sâmbătă, 13 iunie 2009

IARBA VERDE DE ACASA



La asta m-am gândit o juma' de zi într-o căldura sufocantă, într-un trafic infernal, doborât de mirosul asfaltului încins, de claxoanele stridente şi de timpul pierdut degeaba pe drumurile nesfarşitei corvoade birocratice în care ne desfătăm zi de zi.

Pentru un născut, crescut, trăit la ţară,  civilizaţia asfaltului încins devine o particică de iad. Numai că aici pe asfalt nu te chinuie nimeni, ci de bunăvoie şi nesilit de nimeni devii participant la trafic într-un concert sadomasochist.
Şi cum să nu mori de toţi nervii când ştii că acasă ai o curte cu iarba verde, crudă, mirositoare, presărata ici colo cu pomi şi flori, ca într-un pastel aşteptându-te  să te întizi şi să respiri sănatate curată şi gratuită.
Cu siguranţă că m-am gândit şi la zilele creaţiei,  cum  că Dumnezeu în atotştiinţa Sa a cunoscut că omul o să mai aibe nevoie şi de iarba, cum frumos zice un cântec arhicunoscut.
  E frumoasă iarba peste tot, da' tot nu e ca cea de-acasă, cea pe care o cunoşti, o cureţi, o uzi, o vezi zilnic, o calci fără frica de amendă.
Bine, poa' să zica cineva, ce romantic şi ăsta, de-aia nu mai pot eu de iarba lui. Dar asta nu contează, eu voiam să zic altceva. Anume că acasă îţi găseşti liniştea, departe de traficul încins la maxim. Apoi iarba, prin analogie, are ceva în comun cu omul. Cum? Păi aşa bine, pentru că iarba ca şi omul este des calcată în picioare; pentru că iarba ca şi omul se lasă purtată dupa cum bat vânturile; pentru că iarba ca şi omul  se luptă cu buruienile pentru (con)vieţuire; pentru că iarba ca şi omul are un sfârşit, se usucă şi se aruncă, aşa cum spune Biblia  că ,,viaţa omului e ca iarba câmpului". Vezi?
Şi acu', aşa pentru încheiere, pot spune că poţi călca iarba, poţi dormi pe iarbă numai să nu fumezi iarbă.
Oricum, oriunde m-aş duce şi oricât aş suferi, gândul că mă întorc la iarba verde de acasă, mă linişteşte, mă răcoreşte şi mă întăreşte.

Un comentariu:

  1. Marilena-Marinela-Maria23 mai 2011, 06:45

    Părinte, aveți o fire de artist, se simte dorul și nostalgia copilăriei dumneavoastră, drept dovadă că nu ați vrut să locuiți la bloc, să aveți doar iarbă„ la centimetri pătrați”, ci la țară, cu casă, curte, și grădină, și flori, și iarbă! „Verde crud, verde crud...” Frumos,real, din tot ce-nseamnă viață...
    Deși nu m-am plimbat cu avionul, am văzut la televizor cum arată pământul de sus, cât de verde pare! Datorită și ierbii,datorită plantelor care sunt peste tot acolo unde le-a rostuit Creatorul! Numai noi oamenii nu ne vedem din avion, atât de mici suntem în comparație cu natura. Dar ne vede Cine trebuie chiar și când credem că suntem uitați, adică oriunde ne-am ascunde cu păcatele noastre cu tot, ele sunt știute foarte bine, la fel cum sunt știute și ultimele fire de iarbă.Ca și iarba suntem noi, trecători pe aici , dar iarba nu are păcate! Era mai bine dacă eram toți o iarbă? Numai Domnul știe... S.M.

    RăspundețiȘtergere