), dar nu excesiv de des, nu agresiv,
      Fără cuvinte din Scriptură nu se poate, sunt cuvintele ce ne prezintă Adevărul, Cel fără de care ne-am scufunda adânc de tot în minciună.
      O zi bună să fie şi la voi!

      Ștergere
  8. Cum cuprinzi tu intr-o scurta postare foarte multe subiecte.
    Ca de obicei,scrierea imi da mult de gandit,poate pe ici pe colo ma si recunosc in unele "fapte" :))))))).
    Noroc c-am lasat-o mai usurel cu bucataritul,asta mai mult din lipsa de timp ,ca sa fiu sincera.
    Amandina inca nu am facut,dar mai bine stau cuminte.
    Seara faina la casa ta Padre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Die, ca să încep cu sfârşitul, eu zic să meştereşti repede o amandină, nu de alta, dar ai să-ţi mai speli din "faptele" alea în care ziceai că te recunoşti uneori. :D
      Mă bucur că ai trecut din nou prin pagina mea, că mi-ai apreciat rândurile şi că ai lăsat un gând bun.
      O zi bună şi un weekend minunat să fie şi la tine!

      Ștergere
    2. Da,nu ajung eu nici la timp nici de cate ori as vrea pe unde as vrea :))))))
      Nadajduiesc ca va veni si vremea sa reusesc a le face pe toate dupa pofta inimii (vise maica,vise as zice).
      Cat despre Amandina,nu prea am voie sa fac de-astea,odata ca incerc sa-mi pastrez silueta macar in parametrii de acum si apoi nu am ajutoare la mancat :)))))))))) Vezi daca nu esti mai aproape.
      Weekend fain sa fie si la voi.

      Ștergere
  9. E loc pentru ”di toate” în acest spațiu virtual. Și pentru pozele cu pisici și pentru năzbâtia unui prunc și pentru bunătățile aburind, cu care dorim să dăm lumea peste cap, loc este, ceea ce trebuie să nu uităm este că noi suntem cei care ne stabilim scara de valori.
    N-am mai poposit de mult aici, în casa cuvintelor tale, în acestă liniște blajină!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daniela, într-adevăr, este loc, virtual comprimă lucrurile mari, reale, în Mb şi Gb. Aceste stări, foldere, pagini, domenii, odată deschise, sunt ca nişte curţi mari în care se află case, livezi, flori, animale şi oameni. Unele-s frumoase tare, ţi-e drag să le priveşti, altele, dimpotrivă, sunt neîngrijite. Unele sunt închise total, altele, te lasă să vezi câte ceva, doar aşa, cât să ştii că acolo-i locuit. Cine are mai multă experienţă pe internet vede din prima unde-i bine de intrat, ştie dintru început de ce să se ferească. E drept, uneori ne mai supărăm, dar avem un buton pe care-l putem folosi oricând, doar un click pe x-ul de la close şi călătoria s-a terminat.
      Îţi mulţumesc pentru trecere şi cuvânt! O seară liniştită şi bună să fie la voi!

      Ștergere