sâmbătă, 5 septembrie 2020

DAR LUCRĂTORII CEI BUNI?

 


În mirosul îmbătător al strugurilor ce dospesc mustul dulce ce stă să țâșnească din ciorchinii încercați de seceta verii, ascult semnele toamnei și încerc să înțeleg semnele unui timp pe care, trăindu-l, nu-l mai percep la dimensiunea trăită în vremurile în care, copil fiind, așteptam cu nerăbdarea să-mi închei socotelile cu vara, așteptând să răspund chemării unui clopoțel ce aduna de prin toate ulițele satului o grămadă de copii nerăbdători care să intre dincolo de gardul ce despărțea pe cei cu treburi de cei ce doreau să învețe. Unele lucruri aparent nu se schimbă, și acum, ca și atunci, se pregătește teascul pentru vinul nou, mirosul mustului va umple aerul și oamenii, bucuroși, vor începe să facă socotelile muncii de-o vară. 

Greu, foarte greu, din ce în ce mai multe slugi rele și destui stăpâni pretențioși, prea puțini lucrători buni și mult prea puțin răsplătiți pentru munca lor. Oare, la pilda lucrătorilor cei răi ai viei, de ce cei mai mulți cititori și interpreți ai Scripturii se apleacă cu precădere spre acei vieri (lucrători ai viei) răi, nerecunoscători, care vor fi pierduți pentru răutatea lor, lăsând deoparte, minimalizând ori chiar ocolind cu bună știință pe lucrătorii cei buni? 

Răspunsul perfect nu există, dar un lucru e lesne de înțeles, ne transformăm, fiecare din noi în parte, din slujitori falși în stăpâni tirani, din prieteni buni în dușmani pe viață, dorind să putem dispune  de tot ce poftim, dictând altora chiar și-n momentele în care nici de noi înșine nu ne putem purta de grijă cum se cuvine.

Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.

Problema este cine este stăpânul de culege roadele, cui ne raportăm când trebuie să dăm tot ce este mai bun și dacă munca noastră este apreciată așa cum se cuvine. Că darurile sunt împărțite, știm toți, nu putem avea toți aceeași chemare, aceeași meserie, depindem unii de alții și ne completăm în slujiri. Dar de multe ori se rupe lanțul în multe locuri, ne răzvrătim împotriva stăpânilor și chiar împotriva lui Dumnezeu însușindu-ne lucrurile ce nu ne aparțin, dorindu-ne scaunele pe care nu ne putem așeza, judecând superficial acolo unde ni se pare că avem dreptate. E foarte adevărat că nici stăpânii nu sunt fair-play de fiecare dată, unii judecă cu două măsuri, alții se feresc de lucrătorii buni pentru a avea alături doar pe cei ce știu să strângă roadele, nu să le și cultive ori să le îngrijească sau, și mai rău, se feresc să-și atragă oameni care să sfințească locul dintr-un orgoliu de neînțeles, ca nu cumva laudele să curgă și spre truditori, nu doar spre cel ce conduce.

Vine însă vremea când se fac socotelile, când sună clopoțelul, când gardul începe să capete sens, când din turnul de veghe apar dovezile, când lucrătorii cei răi își vor dori totul pentru ei fără a da stăpânului nimic, când stăpânii buni vor găsi răspuns drept la judecată și când stăpânii răi, care nu și-au căutat slujitori buni, vor cădea pe piatra aceea tare care, nefiind așezată la locul ei, în capul unghiului, le va surpa toată agoniseala.

Se spune că stăpânul bun s-a dus departe. Aici e taina, aici e paradoxul care schimbă logica, aici se tulbură și deopotrivă se limpezesc apele, căci plecarea stăpânului, departe chiar, descoperă libertatea, sfânta libertate, lucrătorii sunt lăsați să lucreze și să aducă roadele fără a fi stingheriți, căci în libertate se regăsește însăși progresul,  libertatea poate vădi, după caz, atât binele cât și răul, viața și moartea.

Pomii buni sunt cunoscuți după roade și oamenii buni după fapte. Avem prea puțini oameni buni, avem prea multe teascuri rupte, prea multe podgorii părăsite, prea puține vase curate, destui stăpâni necugetați și lucrători răi la tot pasul.

Să luăm noi moștenirea” au zis lucrătorii cei răi, de parcă poate cineva moșteni la nesfârșit vreun bun al acestei lumi. Suntem vremelnici lucrători ai viilor încredințate, fiecare la locul său. Când privești în urmă și vezi roadele, bucură-te, nu ascunde nimic, împarte ce ai, dă ceea ce ai de dat stăpânului care a avut încredere în tine și apoi pregătește terenul pentru roada următoare având mereu în ochi piatra din capul unghiului, șlefuită, dreaptă, curată, cea mai bună măsură cu care se poate măsura din orice unghi și latură pentru o dreaptă zidire și lucrare.

Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale.”

 

 

17 comentarii:

  1. Duminica binecuvantata, Padre! Frumos si intelept scris, ca intotdeauna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zi cu bucurie să fie și la voi, Tiana! Cât privește înțelepciunea mea, să lăsăm, și gâsca stă mai mereu în apă și... .

      Ștergere
    2. Cred ca ti-e dor de o polemica. Si la cat de zgarciti suntem cu vorbele amandoi...

      Ștergere
    3. Cred că-s unul dintre cei mai slabi combatanți din lista ta de prieteni, abia îmi găsesc vorbele.

      Ștergere
    4. Vezi, ai si inceput! Cuvintele alea pe care abia le gasesti spun atat de multe...

      Ștergere
  2. Foarte frumos!
    Sarut mâna!

    Manuela

    RăspundețiȘtergere
  3. Paginile de aici sunt ca un colţ în care mă retrag uneori ca să mă regăsesc. Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori și eu pășesc timid pe pagina mea, și nu pentru că fac deranj, ci pentru că, din nefericire, scriu tot mai rar. Sper că după ce voi avea noii ochelari, mai scumpi și cu dioptrii crescute, voi putea sta mai mult la scris.
      Eu trebuie să-ți mulțumesc, atât pentru trecere cât și pentru gând.

      Ștergere
  4. Ca deobicei lectura plina de invataminte si frumoasa sufletului.Liliana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos de trecere și apreciere! Zi cu senin pe cerul sufletului!

      Ștergere
  5. Dumnezeu te vede tot ceea ce faci chiar daca uneori te indoiesti de El pt ca stie totul. by Razboinicul Luminii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Că Dumnezeu vede e clar, ceea ce nu realizăm noi, oamenii, este că și noi (ne) vedem, că și noi știm când alegem rău sau bine.

      Ștergere
  6. Lumea nu este pregatita pt venirea Fiului lui Dumnezeu chiar si sub diverse forme chiar daca multi se vor teme ca a venit "necuratul sau o alta fiinta venita din alta lume" pe pamant,eu nu sint singura persoana pt ai pregatii Calea (sa luam un exemplu precum un animal sau un ciine pt ca oricine nu va accepta asa ceva-chiar si animalele sint mai intelgente ca oamenii.) by Razboinicul Luminii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lumea nu va fi pregătită niciodată pentru a doua venire, nu toată lumea. Mai mult, e bine știut că spre final doar puțini vor mai cu cu credință curată.
      Animalele au o știință limitată, în sensul că ele au primit „inteligență” îndeajuns de multă cât să le ajute la supraviețuire. De aceea puiul de căprioară, după fătare, se ridică aproape imediat, suge și face primii pași. Și vițelul la fel, și cânii la fel, toate animalele și păsările au acest dar. În schimb oamenii învață, noi o luăm la pas, ne dezvoltăm, cercetăm, disecăm și clar, față de animale avem discernământ, știm foarte bine dinainte care sunt consecințele unei alegeri bune sau proaste pentru o mult mai lungă durată.

      Ștergere