vineri, 29 august 2014

JURNAL DE VACANŢĂ


Via recta semper bona, o zicală latinească ce ar trebui să facă referire la drumul cel drept, şi, desigur, când spun asta, nu mă refer la elevaţia drumului, la netezimea lui, ci la modul în care drumul (vieţii) te poartă în anumite locuri, în momente deosebite, fie şi pentru scurt timp, pentru a te încărca sufleteşte cu cele văzute/simţite/trăite.
În vara asta, în prea scurta vacanţă pe care am avut-o am încercat să îmbin odihna cu împlinirea sufletească alături de familie şi, în dese rânduri, alături de prieteni, anul acesta, în mod special (ori poate mai vizibil) cu cei cunoscuţi în virtual.
Teoretic aş avea de scris mult, practic, dacă aş scrie (cât de mult aş vrea) n-ar mai citi nimeni, căci toată lumea e pe fugă, e în luptă cu timpul. Şi apoi, dacă ar fi să mai adaug ceva la această introducere, cumva, ar fi un pic inedit să vorbesc despre o parte a concediului meu, zic asta gândind că majoritatea oamenilor îşi păstrează aceste lucruri doar pentru ei (corect într-o anumită măsură), împărtăşind cu ceilalţi doar câteva instantanee filmate ori pozate numai pentru câteva like-uri.
Vorbeam de odihnă mai sus, de odihna concediului. Acum, când sunt la taste, aş zice că nu m-am odihnit, adică nu am dormit (cum se zice că trebuie în concediu) până la ore târzii, nicidecum, ci în fiecare zi, dis-de-dimineaţă, am tot văzut câte ceva, am plecat spre zonele cu privelişti încântătoare şi spre prietenii minunaţi ce şi-au deschis sufletele şi uşile spre primirea unor oaspeţi de departe. Parcă cei trei mii de km făcuţi prin ţară nu m-au atins deloc, căci frumuseţea locurilor vizitate şi bucuria întâlnirii cu prietenii au îndepărtat orice urmă de oboseală, încărcându-mă cu linişte, cu voie bună şi împăcare sufletească.
În fiecare ţinut vizitat am simţit freamătul istoriei care, în unele locuri, din nefericire, este din ce în ce mai slab din cauza  kitsch-ului ce se dezvoltă pe la fiecare colţ.  Şi totuşi, dincolo de tarabele multicolore ale vânzătorilor ambulanţi te cutremuri de măiestria cu care înaintaşii noştri au zidit (în vitrege timpuri) sate şi oraşe, târguri şi drumuri, case şi biserici.
Dobrogea n-am vizitat-o decât parţial, căci neînţeleasa grabă de a ajunge la malul mării  răpeşte mereu din timpul necesar vizitării acelor locuri pe care s-au scris o parte bună şi frumoasă a istoriei acestei ţări, dar, în fiecare an, puţin câte puţin, tot am văzut, lăsând mereu un gând pentru anul ce vine, mai ales că deja şi-n acest ţinut ne-am făcut prieteni buni, unde aproape de malurile Dunării, am fost îmbiaţi la o îngheţată, numai bună pentru călătorii ce doreau să vadă răsăritul la malul mării.
Moldova şi-a deschis porţile larg, cum face mereu, şi, lăsând Buzăul în dreapta am tot urcat spre Iaşi, cu o pauză scurtă dar tare plăcută, petrecută în compania unor prieteni de suflet la Focşani, alături de care, cum era firesc, am stat la o pizza, să nu plecăm mai departe flâmânzi (mai ales sufleteşte). Mănăstirea Moreni (de până-n Vaslui) este un izvor de culori, miile de flori ridicându-şi petalele spre cer, căci, turiştii se feresc de vizită speriindu-se de cei 3-5 km neasfaltaţi, neştiind însă cât au de pierdut. Vizitând mănăstiri, cu aceeaşi bucurie, cu drag, simţindu-ne ca acasă în fiecare loc, călcând cu grijă însă, conştienţi fiind de valoarea locurilor şi de munca depusă am ajuns la  Iaşi, care e imens (ca valoare istorică dar nu numai), şi, spre bucuria noastră, acolo am avut o gazdă minunată ce ne-a primit cu pâine şi sare şi  ne-a fost  ghid bun pentru o seară deosebită oraş.  Lăsând Iaşul, după ce am trecut pe la cuvioasa Parascheva,  am urcat spre ţara mănăstirilor, Bucovina,  limpezindu-ne ochii în albastrul Voroneţului şi, cum ea firesc, urcând până la Putna, unde în partea dreaptă a bisericii se află mormântul marelui domnitor Ştefan. Printre sutele de turişti străini,  am văzut Suceviţa şi Moldoviţa, ctitorii ce au sfidat timpul, ca şi celelalte mănăstiri, oferind celor ce vizitează lecţii de istorie şi trăire.
Dacă nu vedeam şi Maramureşul (măcar o parte din el) nu aveam linişte, aşa că am tăiat munţii şi prin pasul Prislop (unde-i o minunată mănăstire) şi am poposit la Sighetul Marmaţiei, locul de plecare spre Săpânţa. Un loc  de graniţa nu e decât un reper administrativ, căci mesajele de acolo n-au graniţe, răzbat dincolo de graniţele ţării, adunând sute şi mii de vizitatori.
Baia Mare şi-a deschis porţile şi pentru câteva ceasuri am poposit în casa unor oameni buni, prietenia fiind şi în acest caz liantul perfect de legătură între oameni. Gazda noastră şi-a rupt o zi întreagă pentru a ne arăta frumuseţile zonei, mergând, desigur, până la vestita mănăstire Bârsana, un loc minunat, un colţ de rai parcă lăsat dinadins pe pământ românesc.
Timpul scurt ne-a gonit din Maramureşul în care turlele bisericilor şi a mănăstirilor parcă ating cerul, aşa că mai la  vale, am ţinut neapărat să vedem Transilvania, dar nu neapărat pe şoselele pricipale, ci pe drumurile lăturarnice (dar bune) de-a stânga şi de-a dreapta cărora am tot văzut oameni muncind, case specific transilvănene, lacuri şi fâneţe. Desigur, nu am ratat mănăstirea Nicula, după care, miezul zilei ne-a găsit în centrul istoric al Sighişoarei, tot printre turiştii străini, de mai toate neamurile,  chiar dacă şi aici  (repet, din nefericire) kitsch-ul aproape că te obliga să renunţi a mai vizita locurile încărcate de istorie.
La intrarea în Râmnicu Vâlcea (dinspre Sibiu) am văzut muzeul satului, cel mai frumos din cele vizitate până acum (dintre muzeele satului), o splendoare, un sat întreg în care m-am deconectat după sutele de km parcurşi, un sat în care te simţeai exact ca acum o sută-două de ani.
Cum era firesc, foarte aproape de casă, la Piteşti, am trecut prin casa altor prieteni buni, unde, primiţi fiind cu căldură, ne-am răcorit cu îngheţată, punând punct unui scurt concediu, dar, deschizând porţile unui alt itinerar pentru anul ce vine, căci locuri de vizitat mai avem, şi, desigur, prieteni buni prin toate colţurile ţării, unii pe care dorim să-i revizităm, alţii (care acum să nu se supere că n-am trecut pe la ei) pe care dorim să-i cunoaştem şi fizic (dincolo de virtual) aşa cum ne-am vorbit de-a lungul timpului. Desigur, mai scurt de atât n-am putut fi, chit că blogul de faţă e doar o sinteză  a celor vizitate, căci despre bogăţia gusturilor mâncărurilor nu am spus nimic, despre căldura cu care am fost primiţi am zis prea puţin, despre bucurie doar în linii mari. Totul a fost minunat, şi, slavă Domnului, petrecând toate fără evenimente neplăcute, am să încerc să scriu mai bine următorul blog, căci de bună seamă (gândesc eu) la acesta poate că v-am cam plictisit.
Le mulţumesc din suflet tuturor celor ce m-au primit cu bucurie, celor cu care m-am întâlnit, fiindcă ei au fost partea vie a drumurilor noastre, plinind cu ospitalitatea lor toate cele vizitate.

Spuneam la început că drumul drept e totdeauna  bun, da, aşa este, dar numai dacă-l parcurgi cu înţelepciune şi cu bucurie.

18 comentarii:

  1. In primul rand ati ajuns la SF Man Moreni...din judetul meu natal. Si ati fost si in orasul unde locuiesc acum, plin de medieval.....ma bucur parinte ....pt minunatele clipe petrecute. Si noi in drumul spre mare am oprit o noapte si la slujba la Dervent, apoi la pestera si la techirghiol la parintele mult cautat.... mie mi-a ramas Derventul in inima....Doamne ajuta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ramona, da, am vrut să trec din nou pe la mănăstirea Moreni, o vizitasem şi acum 6 ani când încă se lucra la ea, mi-a rămas în minte ani buni imaginea minunatei curţi pline cu flori. Derventul l-am vizitat anul trecut, şi, desigur, mi-a plăcut mult. Vezi, ne puteam întâlni pentru 10 minute, dar, desigur, are Dumnezeu un plan pentru toate, şi, în viitor... :)
      Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  2. Bine ati revenit, Parinte! Ma bucur ca ati avut asa traseu lung, dar frumos si presarat din belsug cu prieteni :) Poate cine stie, anul viitor va poarta pasii si pe la Galati, ca tare buna inghetata se mai face pe aici ;)
    In Maramures ati ajuns si la Rohia? Mie tare mi-a ramas la suflet manastirea Sfanta Ana si sper sa ajung cat mai curand sa o revad, desi atre-i lung drumul pana la ea. Seara frumoasa sa aveti si numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iuliana, la Rohia nu am ajuns, nu am coborât spre Dej prin Tărgu Lăpuş ci pe cealaltă variantă, pe Şomcuta Mare. Am să revin în zonă, mai ales că la Sighet nu am putut vedea Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei pentru că la ora la care am trecut nu era deschis. Plus de asta mai am ceva restanţe, numai bune de repetat traseul.
      E foarte posibil ca la anu' să vedem şi zona Galaţiului, să vedem Delta, căci acolo încă nu am ajuns, dar, rămâne de văzut/auzit/vorbit din timp, să fii în zonă, căci şi tu călătoreşti deseori.
      Seară bună şi binecuvântată să fie şi la voi!

      Ștergere
  3. Frumoasa vacanta ati avut, Padre si mai frumos este ca prin toate acele locuri ati intalnit o parte mica, mica din prietenii vostri!! :D
    Spun mica, mica, pentru ca voi aveti foarte multi prieteni, asa cum oricine si-ar dori, adica eu :))))))
    Poate la anul care vine vom sta si noi mai bine cu organizarea vacantei si vom face un itinerar impreuna, poate se alatura si altii, mai vedem ce ne va mai aduce si anul viitor.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meri, da, am avut o vacanţă frumoasă, care, dincolo de lungimea traseului, ne-a oferit posibilitatea de a vedea locuri minunate, de a vedea şi revedea o parte a prietenilor ce ne-au primit în casele lor cu mare drag.
      Şi voi aveţi mulţi prieteni, o parte din ei comuni cu ai noştri, cum bine ştii, prieteni care sunt dispuşi să deschidă uşa larg (cum şi voi aţi făcut cu noi) în momentele în care sunt apelaţi fie şi cu câteva ore înainte.
      Despre anu ce vine, vorbim, că până atunci tot avem timp de planuri. :))))>:D<

      Ștergere
  4. Superb concediu atzi avut parinte,pot sa va invidiez pt el?O seara binecuvintata sa avetzi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă-i invidie bună, da, dacă nu, nu. :D Am glumit, desigur. După mulţi ani am reuşit o "evadare" minunată şi binecuvântată. Seară bună cu lumină lină să fie şi la casa ta!

      Ștergere
    2. Sigur ca e buna,pt ca mi-as dori si eu asa o vacantza ......dar nu se poate, nu pot pleca de acasa,am grija de un nepotzel cu probleme.O duminica frumoasa d-voastra si familiei

      Ștergere
    3. Uff, sunt convins că nu-i uşor şi nu pot zice că ştiu cum e pentru că nu ar fi corect. Spuneam în comentariul anterior că am plecat în această scurtă vacanţă după foarte mulţi ani, şi asta fie pentru că nu mi-am permis, fie pentru că am avut mereu de lucru la biserică, fie din alte motive dependente ori independente de voinţa mea.

      Ștergere
  5. Ma bucur Parinte ca v-ati simtit incarcati sufleteste dupa aceasta vacanta.
    Si ma bucur si mai mult ca mi-ati fost oaspeti,chiar daca vizita a fost scurta,date fiind curcumstantele,
    Ne-am bucurat unii de altii in timpul scurt petrecut impreuna.
    Sa Dea Domnul sa ne vedem cu bine cat de curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Claudia, după cum ştii, ne-am simţit minunat în casa ta şi în prezenţa ta. Am fost primiţi cu drag, trataţi ca nişte prieteni buni şi vechi şi îndrumaţi spre cele mai bune locuri. Noi îţi mulţumim pentru ospitalitate, gândind că vreodată poate vei trece pe la noi, aşteptând, desigur, clipa în care revenind în acele frumoase zone să vă mai vizităm
      Zi bună şi seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  6. Cu siguranta vom gasi prilej sa ne revedem cat de curand.Zi frumoasa sa fie!

    RăspundețiȘtergere
  7. Manastirea Dragomiresti-un loc binecuvantat de Dumnezeu,locul unde am stiut ca sunt asteptata, mai bine zis ca suntem asteptati.Incerc sa scriu ce am simtit dar nu pot,nu am cuvinte.....Multumesc bunului Dumnezeu pontru aceasta bucurie.
    Aceasta manastire se afla in Maramures,am vizitat-o duminica 31 august.Daca ati vizitat-o intelegeti ce va spun.
    Cu respect Maria

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, off, n-am vizitat-o, căci în acest an am trecut fulgerător prin acele locuri prin care aş fi dorit să trec încă de acum ceva ani. Plus de asta, trecând şi pe la prieteni, am împărţit bucuria vederii minunatelor locuri de spiritualitate cu (re)vederea unor buni prieteni. În timp, cu timp ori fără de timp, vom mai vedea şi alte locuri binecuvântate, recomandate de voi, cei ce comentaţi ori de prietenii din viaţa de zi cu zi.
      O zi binecuvântată să fie la casa voastră!

      Ștergere
  8. Intr-adevar, ati avut o vacanta frumoasa si ati vazut locuri minunate. Sper sa ajung si eu candva sa vad Maramuresul :) Si, poate candva veti avea mai mult timp de petrecut in Dobrogea, pentru ca si aici sunt multe locuri incarcate de istorie si de spiritualitate, demne de a fi vizitate :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, Maramureşul e minunat, e aparte şi totuşi e acasă, e diferit şi totuşi familiar. Mi-a plăcut, la fel cum mi-a plăcut şi Bucovina ori Transilvania, la fel cum mi-a plăcut şi parte din Dobrogea vizitată (mai mult anul trecut).
      Am să văd mai mult anii următori, pofta abia s-a deschis, drumurile-s mai bune şi prietenii aproape la orice pas.
      Îţi mulţumesc şi ţie pentru timpul pe care ni l-ai acordat alături de dragele tale fete în scurta întâlnire pe care am avut-o, gândind că şi atunci, în momentul în care ne-am întâlnit, a lucrat Dumnezeu, binecuvântând o clipă de discuţie virtuală şi transformând-o într-un ceas de bucurie prietenească.

      Ștergere
  9. Bună ziua la casa voastră!
    Mi-ar place să fac și eu un traseu așa de frumos și încărcat de istorie și spiritualitate. Sper să reușesc asta până nu e prea târziu....

    RăspundețiȘtergere