sâmbătă, 20 iulie 2013

TRISTEŢEA CIULINILOR


La început am zis să nu scriu, gândindu-mă serios la faptul că lumea e sătulă de anumite vorbe, în special de cele care vin să aducă cititorului o paletă de culori ale naturii ce intră în antinomie cu ştersele dar mult savuratele imagini prezentate pe la tv ori poate chiar cu mult prea „fardatele” imagini ce primesc mii de like-uri prin diversele pagini virtuale.
Şi cum  latinii nu spuneau degeaba verba volant scripta manent, am zis să scriu câteva rânduri despre starea minunată pe care am trăit-o într-o dimineaţă de iulie, în miez de vară, într-un scurt circuit (neprogramat) pe un drum bine asfaltat, dar străjuit pe ambele părţi de lucrarea naturii ce-şi vede imperturbabil de lucrarea ei în desăvârşirea culorilor şi a mirosurilor ce dau viaţă verii.
A plouat minunat mai alaltăieri seară, o ploaie cum n-am mai văzut de ani buni,  curată, bogată, liniştită. A doua zi, dis-de-dimineaţă, o rouă  cristalină îmbrăca tot verdele ce se pregătea de întâmpinarea soarelui ce abia îşi scotea razele din ultimul nor rătăcit pe cerul dimineţii.
Zice-se că obişnuinţa e o a doua natură. Eu nu zic nici da, nici nu. Pe de o parte, ca unul ce sunt născut/crescut/trăit la ţară, am această obişnuinţă, ca la ceasul dimineţii să privesc natura, schimbările ei din timpul nopţii (foarte mari uneori) modul în care dincolo de tumultul vieţii omeneşti, flora şi fauna  îşi văd de mersul lor ocrotite fiind (scripturistic vorbind) doar de Cel de sus. Cum ar zice Hristos (cu referire  la zbaterea omului) „priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte……luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia”. Pe de altă parte, grija şi dorinţa de a face cât mai multă treabă, uneori, răpeşte bucuria admirării acestui spectacol al naturii.
Am plecat cu bicicleta  pe drumul dintre sate şi mi-am umplut plămânii de aerul curat al dimineţii, mi-am limpezit ochii cu imaginile de rai ce străjuiau de-a stânga şi de-a dreapta drumul meu, mi-am liniştit sufletul văzând bucuria de pe chipurile celor întâlniţi, pentru că oamenii sunt liniştiţi, sunt fericiţi chiar că anul acesta este unul de belşug,  contrat tuturor previziunilor alarmiste de la început de an.  Nu ştiu voi, cei ce citiţi, când aţi fost ultima dată în natură, când aţi respirat aerul dimineţii cu parfumul inconfundabil al naturalului, cel pe care nici un creator din lume nu-l poate capta în vreo sticluţă de parfum.
Mirosul mătăsii de porumb se combinase cu mirosul corcoduşelor coapte iar iarba proaspăt cosită prin dreptul vreunei porţi se combina şi el minunat cu restul, făcând loc  inconfundabilului miros al florilor de  regina nopţii care încă nu doreau să cedeze în faţa zorilor. Câte un nuc , ici-colea, răspândea mirosul tare al frunzelor sale vii iar din câte o curte, finuţ, câte un cais răspândea mirosul dulceag al fructelor căzute pe jos în răpăiala ploii.
Peste toate,  concertul din micul zăvoi ce  creşte pe malul gârlei, aducea cumva cu un recital de mulţumire adus Creatorului,  întărind asta prin zboruri largi în oglinda apei ce leneş curge către mare.
Doar ciulinii trişti şi sfrijiţi, căci, ca niciodată, în mijloc de vară, când ei ar fi tronat pe câmpuri bucurându-se parcă de suferinţa plantelor arse de soare, acum s-au făcut mici. La vreme de bogăţie forţa lor e ştearsă, binele şi bunul anihilându-le puterea  hâdă cu care deseori sfidează munca truditorilor.  Ce mic poate deveni răul când binele triumfă, ce nesemnificativ  şi banal.
Spectacolul naturii mi-a readus aminte cuvintele psalmistului, „cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” Şi pedalând prin aerul curat al dimineţii, înainte de a pleca la inerentele probleme ale vieţii, am revăzut la întoarcerea spre casă, cum oamenii cu zâmbetul pe faţă, se duc rând pe rând să-şi privească şi să-şi lucreze pământul.  Anul acesta au mai puţin ciulini pe câmp, dar au mai multă bucurie în suflet. Şi toate doar după o ploaie curată de vară…. .



16 comentarii:

  1. Părinte, chiar mă întrebam ce faceţi, lungă absenţă...!
    Întotdeauna Dumnezeu ne surprinde în cel mai simplu şi firesc mod - bucuria naturii după ploaie, un zâmbet, o faţă frumoasă, o floare delicată, un gest duios.
    Pentru ploaie cred că trebuie să-i mulţumim Sfântului Ilie, cred! :)
    Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos pentru gândul bun, Mariana! Sunt treburi multe, importante care uneori mă ţin departe de calculator. Dar revin cu drag, ori de câte ori pot, cu rânduri pentru prietenii mei.
      Seară binecuvântată să fie şi la voi!

      Ștergere
  2. Tot ca o "ploaie curată de vară" picură şi cuvintele dvs. linişte şi bucurie în sufletele noastre. Mulţumim, părinte! Bine că treburile vă mai dau un răgaz, uneori, să ne mai faceţi o frumoasă descriere a naturii, pe care intr-adevăr mulţi dintre noi, o "simţim" mai mult pe Internet. V-am spus că sunteţi un poet?
    O seară liniştită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Mihaela pentru cuvintele calde de apreciere!
      Mi-aş dori să scriu mai mult, mai des, cum reuşeam înainte. Numai că uneori lucrurile nu-s doar în rânduiala noastră, iar când vin de la Cel de sus trebuie să le acceptăm şi să le îndeplinim în ordinea firească.
      O duminică binecuvântată să fie şi la casa voastră!

      Ștergere
  3. Ati adus linistea tarinilor inrourate in pagina blogului dvs.!
    Va multumesc ca ati impartasit cu noi!
    Duminica binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Melly pentru apreciere şi pentru gândul bun! Din nefericire timpul nu mi-a mai lăsat răgazul necesar pentru a scrie bloguri, pentru vizita paginile voastre, ale prietenilor virtuali. Sper să remediez această problemă, să vin să văd şi postările voastre frumoase.
      Duminică binecuvântată şi la voi!

      Ștergere
  4. Ceau Padre:)
    Perfecta lectura pentru Duminica dupa amiaza >:d<
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Gaby! Cum m-am priceput şi eu:). Seară minunată să fie şi la voi!>:D<

      Ștergere
  5. Mă bucur că ați revenitpe blog,vă așteptam cu nerăbdare. Sărut-mâna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos pentru gândul bun, Adelina! Sper să am mai mult timp săptămâna asta, căci am de recuperat anumite bloguri, inclusiv pe cele lăsate de tine în comentarii prin link-uri.
      Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  6. E a doua oară când vin și citesc articolul acesta, Părinte. Şi e mângâietor de suflete şi dătător de gănduri, ca toate ale dumneavoastră. acum 2 săptămâni, la Sâmbăta de Sus, nu la mănăstire, ci undeva pe platoul turistic, chiar ne-am oprit şi ne uitam la nişte ciulini mari, zdraveni şi înfloriţi. Dacă n-ai şti cât de înşelătoare le e frumuseţea izvorâtă din nemuncă şi dezinteres, mai că ai zice că e una dintre cele mai interesante flori...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iuliana, mereu vii cu comentarii frumoase la blogurile mele. Ştiu bine ce înseamnă frumuseţea înşelătoare şi cunosc ascuţimea ţepilor în maturitatea lor. Răul, cu toată frumuseţea lui primordială, trebuie eliminat la timp, altfel, numai cu greu îl putem stârpi din ogoare, din ogoarele sufletelor.
      Săptămână binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  7. Deosebita descriere, totul curge lin si fermecator iar eu nu fac aproape nimic doar va port in suflet...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corina, îţi mulţumesc frumos pentru aprecierea ta caldă. Îmi este drag să descriu locurile în care trăiesc, oamenii şi cele ce mă înconjoară. E ca o mulţumire adusă Celui de sus.
      Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Simona! Linişte şi lumină să fie la tine!

      Ștergere