marți, 8 noiembrie 2011

IN PICIOARE



Mi-aş dori ca postarea de azi să fie una mai tehnică. Nu ştiu în ce măsură voi reuşi dar cum spuneam noi când eram copii „încercarea moarte n-are.” Şi ca atare azi încerc să dau curs unei solicitări venite din partea unui comentator anonim al blogului ce doreşte lămuriri cu privire la acatist.
În primul rând, explicaţia ştiinţifică. Denumirea  acatist (ακαθιστος în limba greacă) vine prin adăugarea unui privativ la verbul καθιξω, a sta jos, a şedea, pentru a se arăta că în timpul acestei cântări nu se stă jos, pe scaun, ci în picioare ori în genunchi în unele părţi. Poate că pe unii v-am băgat în ceaţă în loc să vă dumiresc cu înţelegerea acatistului. Dar, oleacă de răbdare, că vă limpezesc cât ai zice pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza(se pare, cel mai lung cuvânt din limba română). Şi să vedem cum stă treaba cu acatistul.
Un pic mai sus v-am dat definiţia ştiinţifică, tehnică. În practică lumea înţelege prin acatist biletul cu numele celor vii dat la altar pentru pomenire. Aici se diversifică un pic percepţia deoarece sunt unii care dau biletele doar la slujba de acatist, care se face în cinstea Mântuitorului Iisus Hristos, al Maicii Domnului ori a altor sfinţi şi sunt alţii care dau biletele ca un acatist pentru a fi pomenite la alte slujbe unde se fac rugăciuni pentru cei vii, conform învăţăturii biblice „vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine" (Romani 15:30).  Iacov ne scrie: „Rugaţi-vă unii pentru alţii" (Iacov 5:16).
Rămân doar la aceste două versete biblice deşi ele sunt mult mai multe şi trec mai departe la practica acatistului. Slujba propriu-zisă de acatist are in general 12 icose (acceptat şi icoase) şi 13 condace toate structurate scurt. Icosul si condacul sunt citiri şi cântece scurte inspirate din  Sfânta Scriptură ori vieţile sfinţilor. Acatistul se poate citi în biserică de către preot  dar şi acasă de credincioşi.
Şi înainte de a trece direct şi abrupt la subiectul cel mai arzător, doresc să spun dinainte, pentru a nu fi criticat că sunt judecător nemilos al credincioşilor neştiutori, că nu doresc nimic altceva decât să limpezesc anumite situaţii greşit înţelese ale practicilor de la diferite slujbe, chiar dacă asta însemnă că par mai rigid.
Oamenii aduc bilete la altar. Între ei oamenii se întreabă cât costă. E firesc şi normal că doar nu plouă cu bani. Şi tot normal este să nu fie nici o taxă. Adică omul să dea cât consideră şi preotul să fie răspunzător de haina purtată când omul aflat în nevoie îi cere ajutorul fără să se tocmească. Când există conştiinţă de ambele părţi lucrează Dumnezeu ca plugarul în pământul bun.  Cu siguranţă că aceste lucruri se practică, dar şi din vina oamenilor. De obicei se feresc(de oameni) şi merg cu biletele pe la alte biserici decât cele din parohie ori pe la mănăstiri. Şi nu numai că se lovesc de situaţii neplăcute, dar e posibil să nu primească cel mai bun sfat câtă vreme preoţii de acolo nu cunosc familia şi contextul problemelor lor, aşa cum sper să le cunoască fiecare preot în parohia sa.
Apoi, tot din neştiinţă oamenii pun cereri necuviincioase pe bilete. Nu poţi cere moarte duşmanilor, câştig la loto, la proces, avansarea în funcţii ori dezlegarea cununiilor. Adică nu se cade a-L face pe Dumnezeu părtaş la toate resentimentele şi dorinţele noastre pământeşti. Putem cere mântuire, luminarea minţii, sănătate, pace, înţelegere ori iertarea păcatelor. Şi fac doar o remarcă scurtă dar cu litere mari, fără să fac pe lupul moralist: FUGIŢI DE PREOŢII CARE "DESCHID CARTEA" ORI FAC AŞA-ZISE SLUJBE DE DEZLEGARE A FEL ŞI FEL CUNUNII ŞI LEGĂTORII DRĂCEŞTI pe la miez de noapte şi pe ascuns! Nu fac cinste hainei şi harului preoţesc şi vor plăti pentru asta. 
Nu ştiu cât de tehnică a fost postarea. Şi nici nu vreau să mă lungesc. Mi-ar plăcea să cred că aţi învăţat ceva din cele relatate şi am să încerc să fiu deschis tuturor întrebărilor de bun simţ ce fac obiectul pregătirii mele. Repet şi spun că nimeni nu e perfect. În încercarea noastră de a avea ce e mai bun, duhovniceşte, să nu alegem ignoranţa şi obscurantismul. Prin prezenţa în biserică la Sfânta Liturghie, prin mărturisire şi împărtăşire, prin dialog şi rugăciune putem rămâne în picioare, pentru că asta înseamnă „acatist”.

18 comentarii:

  1. Sarut mana!
    Eu am ramas totusi cu o nedumirire... acatistul (biletelul, nu rugaciunea) e acelasi lucru cu pomelnicul?
    Pe pomenlnic (sau acatist, ca eu inca nu inteleg diferenta) e musai musai sa trec ce vreau... ca nu vreau nimic... ma gandesc ca stie Doamne mai bine de ce are nevoie fiecare in parte, nu trebuie sa ii spun eu... nu?
    Si una si mai "tehnica": in meleagurile unde am crescut eu pomelnicele se lasau la tanti de la intrare. Aici vad ca se duc la Altar si se dau direct preotului cu lumanare si prescura. Dar n-am inteles de ce unii au o lumanare altii 10, unii au o prescura altii 2-3... exista vreo regula?
    Multumesc si iertati ca intreb, dar nu a stiut nici un cunoscut sa ma lamureasca.
    Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere
  2. @UnoNessunoCentomila -Pai una din problemele scrisului, la mine, e ca nu pot cuprinde inranduri putine cate as dori sa spun ori as spune oral.
    Asadar sa le luam pe rand. Pomelnicul cuprinde un numar de persoane(suflete) vii sau morti ce sunt trecute fara cereri speciale, suplimentare. Biletul de acatist cuprinde si cereri in dreptul numelor(ex. Ion se roaga ptr mantuire, Vasile se roaga pentru intelegere. Evident ca Dumnezeu stie de ce avem nevoie dar doreste sa vada daca cerem ceea ce trebuie. Si ca sa fac legatura cu urmatoarea idee, ce cu "tanti de ia biletele" trebuie sa mentionez ca asta este rolul preotului. De aceea se pun numele si cu cerinta, pentru ca preotul, cunoscand situatia respectivului crestin, pe langa rugaciune sa incerce si o vorba de intarire, un sfat, o explicare a unor neinteleger.
    De obicei oamenii dau prescura la altar pentru ca prescura(painea) alaturi de vin, untdelemn si lumanare face parte din darurile ce se aduc in biserica si din care intr-un fel sau altul se impartasesc toti crestinii. Adica, fiecare ar trebuie sa se intrebe: eu m-am impartasit, dar din vinul cui a fost facuta sfanta impartasanie? ori din a cui prescura? ori uleiul din candela de la cine este? In Vechiul Testament se aduceau la templu ofrande fizice.
    Cei care vin cu lumanari de un numar divers o fac din cateva motive. Dau pomelnic si pentru vii si pentru morti. Sunt zone unde oamenii dau cate o lumanare pentru fiecare nume pomenit. Lumanarea este un simbol al luminii lui Hristos Lumina lumii si simbolizeaza si viata omului ce se trece arzand ca o lumanare palpaind in bataia vantului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne , ajuta !
    Parinte , multumim pentru explicatii . Foarte binevenite ! Va rog mult sa mai publicati si despre altele ( ex.: rugaciuni la intrare in biserica si inchinarea la icoane , pregatiri pentru post , pentru spovedanie , pentru impartasanie , ... )

    Fanel

    RăspundețiȘtergere
  4. Parinte , atunci in ce priveste acatistele asa cum le inteleg multi dintre noi( acele biletele scrise si citite de pereoti)vina e impartita sau mai mare e a preotilor care ar trebuii sa nu INCURAJEZE asa ceva si sa mai ceara si sume ff mari de BANI Parinte eu niciodata nu am auzit un parine sa spuna ca nu e bine ce se scrie in ele si credeti ma ce va pot auzi urechile (de la sa iasa Basescu presedinte la sentinta pe care ar tb s o dea judecatorul)APP mi am amintit un preot citind un acatist in care era un nume CABIRIA a intrebat daca e evreica

    RăspundețiȘtergere
  5. Părinte, vreau să vă mulțumesc încă o dată pentru ceva care vă definește personal, și care vă reprezintă în comunitatea satului, cam mică, ce e drept, dar unde v-ați pus clar o amprentă, și anume aceea că nu v-am auzit de 15 ani să percepeți taxe sau tarife care ar părea exagerate, cum ni se arată la TV de prin alte părți pe la alte biserici, unde se pare că a fi enoriaș presupune obligativitatea de a fi un bun plătitor, conform unor reguli impuse de preoții de acolo.Cum să justifice nu știu ce preot vila de 2 etaje, mașina de firmă străină, știind cât de mic îi este salariul? Excludem rudele, ori vreo mătușă Tamara, sau soția care ar fi patroană la vreo firmă...
    Nici nu vreau să insinuez că preoții ar trebui să umble în zdrențe, dar opulența uneori umbrește tocmai învățătura pe care o propovăduiesc aceștia, care uită că primii care trebuie să fie modești, sunt chiar ei!
    Am multă stimă pentru ambiția de a vă face datoria de părinte cu dreaptă credință în fața lui Dumnezeu, înainte de toate, acceptând ceea ce se poate,în limita bunului simț al fiecăruia, că doar nu veți fi trăind cu aer simplu, iar într-o biserică sunt multe cheltuieli: curentul electric, reparațiile,fondurile care iau drumul protoeriilor, lumânările,plata dascălului, tămâia, obiectele de cult, icoanele, și atât de multe alte lucruri, contribuții la unele campanii umanitare, etc. Îmi amintesc și de solicitările donațiilor pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care să fiu cinstită, mi se pare un soi de afacere super pentru niscai înalți prelați, așa cred eu! Adică de ce nu s-ar găsi fonduri în altă parte, la stat, precum s-au găsit pentru Național Arena??? Atâția miliardari din capitală de ce nu dau ei banii ca pe urmă patria să-i glorifice, să le facă și statui? Tot la oamenii simpli se caută soluția?
    Până una-alta, zic merci că pot veni la biserică chiar cu câțiva bănuți, și pot da un acatist sau un pomelnic așa cum trebuie, așa cum este bine. Să vă țină Dumnezeu obiceiul, părinte, și să îmbătrâniți cu aceleași daruri și același har pe care le știm noi! Sănătate atât dumneavoastră cât și întregii familii!S.M.

    RăspundețiȘtergere
  6. @anonim- Pai cred ca am fost destul de explicit.
    1. Acatistul este pe langa definitiile date si o slujba destul de scurta dupa structura expusa in postare.
    2.Nu sunt de acord cu preotii care in timpul acestei slujbe citesc bilete cu toate cererile(inclusiv cele imorale, ilogige, politice ori de castig la diverse jocuri, de ura si discriminare de orice fel). In practica, personal, citesc biletele inainte si subliniez ceea ce nu se cade a se citi spre sminteala altora.
    3. Credinciosii care sunt "taxati" intr-un mod necuviincios, peste masura(pentru ca plata trebuie facuta in limita bunului simt, ori nu trebuie facuta cand exista un caz social aparte)pot "taxa" pe respectivul preot foarte simplu. Nu vor mai apela la serviciile sale alta data. Aici mai adaug si faptul ca oamenii, in mod civilizat, pot sta de vorba cu preotul inclusiv pe aceasta jenanta situatie iscata de plata. De preferat insa sa primeze echilibrul.
    4. NU comentez la nici un nume citit cata vreme respectiva persoana este crestina, indiferent de tara din care provine. Daca cine se numeste Mohamed dar este crestin, nu ma deranjeaza.
    5. Aceste "lipsuri" practice care-si pun amprenta in viata bisericii au dublu izvor. Pe de o parte preotii, care din varii motive nu au pus accent si pe aceasta latura. Pe de alta aprte, credinciosii, care tot din varii motive nu intreaba, nu sunt dornici de cunoastere. Personal, fara sa ma laud, de vreo doi ani, la scoala de duminica, seara, explic si raspund celor prezenti la neclaritatile si intrebarile ce le framanta viata e crestin.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ anonim- Multumesc de sprijinul moral relevat de comentariu. Trebuie sa mentionez ca din dorinta de a nu deveni tendentios comentariul(partea cu privire la Catedrala Mamatuirii) pun la dispozitie siteul http://www.catedralaneamului.ro/ unde se pot vedea pe larg beneficiile in timp ale acestei constructii, rolul nostru de azi la constructia ei, desi timpurile sunt grele sialte aspecte pe care eu nu le pot cuprinde intr-un mic comentariu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lasand la o parte aspectele "tehnice" sau mai bine zis economico-financiare ale acatistelor ( dar o mica paranteza tot fac pentru ca ma intriga nitelus mentalitatea noastra- vrem ca Dumnezeu sa ne auda rugaciunile, vrem ca preotul sa ne citeasca cu voce tare intreg lungul pomelnic, vrem ca totul sa se rezolve dar de multumit nu prea vrem sa stim si uitam ca dar din dar se face rai) pentru mine citirea unui acatist este in primul rand o familiarizare cu viata sfantului respectiv sau o convorbire cu acestia, Maica Domnului, Sfanta Treime, Sfantul Duh.

    Cu fiecare acatsit citit simt ca devin mai bogata si nevoia de a afla mai multe ma trimite catre vietile sfintilor de unde bogatia curge in valuri. Si ma intreb atunci economic financiar vorbind, banii, caci despre ei e vorba, mai au vreo valoare cand darurile duhovnicesti sunt atat de dulci?! Sunt convinsa ca tot cei care au mai putin daruiesc cu mai mare drag, stiind ca mereu preotul unde au dat actistul pomelnic, la randul lui daruieste si altora. Si acesta este un motiv pentru care cel care duce darul la altar ar fi bine sa isi cunoasa mai bine preotul din pragul altarului, prin vizite mai dese la biserica, prin rugaciune mai multa pentru preotul respectiv, care este si domnia sa om ispitit ca si noi, inca si mai mult.

    Iertare ca m-am lungit la vorba dar m-au cam ars degetele!

    RăspundețiȘtergere
  9. Am sa spun pentru unul (una) din anonimii de mai sus care sustinea ca ar trebui ca doar miliardarii sa doneze bani pentru construirea Catedralei NOASTRE (adicatelea a tuturor).
    In primul rand, poate sunt multi saraci care vor sa fie pomeniti la ''donatori, cinstitori, binefacatori ai sfant locasului" respectiv.
    In al doilea rand, am observat ca fiind locas al tuturor, ar trebuie cat de putin sa participe fiecare crestin ortodox in masura in care poate. Unul poate cu 2 lei, foarte bine, altul cu 2 miliarde, tot foarte bine. Sa ne amintitm de cei doi banuti ai vaduvei..
    Am auzit de un fapt real, petrecut in comuna Motca, undeva in apropiere de Pascani. O biserica foarte frumoasa a fost construita din donatiile unor oameni bogati si cu dare de mana. Si a ars in scurt timp Biserica din temelii. Asa ca parintele paroh respectiv a spus: ''Nu-mi mai trebuie bani de la bogati si sa-mi arda Biserica. Prefer cei doi banuti ai vaduvei, cu ei imi voi ridica o Biserica dainuitoare"...Pana in prezent asa a fost, nu i-a mai ars a doua Biserica...

    RăspundețiȘtergere
  10. da, buna postarea asta.parerea mea este ca nici oamenii nu ar trebui sa mearga la Preot ptr asa ceva.....de ce vrei sa stii anumite lucruri sau de unde stii ca ai cununiile legate?referitor la ACATIST, asa este...multi nu stiu ce inseamna.

    RăspundețiȘtergere
  11. La mutli ani binecuvantati, Parinte Victor!

    Domnul sa reverse peste d-voastra darurile Sale cele bogate! Sfantul Mucenic Victor sa va ocroteasca viata!

    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  12. Parinte ,
    Vreau sa va urez ``Multi ani intru Hristos `` si multa sanatate Dvs si celor din familie.
    Va multumesc ca v-ati rugat pentru mine - am ajuns acum cateva minute cu bine acasa .
    Inca o data va multumesc si Domnul sa va rasplateasca .
    ``La multi ani!``

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Liliana & Monica Va multumesc si eu pentru urari.

    RăspundețiȘtergere
  14. Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca intreaga daruire si dragoste pentru aproape.Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  15. Am citit cu drag postarea si comentariile. In mare parte, pentru că am avut norocul să ajung în biserica Sfântul Mina, din Bârlad....cunoșteam aspectele ”tehnice”. Exact cum am scris și-n blog....am mai dorit ceva de acolo.... și nu s-a putut dintr-un motiv pe care o să-l postez cât de curând.La acel subiect aștept o mare lămurire. În rest..tot respectul.De astfel de preoți are nevoie sufletul nostru!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Claudia. Ştii că ţi-am mulţumit pentru gândurilebune şi curate şi pe blogul tău. Oricând, cu mare plăcere, pot oferi un sfat ori un răspuns la vreo întrebare, măcar atât cât mă pricep.

      Ștergere
  16. Parinte as dori sa va intreb - daca nu va suparati.
    Cunosc un preot ortodox care mi-a zis ca-mi poate face dezlegari, rugaciuni pentru casatorie si dezlegari de cununie. Drept sa spun eu am ramas cam cu inima indoita. Nu prea stiu daca exista dezlegari de cununie in moliftelnic
    Nu as vrea sa pacatuisc in fata Celui de Sus si sa fiu pedepsita pentru o dezlegare de cununie care mai mult ma leaga.
    Ma gandeam sa-l rog pe parintele sa-mi citeasca dezlegari de blesteme (intru cat bunicul matern ne-a blestemat pe mine si pe mama sa ramanem singure pana la sfarsitul vietii) si de farmece (deoarece am a vut un prieten acum mai bine de 15 ani care mi-a zis textual ca mi-a pus ceva sub dusumeaua casei ca sa nu ne mai despartim niciodata...).
    Dvs ce ma sfatuiti?
    Va rog mult spuneti-mi parerea dvs.
    Cum ar trebui sa ma rog ca sa pot sa ma casatoresc? Nu sunt urata (de fapt am castigat un Miss), am locul meu de munca, dar cu toti barbatii care imi plac - dinse departeaza de mine.
    Mentionez ca ma spovedesc si ma impartasesc cam la 40 zile - maxim 2 luni, merg la fiecare Sfanta Liturghie, merg la Sfantul Maslu macar o data pe luna...
    Ce as putea sa mai fac in acest sens?
    Va multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mă supăr nicidecum, ba, dimpotrivă, răspund cu mare drag.
      Aşadar, să o luăm pe rând.
      Nu există rugăciuni de dezlegare a cununiilor, iar preoţii care spun că pot face acest lucru săvârşesc un păcat faţă de cei pe care-i încurajează la astfel de practici. În primele secole creştine exista obiceiul ca tinerii căsătoriţi să poarte cununile (făcute din flori) toată săptămâna, iar la opt zile de la cununie, când mergeau pentru rugăciunea de mulţumire, aceste coroniţe se defăceau, fără ca acest lucru să implice vreun simbolism anume, cu atât mai mult cu trimitere la ceva ce încalcă normele bisericeşti bine rânduite părn canoanele şi rânduielile sfinţilor părinţi.
      Da, există rugăciune pentru blesteme, de obicei citită pentru cei ce s-au blestemat, căci cel ce vine să-i fie citită rugăciunea consimte că a căzut în acest păcat, al blestemării, ori şi a altora, menţionate în rugăciune. Această rugăciune este însoţită de cele mai multe ori şi de taina mărturisirii.
      Poţi face sfeştanie, pentru acasă spun (deşi sunt convins că ai făcut), pentru că sfeştania este de folos mare, iar pentru cazuri deosebite, cum zici că se întâmplă la tine, e bine să se citească şi rugăciunile pentru izgonirea duhurilor necurate. Evident, pentru asta trebuie să posteşti tu, cei din casă şi preotul, deopotrivă, căci anumiţi diavoli nu ies decât cu rugăciune şi cu post.
      Revenind la căsătorie, la dorinţa ta, ce-ţi pot spune. Probabil că fiind o femeie pe picioarele tale, "intimidezi" cumva pe cei ce vor să-ţi fie aproape. Nu există un sfat unanim valabil pentru cineva care trebuie să se căsătorească, aici este vorba de nădejde, de credinţă şi de dragoste, toate unite în voinţa de a întemeia o familie, fără ca vreuna din aceste virtuţi să fie alterate de gânduri ce îndeamnă la materialism ori la trăiri ce fac trimite cu precădere la dorinţa de a părea bine în ochii celorlalţi. Eu cred că-s momente în viaţă (şi dorinţa de căsătorie e unul din ele) când trebuie să acordăm mai multă încredere sufletului decât minţii, căci raţinea, în răceala ei, în judecata ei chirurgicală, nu dă voie sufletului să se bucure de simţirile curate ale unor lucruri de care chiar are nevoie.
      Dacă aş şti cu cine stau de vorbă, poate că aş vorbi şi în cunoştinţă de cauză, altfel, mai mult decât atât, la modul general, nu ştiu ce pot spune.
      Dacă vrei cu adevărat, de crezi cu tărie, vei face şi acest pas.
      Doamne ajută!

      Ștergere