CE IMI DORESC DE ZIUA MEA

În conformitate cu ceea ce-mi arată actele de identitate, pe 24 noiembrie e ziua mea de naştere. Nu e mare scofală să fie ziua ta, mai ales că e obligatoriu ca într-un an să vină şi acest moment în care să fii felicitat pentru un lucru la care nu ai participat şi pentru care nu prea ai mare merit. Dar asta e, dacă lumea aşa a considerat că e bine să fii centrul atenţiei într-o astfel de zi, nu te poţi pune împotriva curentului, că ori te doboară, ori te ia valul.

De obicei când e ziua ta eşti întrebat ce-ţi doreşti, ce cadou ţi-ar plăcea, ce-ţi mai doreşti de la viaţă şi ce planuri ai, ca şi cum de mâine nu ai mai vrea cadouri sau nu îţi mai faci planuri. Când eram mai mic, mai tânăr, mi-aş fi dorit o bormaşină că nu aveam, ba chiar şi un flex. Apoi m-am mai copt la minte şi mi-aş fi dorit o carte veche şi rară, că dădea bine la public şi păreai un intelectual versat. Timpul a trecut şi am constat că  oamenii mari sunt la fel ca  cei mici. După ce îi cumperi jucăria pentru care se jeleşte, constaţi cum după două ore de joc o aruncă lângă celelalte din colţul camerei.  Apoi, din nefericire, am dorit lucruri care să mă scoată în evidenţă în faţa lumii, ca  să par mare pe lângă cei mici şi m-am lecuit şi de asta, pentru că ştiţi cum le-a spus Hristos celor doi apostoli „nu ştiţi ce cereţi”.

Azi sunt convins că nu contează numărul anilor împliniţi, ci zilele acestor ani în care am făcut ceea ce trebuie înaintea lui Dumnezeu şi a celor de lângă mine, la altarul unde slujesc şi pe drumul vieţii alături de ceilalţi semeni cu mine împreună călători.

Am primit mereu cadouri diverse, consumabile şi după bugetul fiecăruia dintre cei ce mi-au călcat pragul, dar cel mai frumos cadou rămâne viaţa pe care Dumnezeu mi-a dat-o prin părinţii mei şi pe care mi-o trăiesc alături de familie şi de voi cei care cu adevărat mă cunoaşteţi, fizic ori virtual. E cel mai tare cadou sau mai bine spus dar, căci este o dăruire ce vine din iubire, este un dar de prietenie necondiţionat de lucruri materiale.

Ce-mi doresc de ziua mea... . Mulţi ani? Nu cer, că dacă trăieşti mult, multe păcate faci şi boala te macină. Bani? Nicidecum, nu am avut niciodată de ajuns şi nu am murit de foame şi ar fi ciudat să îmi doresc ochiul dracului. Sănătate mi-aş dori, dar să-mi fie dată după modul de viaţă, că dacă faci excese….. rămâi fără sănătate. Înţelepciune îmi doresc ca şi Solomon, pentru că numai cu înţelepciune poţi să gândeşti şi să păstoreşti o turmă. Apoi îmi doresc să pot ierta şi iubi ca Hristos, că numai aşa te poţi desăvârşi şi numai aşa ajungi la concluzia că nu-ţi trebuie nici un cadou de ziua ta, deoarece ziua este un dar al lui Dumnezeu, este o clipă scăldată în lacrimi şi uscată de seninul zâmbetelor.

De fapt mi-aş mai dori ceva, ce sa faci, nărav omenesc. Mi-aş dori să ştiu ce vă doriţi voi  de la viaţă; mi-aş dori  să mă iertaţi dacă v-am greşit cu ceva şi să vă rugaţi pentru mine aşa cum mă rog şi eu pentru voi, prietenii mei, pentru voi cei ce citiţi aceste rânduri.
 AMIN!