joi, 6 septembrie 2012

MĂRGĂRITARUL



Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. Matei cap XII, 45-46
Azi am început blogul direct un o pildă care scoate în relief valoarea mărgăritarului (perlă de scoică) în faţa celorlalte pietre preţioase, valoarea  şi victoria suferinţei în faţa intemperiilor de tot felul.
Se spune că perla (mărgăritarul) este rodul suferinţei la care este supusă o scoică în interiorul căreia intră un fir de nisip. Neputinţa de a scoate acel fir de nisip duce la un alt fel de autoapărare împotriva durerilor provocate. Astfel, substanţa vâscoasă ce conţine aragonită, calcită şi conchin (conf. pietresemipretioase.info) se cristalizează în 10-20 de ani dând forma şi culoare pietrei ce devine protecţie împotriva elementului ce produce suferinţa. Interesant este că perla este singura piatră preţioasă care ia naştere într-o fiinţă vie, altfel decât celelalte pietre care apar în urma unor procese fizice minerale prin adâncurile pământului.
Într-un fel, acest lucru este speculat de Hristos în această scurtă pildă pentru că mărgăritarul de mare preţ este însăşi omul, cel care se naşte din fiinţă vie prin suferinţă şi se şlefuieşte în timp spre a ajunge la strălucirea necesară cumpărării sale  spre aşezarea între celelalte nestemate cereşti.
În periplul nostru prin lumea asta, unde cunoaştem fel şi fel de pietre preţioase, metale şi nemetale strălucitoare cărora le dăm preţ şi valoare, uităm de strălucirea celor de lângă noi, a celor care se şlefuiesc ca şi noi suferind ale vieţii valuri şi nisipurile mişcătoare ale încercărilor de tot felul.  Poate nu degeaba spune tot Scriptura nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, căci sfinţenia şi strălucirea sufletului se obţine prin mare suferinţă, iar amestecarea în mocirla dezinteresului duce la devalorizare şi dezumanizare. E drept  că nu toate perlele sunt la fel, aşa cum nici oamenii nu sunt la fel.  Culoarea, tăria şi valoarea fiecăruia este dată de modul în care a reuşit să treacă prin suferinţe sclipind din ce în ce mai tare după fiecare încercare.
Poate că până acum nu v-aţi gândit niciodată la valoarea inestimabilă a sufletului vostru, care alături de minte, coordonează mişcările unui trup mereu aflat în suferinţă. Şlefuirea înseamnă tinderea spre asemănarea cu omul cel dintâi, cel cuprins de strălucirea paradisiacă la care ştiu sigur că unii oameni (nu toţi) şi-ar dori să ajungă. Să nu subestimaţi niciodată pe niciunul de lângă voi, căci nu ştiţi prin ce suferinţă poate trece în încercarea izolării firului de nisip, în încercarea de a-şi da culoare şi strălucire sufletului. Cumva, fiecare om este un mărgăritar în devenire, unul care aşteaptă cumpărarea ori răscumpărarea spre aşezarea sa într-un loc unde strălucirea este fără preţ, dar la valoare inestimabilă.

7 comentarii:

  1. Din pacate, multi dintre noi, fugim de suferinta, fugim de cruce si ajungem sa devenim fragili si usor impiedicabili in fata si a unei mici pietricele, lipsindu-ne singuri de bucuriile ce apar in urma tristetii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Într-adevăr sunt mulţi oameni care fug din calea suferinţei şi îşi leapădă crucile. Numai că fuga este doar una de moment. La un moment dat vor întâlni (fără să mai poată fugi) suferinţa cumulată şi nu vor şti cum să o ducă. Un om adevărat, un caracter puternic, un suflet luminos se clădeşte zi de zi, ceas de ceas într-o viaţă întreagă spre strălucirea în veşnicie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Prea frumos spus, explicat şi găsit scuze/explicaţii pentru faptele oamenilor. E un lucru prea de preţ şi de valoare să iubeşti toţi oamenii, să le găseşti scuze. ;;Doar un Părinte adevărat, adevărat poate scrie aceste înţelepte vorbe. Eu, sunt prea departe pentru a spune vorbele de mai sus. Greşesc atunci când judec şi critic, dar realitatea e realitate, faptele vorbesc ... mai mereu. Mulţumim Părinte drag, toate bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am explicat simplu, Melinda, nu mă pricep la vorbe mari, m-aş încurca în ele, ar fi ca şi cum aş purta nişte haine cusute cu fir de aur dar cu cinci măsuri mai mari.   Aşa că prefer vorbele simple. Vezi tu, cu iubirea oamenilor e altceva, în timp am învăţat că fiecare om (şi aici mă refer în special la partea sufletească) reprezintă un mărgăritar. Sufletul e ceva special, e dat de Sus, şi-n suferinţa lui, răbdând (acolo unde se rabdă) capătă şi mai mare strălucire, spre a tinde, cum spuneam, la asemănarea cu omul cel dintâi. Seară binecuvântată să ai!

      Ștergere
  4. Bună seara Padre! Ai dreptate că sufletul se slefuiește cu trecerea anilor și mai ales atunci când are de trecut de multele și grelele încercări ale vieții, iar comparația cu mărgăritarul este foarte adevărată. O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru aprecieri şi pentru gândul bun, Mari! Seară minunată să fie şi la voi!

      Ștergere