duminică, 4 decembrie 2022

PELERIN PE MUCHIE DE CUȚIT

 


Trosnesc lemnele în soba învechită de timp și miroase a iarnă în jurul casei. Mă uit pe fereastră și văd cum cad frunzele merilor și nu pot să nu mă gândesc că acum câteva zile, în lumina și căldura unui soare ce părea ireal de generos, am mers din nou, alături de oameni frumoși și buni, pe cărările deja bătătorite ale unui spațiu din care a a răsărit Soarele dreptății.

Da, ca un copil lipsit de răbdare, mi-am făcut din nou, încă din vară, planuri pentru a fi primul la colindat, ca-n vremea unei copilării care, cel puțin din adâncul sufletului meu, nu se lasă dusă. Și ca un făcut, cele mai frumoase aniversări, tot în bucuria unor oameni speciali le-am petrecut, firește, într-un spațiu în care, cu două mii de ani în urmă, se restarta numărătoarea anilor, se așeza borna de la care se pleacă pe calea mântuirii.

Plecările mele în pelerinaje sunt mereu cercetate de ispitiri care mai de care mai profunde ori mai năstrușnice, fiecare din ele pliate pe starea sufletească de moment. Am plecat de ziua mea de naștere (îmi pare rău că nu v-am putut fi alături tuturor), zi pe care, oricât aș fi ascuns-o, tot ieșea la iveală. Așa că iată cum au decurs lucrurile, ca să nu ziceți că vă mint.

În mod normal într-un spațiu în care jumătate sunt evrei și jumătate arabi palestinieni, nu e indicat să pleci cu carne de porc la tine. Evident, eu am luat, nu pentru mine, ci pentru o româncă ce e pe-acolo de peste 30 de ani și nu prea poate veni acasă. Părintele nostru ghid, dragul de el, m-a rugat să-i aduc acestei femei un pic de jumări de porc, oarece cașcaval și brânză de burduf, să-și mai aducă și ea aminte de gustul bucatelor de-acasă. Firește, fiindcă am plecat de ziua mea, pentru cei din grup, am luat gutuiată (că tot vă pomenesc deseori despre ea), și am luat, deh, 55 de guri nu-s de colea. Apoi, doi tineri frumoși și cuminți (români de-ai noștri), veniți din nordul Europei au vrut să-mi facă o surpriză în aeroport, și chiar mi-au făcut, de mi-a stat inima în loc. Ei, drăguții, mi-a  adus un cadou, neștiind că atunci când treci prin interviul de securitate te întreabă și dacă ai primit vreun colet de la cineva. Evident, după intense târguieli de a-mi spune ce e în pachet, am aflat inițial că e o ustensilă de bucătărie, apoi am constatat că voi merge în pelerinaj cu o mândrețe de cuțit în bagaj, asta așa, pentru a mă învăța minte să nu mai ispitesc cititorii cu descrieri pantagruelice. Vasăzică, pentru a scurta, părințelul trecea vama având în bagaj jumări, brânză, gutuiată și un cuțit, toate pentru un pelerinaj ca-n poveste.

Am făcut zeci de km pe jos, am străbătut sute de km cu autocarul, am plâns pe piatra sfântului mormânt, am cântat colinde la Betleem și-n câmpul păstorilor, am cercetat Marea Moartă la 29 de grade, în apa Iordanului am cântat toți troparul Bobotezei, la Cana Galileii am participat, ca într-un vis, la nunta biblică, la marii sfinți ai pustiei ne-am cutremurat de asprimea locurilor de rugăciune, în grădina Ghetsimani am privit măslinii bimilenari, martorii momentelor în care gura divină a sărutat pământul scăldat de sângele și păcatele oamenilor, am văzut piatra martiriului primului creștin, Ștefan, dar și frumusețea bisericii Mariei Magdalena, mai sus de piatra tânguirilor hristice, locul în care sudoarea lui Hristos s-a transformat în picături de sânge, am străbătut văi și dealuri, orașe și sate plecând zi de zi cu gând de rugăciune în autocarul care, pentru o săptămână, s-a transformat în spațiul ce a dat naștere unei familii bazate pe prietenia strâns legată de dorința de fi pelerini pe drumurile care, cândva, se sfârșeau pe Marea Galileii, acolo unde Mântuitorul se retrăgea tainic în stihiile nopții pentru a cerceta credința și încrederea apostolilor Săi.

Știu că mulți doresc să vadă poze multe iar eu sunt zgârcit cu postarea de fotografii, fiindcă ele surprind doar o secundă dintr-un moment, clipa însă, clipa trăită,  nu poate fi prinsă într-o poză ce multora nu le zice nimic. A intra pe Golgota, acolo unde noaptea, și acum, parcă se aud loviturile de bici și cele ale ciocanelor care lovesc nemilos piroanele ruginite ce străpung palmele vindecătoare ale lui Hristos, a intra acolo e cutremurător, dar e vindecător momentul în care, din piepturile a zeci, chiar sute de români, auzi cântându-se „Hristos a înviat” la Biserica Sfântului Mormânt, când la Liturghia săvârșită în limba greacă auzi aceeași cântare și, printre alte limbi ale pământului, rugăciunea „Tatăl Nostru”, în graiul nostru strămoșesc, să răzbată printre și peste zidurile groase ale cetății, în vreme ce lacrimile de bucurie curg pe obrajii celor care deja își promit să mai ajungă la locul învierii cel puțin încă odată în viață.

Acolo internetul nu-i la îndemână, asta poate fi rău dacă ești dependent de el, o binecuvântare dacă nu ești. Un lucru e clar, de sfântul Andrei, cel care ne-a creștinat pe noi, grupul de pelerini era la Betsaida, locul nașterii marelui apostol, asta după ce ziua am mers pe corabie, așa cum el și fratele său, Petru, alături de ceilalți, mergeau să-și câștige pâinea. N-am fost acasă de ziua României, dar drapelul nostru a fost ridicat pe corabie și, din piepturile tuturor a răsunat imnul, apoi alte melodii dragi poporului nostru, lacrimile fiind din nou prezente în ochii celor care mulțumeau lui Dumnezeu că strădania lor de a fi în acest pelerinaj a fost răsplătită cu clipe binecuvântate de împreună rugăciune.

Am fost iar pelerin pe drumul vieții, pelerin pe muchie de cuțit, în ispitirea unor omenești trăiri, în grija unor firești cercetări, străbătând Drumul Crucii pentru a-mi aduce aminte de propriile căderi sub cruce, aproape de Poarta de Aur, locul judecății universale, locul în care conștiința, robită ori descătușată de presiunea unor angoase va fi martor și mărturie  a celor săvârșite aici pe pământ. Am fost pelerin rugător pentru toți cei dragi de-acasă, pentru pentru prieteni, pentru enoriașii ce mi-au fost încredințați, pentru toți cere m-au rugat să-i pomenesc în rugăciunile mele și acolo, pentru mine cel care, repet, ca unul care a plecat mereu primul la colindat, să fiu mai bun, mai atent, mai răbdător și mai încrezător în cele ce vor veni, spre a mă putea ridica în credință după oricare cădere, bucuros că am mereu lângă mine oameni dragi, speciali și  frumoși, apoi, deasupra, de fiecare dată, pe Dumnezeu, pe Cel ce-mi zâmbește de fiecare dată pentru copilăreștile trăiri, cercetându-mă cu blândețe aidoma unui bun părinte ce nu-și lasă niciodată copilul pe calea pierzării.



















16 comentarii:

  1. Parinte, sunteți minunat. ce frumos ati descris și punctat acest pelerinaj la care mi a îngăduit bunul Dumnezeu sa fiu și eu prezentă. Bunul Dumnezeu sa va dea sănătate și toate cele de folos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt doar un om simplu, cred că v-ați lămurit bine despre acest lucru. Partea frumoasă este că am fost alături de oameni buni și frumoși.
      Să dea Dumnezeu să ne revedem cu bucurie!

      Ștergere
  2. Că de fiecare dată când citesc aceste binecuvântate vorbe simple,trăiesc în sufletul meu acele momente pe care cu har le descrieți.
    Pelerin în locurile cele mai sfinte duceți și aduceți bucurie în sufletele oamenilor pe care îi întâlniți.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că vorbele mele, rupte din bucuria sufletului, aduc un pic de lumină și-n ochii celor ce citesc. Înseamnă că am fost acolo degeaba, înseamnă că nu am scris în zadar.
      Seară cu bucurie!

      Ștergere
  3. Foarte frumos ! Sa va fie de bine pelerinilor, sa ne fie si noua celor ce citim. Poate intr-o zi ....poate intr-o zi, deocamdata ma bucur doar sa citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cleme, dacă vrei cu adevărat, se poate, ai văzut doar că se poate, lângă noi fiind și alți pelerini cunoscuți. La un astfel de pelerinaj nu e vorba doar de bani, e vorba de a dori cu adevărat să mergi, restul se face în timp, cu răbdare.

      Ștergere
  4. Dorinta exista cu adevarat, chiar daca spun ca ''eu nu-s prea dusa la biserica'', cu siguranta mi-ar place sa trec printr-o astfel de experienta, din multe puncte de vedere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Plus că fiind și eu în grup, clar, nu vei duce dorul descrierilor culinare. Desigur, mai serios vorbind, nici a celor de suflet.

      Ștergere
  5. Multumesc frumos pentru cuvintele frumoase. A fost o reala placere as fiu cu dvs in acest minunat pelerinaj. Cu ajutorul domnului poate ne vom revedea in curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare pelerin din grup a fost la înălțime. Ne-am bucurat duhovnicește, am petrecut cu bucurie clipele de sărbătoare, am mers și am povestit, fiecare moment devenind un popas de mare folos pe drumul mântuirii.
      Ne vom revedea cu siguranță, unde nu știm noi, știe Dumnezeu cum să ne strângă.
      Seară cu bucurie!

      Ștergere
  6. Parinte sunteti un om minunat cu mult har daruit de Dumnezeu. Sa fiu cu dvs in pelerinaj a fost o reala placere. Cu ajutorul domnului poate ne vom revedea .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa cum v-am spus și pe cărările din țara sfântă, sunt doar un om simplu. Să ne revedem cu bucurie!

      Ștergere
  7. Sărut mâna Parinte, se pare că simplitatea despre care vorbiți atrage și mângâie. Toți avem de spus o poveste căci la Dumnezeu nimic nu e întâmplător dar spre deosebire de noi, dumneavoastră aveți darul scrierii. Precum pictorul se joaca cu culorile așa dumneavoastră cu vorbele.
    Sunt bucuros că v-am cunoscut, dea Bunul Dumnezeu să ne mai întâlnim.
    Sunt fericit ca am cunoscut un "om simplu".
    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citind comentariul tău, clar, n-aș zice că nu te pricepi la cele ale scrisului, de fapt, am fost încântat să te aud și cântând, ceea ce a fost o bucurie în corul nostru improvizat.
      Da, Marian, sunt un om simplu, un om care dincolo de banalul cotidian nu iese decât în astfel de momente, atunci când întâlnește oameni buni și frumoși, așa, ca voi, plecați tot pe drumuri binecuvântate în pelerinajul vieții.
      Să dea Dumnezeu, cum frumos ai spus, să ne revedem, fie că pe pământul nostru drag, fie în locurile în care drumurile vieții ni se vor intersecta.
      Binecuvântări!

      Ștergere
  8. Mă bucur pentru că ai reușit încă o dată să ajungi acolo. În acest an, pelerinajul a fost ca un cadou de ziua ta.
    Cât despre blog, e o încântare ca întotdeauna.
    Bine ai revenit, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, de ziua mea am plecat, mi-a fost dor să ajung din nou acolo, asta clar, nu pentru a fugi de urările frumoase ale prietenilor mei.
      Mă bucur că ai trecut din nou prin simplele mele rânduri, Tiana.
      Seară faină să fie la casa ta!

      Ștergere