luni, 30 martie 2015

BUZĂ, TONŢI ŞI CARAS


Vai, nu ştiu cum să vă spun, dar sunt zile când răbdarea îţi poate fi pusă la încercare până la cele mai înalte cote, desigur, într-o acută lipsă de timp, căci când poate fi pusă mai bine la încercare răbdarea decât atunci când nu ai timp? Am început postarea cu o interjecţie taman pentru că aşa am simţit în momentul în care m-am decis să scriu, clar, tot într-o fugă, tot sub presiunea timpului, dar cumva, ca o refulare, ca o contră asupra celor ce m-au presat azi, şi ca o arvună pentru zilele pline ce vor urma.
N-am probleme cu ora de vară, ca să nu existe discuţii, mă trezesc fără probleme la ora 5 după noua oră chiar dacă dau stingerea la miez de noapte. Numai că dimineaţa vine cu o avalanşă de treburi. Acum să nu credeţi că vin aici cu nişte date, aşa, ca dintr-un jurnal de fată mare ce stă la pension, numai că-s zile, cum spuneam, care chiar te pun la încercare.
Luni, penultima zi a lunii martie, venită după o prea plină zi de duminică. La prima oră un concurs ce a venit să încununeze munca unui miniproiect desfăşurat cu copiii, aşadar, prezentarea proiectului, susţinerea lui, ascultarea tuturor copiilor implicaţi, adică şi a celor din alte localităţi, şi desemnarea câştigătorilor pentru faza următoare. Clar, am fost pe podium, iar asta o spun spre lauda copiilor, nu a mea, ei merită aplauzele. Şi cum ziua abia se apropiase de jumătate, ţinând cont de faptul că se apropie sărbătoarea Învierii, am socotit de cuviinţă că este firesc să vizităm un azil de bătrâni, desigur, nu cu mâna goală, ci cu tot ceea ce poate fi necesar unor oameni încercaţi de viaţă.
Vă veţi întreba unde-i încercarea răbdării, nu-i aşa? Apăi staţi să vedeţi. Cum aşteptam să-mi iasă fata de la şcoală, tot eram prin zonă, să nu mai stea la autobuz, primesc telefon de la soţie că nu-i mai porneşte maşina, contactul, cel de-al treilea schimbat, sucombase fără drept de revenire. Ştiţi cum e cu contactul ăsta de la maşină? Unul nou ţine un an, apoi legat cu sârmă doi ani. Eu am schimbat trei până acum, din ultimile două făcând unul căruia i-am pus două sârme. Rezultatul? A ţinut mai mult de un an, şi dacă nu era sârma de proastă calitate ţinea chiar doi. În fine, iau fata şi plec către soţia care mă suna de zor că a pornit maşina, contactul, într-o ultimă suflare, oferind ultima învârtire cu succes.  Bună treabă. Sună mecanicul, că eu nu mai aveam un alt contact să-l montez şi programează-te într-o juma de oră, asta în condiţiile în care deja trei familii mă aşteptau la sfeştanie. Acul de la indicatorul de benzină a maşinii defecte îmi arăta că-i pe negru, adică deja depăşise şi partea cu roşu. Am pornit-o împinsă (ca pe vremuri dacia) şi am dat fuga să iau un pic de benzină din camera centralei. Surprizăăăă! Cât am lipsit  de-acasă a picat curentul, centrala avea apa la 120 de grade iar bateria din prelungirea UPS-ului deja se dusese şi ea. Suflecă băiete mânecile, pune mâna pe şurubelniţă, pe cleşte şi desfă pompa de recirculare, blocată de vreo gunoaie topită de apa mult prea fiartă. Maşina mergea pornită în curte, centrala dădea semne de revenire, mecanicul aştepta la vreo 20 km distanţă, cele trei familii aşteptau şi ele iar, eu eram în criză de timp.
Răbdare, băiete, răbdare, căci cu răbdarea treci marea. În garajul mecanicului, după ce am desfăcut contactul, au apărut rând pe rând trei flăcăi mâncând seminţe. Zicea-i că-i operaţie pe cord la maşina mea, operaţie cu asistenţi, căci Buză, Tonţi şi Caras se uitau, scuipând seminţe-n pumn, la măestria mecanicului, discutând nonşalant (dar trăgând câte o ocheadă spre mine, deh, un străin) despre cele opt ore de cărţi jucate ieri şi despre partida de pescuit de alaltăieri. Pescăreştile adevăruri nu vi le mai înşirui, le bănuiţi şi voi, deşi, parcă nu-mi vine a crede că un crap chinezesc poate trage la pufuleţi. „Bă Tonţi, ce-o zice bă lumea că noi stăm la peşte şi la cărţi zi de zi?” Scuipând două coji pe jos, dar cu un ochi spre Caras, care se spijinise de-un capăt de menghină, Tonţi spuse: „invidioşi, bă, Buză, invidioşi pe norocul nostru”.
Cred că ar fi fost privit cu uimire dacă le-aş fi spus că pentru mine ziua ar trebui să aibă cel puţin 16 ore de lumină, doar pentru treburi, că la pescuit n-am mai fost de-un car de ani.
Am reparat maşina, da, am fost şi la sfeştanii, ba chiar, uite, dacă am avut răbdare, am scris şi-un blog simplu, chit că-s convins că voi nu aţi avut răbdare să-l citiţi.

Aaaa, că tot am vorbit de răbdare, zice Scriptura că „suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde”, iar în alt loc zice că „prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.”

28 de comentarii:

  1. Bună seara Padre! Eu am avut răbdare și am citit tot. E cîte o zi din asta în care ghinioanele se țin lanț. Până la urmă te-ai descurcat. Totul e bine cînd se sfârșește cu bine!
    Cât despre cei trei, este un proverb sau o zicală: „prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul.”
    O seară frumoasă la casa voastră!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mari, n-au fost chiar ghinioane, că uite, fetele s-au calificat, maşina am reparat-o, toate-s în parametri, doar cu timpul stau mai rău, de altfel, cred că-s în trendul general.
      O seară liniştită să fie şi la casa ta!

      Ștergere
  2. Felicitari pentru calificare ... si pentru rabdare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos! Meritul calificării este al grupului de copiii, eu am fost doar coordonatorul. Iar răbdarea mea... :D, fie, cu mila Celui de sus, încă-i statornică.

      Ștergere
    2. Bucuria copiilor merita toata rabdarea.
      Succes la faza pe eparhie!

      Ștergere
  3. Ca deobicei ,cind incepi un blog scris de Parintele nu potzi sa-l lasi pina nu il termini.O fost o zi ...ocupata ,dar sint sigura ca atunci cind se va termina vetzi fi linistit ca le-atzi rezolvat pe toate alaturi de Dumnezeu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu care credeam că am scris mult, că pun răbdarea cititorilor la încercare. Mulţumesc frumos pentru gândul bun şi pentru apreciere!

      Ștergere
  4. De luat aminte ,mai ales eu care cu rabdarea nu prea ma mai inteleg bine in ultimul timp.Felicitari pentru tot si chiar ma bucur ca am avut rabdare sa-ti citesc minunatele ganduri . Adelina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adelina, n-aveai cum să nu ai răbdare, ţi-ai călit-o ca mamă. Şi apoi, cum ştiu eu, şi tu scrii frumos. Mulţumesc frumos pentru apreciere!

      Ștergere
  5. Inca o data felicitari pentru rabdare.
    La mine ``e sublima , dar lipseste cu desavarsire ``.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Monica, nu zice aşa, că există răbdare şi la tine. Şi apoi, dacă e să zic altfel, te aprinzi repede dar la fel de repede îţi dai seama şi-ţi pare rău, nu? Mulţumesc frumos! Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  6. Și cum tot ce facem din inimă se-ncheie cu bine, iată-te spre o altă zi de mâine, mulțumit de izbândă. Neîndoielnic, mulțumirea e și starea celor trei ”supervizori”, pentru că atât le e percepția despre viață, da-i bine că-și mai pun întrebări și poate că-ntr-o zi vor afla și răspunsul potrivit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rar mi s-a întâmplat să-mi închei ziua cu rău, Daniela. Şi dacă vreodată, din prea multă slăbiciune am fost amărât seara, tot mi-a trecut până dimineaţa. Deja eu mi-am început ziua la ceas din noapte, mai am câte ceva de scris şi apoi plec la drum. Ziua de azi se anunţă tot grea, dar pentru că mă voi întâlni şi cu câţiva prieteni, sigur va fi senină şi bună.
      Altfel, cum ştii, eu interacţionez la fel de natural cu toţi oamenii, îmi e uşor, deşi, nu ştiu cât de uşor le vine lor cu mine.
      O zi minunată să ai!

      Ștergere
  7. Ete ca aseara am vazut blogul dar eram angrenata in prea multe activitati si am zis ca mai bine intru azi sa citesc tot.
    Din nefericire,lupta asta cu timpul o ducem toti.
    Mi-e atat de dor de zilele in care reuseam sa fac activitati care-mi bucurau sufletul,nu doar din cele care "trebuie" facute.
    Vor veni si vremuri mai bune.
    Zi cu spor la casa ta parinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Die, mă întreb uneori cum de am reuşit în viaţă, în ultimii 20 de ani, fără calculator, fără birocraţie, fără parteneriate, fără alte şi alte anexe la cele pe care le făceam înainte, bune toate. Nu mă vait de faptul că muncesc, ci doar de faptul că nu mai am timp pentru familie, prieteni, pentru mine, pentru liniştea sufletească ce vine în momentele de debarasare totală faţă de lucrurile ce ne presează zi de zi.
      Da, vor veni şi vremuri mai limpezi, eu aşa cred, aşa sper.
      Zi minunată să ai!

      Ștergere
    2. Tocmai de acele momente in care faci ce ti-e drag sufletului ori sa faci "nimic" mi-e dor si mie.
      Nadajduim ca vor veni iar vremuri de astea.

      Ștergere
  8. Padre, iertare, dar nu ma pot abtine sa nu rad. Si vorba aia, rad ca nu sunt eu pratagonistul, ca altfel ma vaitam:)))) Imi si imaginez presiunea si a timpului si a lucrurilor care trebuiau facute bine, dar si fetele Dorele ale specialistilor:)))) Am asa un sentiment de deja vu.:))) Nici nu ma indoiesc ca le-ati facut fata cu rabdare si cu calm, si cred ca intr-un final asta este castigul.
    Padre, la mine e greu cu rabdarea, de fapt, incerc sa mi-o educ mereu si ma rog sa ne dea bunul Dumnezeu rabdare, atat pentru ca sa ne crestem copiii, cat si pentru a reusi sa depasim diversele....vietii.!
    O zi si o saptamana buna, cu sanatate si cu rabdare :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, dar de ce să te abţii, râsul e sănătos, nu îngraşă (conform ultimelor cercetări) şi face bine suflet. Aaaa, că-i vorba de mine în ecuaţie, nu-i nimic, poţi râde şi mai tare, îmi scot eu pârleala altă dată. :)))
      Şi apoi, ca mamă, sunt convins că ţi-ai dezvoltat tare mult răbdarea, chit că zici că nu-i aşa. Bag seama că nu ai răbdare cu cei ce vin mereu să-ţi ceară de mâncare pe la poRţile site-ului. :D
      O zi binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  9. Ce să spun, părinte....? Slavă Domnului că vă pricepeţi la pompe, contacte, liniştit lumea, sfeştanii, concursuri şcolare! :) Şi la ţinut limba şi gândul în frâu, căci cei trei flăcăi au părut a fi cireaşa de pe tort... şi grea tentaţia să n-o faci zob cu sâmbure cu tot:))
    Putere multă să aveţi în zilele ce urmează şi toată darea cea bună de Sus!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mariana, ei, mă pricep, dar numai pentru mine, nu-s bun de luat la treabă de alţii pentru că vorbesc mult. :D Mulţumesc frumos pentru gândul bun! Zile bune şi binecuvântate să fie şi la voi!

      Ștergere
  10. Şi nădejdea, Lumină!
    Tot ceea ce scrii tu este pentru a se citi cu răbdare, pentru că toate întâmplările tale sunt pilde.
    O primă-vară cu folos sufletesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daniela, eşti tu îngăduitoare cu talentul meu de scriitor, eu ştiu că scriu simplu, din simplele întâmplări ale vieţii, dar cu un pic de Lumină, să fie mângâiere pentru cititori. Mulţumesc frumos de trecere şi cuvânt! Zi binecuvântată să ai!

      Ștergere
  11. Parinte, dincolo de tot si toate, textul e savuros!:)

    Cat despre rabdare, cred ca e cheia succesului in orice....de la cusutul unui nasture si pana la propria mantuire. Iar mie, fix asta imi lipseste... Nu stiu cat poate fi lucrata, tinand cont de caracterul si personalitatea mai degraba iute decat calma, dar probabil ca "ce este cu neputinta la om, este cu putinta la Dumnezeu".

    Zile binecuvantate cu rabdare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Claudia, blogul l-am scris într-o suflare, aproape pe nerăsuflate chiar, aşa de prins am fost. La un moment dat am gândit că prietenii n-or să-mi mai calce prin pagină văzând cum am scris, dar bag seama că a plăcut, simplitatea rândurilor fiind de folos celor ce au citit.
      Cât priveşte răbdarea, apăi e treabă cu meşteşug, că de multe ori răbdăm la cele grele şi cădem în cele uşoare, din vina noastră, desigur, căci folosim măsuri măsluite, păcălindu-ne pe noi înşine în încercarea de a-i păcăli pe ceilalţi ori pe Dumnezeu.
      Seară binecuvântată să fie şi la voi!

      Ștergere
  12. Unii au rabdare cu altii si nu mai au cu ei insisi,altii au rabdare cu ei insisi ,dar nu prea cu altii.
    Rabdarea are limite!
    E drept,credinta ajuta rabdarii.
    Uite era un caz la tv cu trei copii care sufera de obezitate morbida si mama i-a parasit!
    Ca sa- creasca pana la o varsta,cea mai mare avea 12 ani parca...a avut rabdare,nu?
    Si totusi ,nu a mai rezistat!
    Unii dadeau vina pe mama...eu stiu ca omul are limite,exista praguri de suportabilitate care odata depasite,clachezi.
    Nu ca ai vrea tu,se intampla...usor sa condamnam pe altii care se taraie de pe o zi pe alta!

    RăspundețiȘtergere
  13. Buna ziua padre , mi-am adus aminte ca am adresa acestui blog si am intrat sa vad ce mai postezi...ne-am citit pe NETLOG ...care a disparut, eram prietena cu Daria...november08

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hristos a înviat! Ştiu că ne-am citit/comentat pe netlog, cum să uit aşa repede. :) Mă bucur că ai păstrat adresa blogului meu, că ai trecut prin pagina mea. Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
    2. Printre alte daruri date de Dumnezeu, aveti si darul de a scrie, de a povesti, de a asterne in pagina ceea ce simtiti..
      Multumim Parinte, Dumnezeu sa va dea sanatate si sa ne tineti mereu aproape!

      E.P.

      Ștergere