miercuri, 29 octombrie 2014

NIMIC


Nimic, da, căci nimic-ul, luat la scărmănat, nu face altceva decât să ne arate că tot-ul, privit în ansamblu, chiar şi-n antinomie cu nimicul, nu-i decât un nimic transformat, materializat, iar asta numai pentru o perioadă de timp.
Aţi zice că m-a găsit acum, după ani buni de la terminarea şcolii, dragostea de fizică şi de teorii încă neelucidate. Nicidecum, numai că trebuie să spun că uneori, privind în urmă pentru a vedea cele realizate ai senzaţia că n-ai făcut nimic, paradoxal ai spune, că se văd destule.
M-am uitat în dicţionar să văd definiţia nimic-ului şi n-am fost mulţumit. E drept, noţiunea este aşa de neutră încât  nici cei mai pricepuţi lingvişti n-o pot defini la adevărata valoare. M-am uitat în dicţionar să văd explicaţia scrisă, ştiinţifică, căci în sinea mea, experimentând diversele situaţii ale vieţii ştiu (simt) bine ce este nimic-ul. Ca şi în cazul iubirii, dicţionarul este doar un ghid, căci dincolo de explicaţiile date, cum e firesc, fiecare simte iubirea în felul său, imposibil de explicat, lesne de arătat. Ori poate nu.
Spunea Thales la un moment dat că „nici un lucru nu poate apărea din nimic, nici un lucru care există nu se poate transforma în nimic”.  Ciudat, dar numai pentru perioada antichităţii, căci mai târziu oamenii au început să definească nimic-ul venind cu demonstraţii bine calculate din care ar reieşi că vidul şi eterul ar fi un fel de nimic, deşi, la rândul lor, aceste stări ar fi pline de ceva, cum încearcă în ultima vreme să ne arate mecanica cuantică.
Ei, dar omeneşte vorbind, când întrebi pe cineva ce a făcut în ziua ce taman a trecut, ţi se răspunde: „nimic”. Se pare că la nivel uman, în frământarea clipelor dintr-o zi, efemere de altfel, când n-ai depăşit bariera banalului de la locul de muncă, când ai robotit acasă făcând aceleaşi lucruri ca şi ieri, alaltăieri ori ca acum 10 ani, când din acelaşi fotoliu ai privit la micul ecran, cel  dinspre care răzbat informaţii de breaking news aproape cu rapiditatea cu care clipeşti înseamnă (zice-se) că n-ai făcut nimic.
Îmi place cuvântul folosit în cartea Genezei când se spune că pământul era netocmit şi gol. Din start goliciunea împlică nimic-ul, cel puţin ca înveşmântare. Netocmirea are însă un sens mult mai adânc, depăşind bariera nimic-ului, fiind cu un pas înainte de nimic. Nu cu mult timp în urmă comentam la postarea unei prietene care spunea că  gândul este un primum movens al acţiunii omeneşti, urmat de cuvânt şi mai apoi de fapta care defineşte caracterul. Eu am spus că înaintea gândului este simţirea, căci numai simţind iubirea, ura, lumina, răceala poţi gândi şi vorbi despre ele. Netocmirea de care spuneam este starea pământului lipsit de calitate, clipa în care nu putea rodi nimic, nu putea susţine viaţa, era ne-împlinit, ne-bun, urmând ca după ce a fost lucrat cu lumină, căldură şi apă să-şi găsească rostul său.
Da, toamna se numără bobocii, cum spune vorba românească, iar eu, privind în urmă, la cele plinite ori la cele ce-s încă în lucrare, gândesc că mai am mult de muncit şi  că-n netocmirea unor stări ori în vidul necunoaşterii nu am făcut (mai) nimic.

Altfel, zice Scriptura: „ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.”

11 comentarii:

  1. Nu-mi vine sa cred aproape,ca intalnesc un preot care vb despre Dumnezeu exprimand ceea ce simte ,gandeste fara a epata prin n versete moralizatoare!
    In fond Dumnezeu ,iubirea se exercita prin atatea stari de spirit si de fapt!
    Pana la a exclama "Doamne !"treci prin acestea...nu poti simti intregul fara a-i cunoaste partile.nu poti iubi copacaul fara a-i contempla frunza!

    Nimic nu se naste din nimic,pana si imaginatia omului care pare sa sfideze realitatea ,este prin anume resorturi subtile, transcedentale legata de aceasta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Totul pleacă de la scânteia divină. Vezi tu, omeneşte vorbind, de la o scânteie pleacă totul, fie că vorbim de iubire, fie de ură. Una pleacă de la Cel de sus, cealaltă de la potrivnic. Zici că nu se poate naşte din nimic? Nici când vorbim de Dumnezeu? Eu mă minunez mereu de naşterea pruncilor, căci, chiar dacă ştiu mersul biologic, mi se pare o minune ca din două celule (străine) unite să se nască o viaţă nouă.
      Apoi da, dacă vorbim strict de naştere (din nimic) nu se poate, deşi, cele care ar părea la noi cu neputinţă sunt cu putinţă la Dumnezeu. Trecând peste asta, aş face trimitere la Scriptură, la sensul cuvântului folosit acolo. Verbul folosit este "a face" (a făcut Dumnezeu), ceea ce înseamnă (prin deducţie logică) să creezi din nimic, şi zic asta gândind că naşterea implică o acţiune anterioară. În limba ebraică verbul bara' este folosit cu precădere numai când vine vorba de acţiunea creatoare divină.Despre naşterea făcută "mai înainte de toţi vecii" nu putem vorbi decât când facem referire la persoana Mântuitorului Hristos ca cea de a doua Persoană a Sfintei Treimi.
      Altfel, iubirea este cheia veşniciei, prin ea, prin curăţia ei, prin "arderea" pe care o produce, putem desluşi la un moment dat acele lucruri pe care nu le putem cuprinde cu mintea.

      Ștergere
  2. Bună seara, Părinte! Mă bucur să vă regăsesc cuvântul!

    Am , ca de obicei, mai multe incertitudini:

    * ~`Măcar o țandără de curcubeie,
    Aș fi voit să culeg drojdii de rouă,
    Într-o cărticică nouă,
    Parfumul umbrei și cenușa lui.
    Nimicul nepipait sa-l caut vrui,
    Acela care trasare
    Nici nu știi de unde și cum.
    Am răscolit pulberi de fum... ~`Tudor Arghezi, Cuvânt//

    * ”Fără iluzie, nu există nimic.E straniu să afli taina realității în irealitate”-
    Emil Cioran

    * Cum o fi cu acest nimic? Dacă nu te gândești la NIMIC înseamnă că ești prost, dar și dacă te gândești la ceva- la orice- și gândul acesta se reduce la NIMIC, tu, omul, devii mai deștept?


    * Nimicul este vecin cu Sacrul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Omul care a lucrat cu litera o viaţă ştie bine unde să găsească cuvântul potrivit. N-am să fac eu acum recenzie nici măcar unuia din marii scriitori citaţi, dar, în câteva cuvinte, despre nimic tot am să spun ceva.
      Nimeni nu poate spune "nu mă gândesc (decât) la nimic", excluzând, desigur, doar varianta când nimic-ul este un subiect în sine, ca-n blogul meu. De ce oamenii pun mereu gândul înaintea simţirii, întreb eu acum, ca să scap cumva de întrebările puse? Oare gândul este mai presus de simţire? Prostia nu este rodul ne-gândirii, ci e fiica ne-lucrării minţii, cumva lenea ori lipsa de seriozitate a celui care, complăcându-se doar în plăcerea de a-şi simţi pântecele sătul, refuză să-şi folosească şi celelalte atuuri primite în dar.
      Dacă ne gândim la ceva nu înseamnă că suntem mai deştepţi, căci deşteptăciunea poate fi caracteristica unei minţi agere, ori, cum cred că bine ştim amândoi, starea de trezie/trezvie, cea în care omul veghează la cele trăite indiferent de locul şi timpul în care se află.
      Dacă privim sacrul ca sfinţenie putem spune că nimic-ul este starea de dinaintea sfinţirii, de dinaintea purificării. Dacă privim sacrul ca inviolabilitate, atunci nimic-ul alt sens.
      Seară bună să fie şi la casa voastră!

      Ștergere
  3. Bună dimineața, Părinte! și vă mulțumesc frumos pentru zăbavă, dar și pentru felul în care căutați în cuvânt Adevărul..uite, vedeți, iar m-am încurcat, pentru că se ivesc alte două gânduri ”La început a fost cuvântul și Cuvântul era de la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul„ , pentru ca imediat să apară poetul, cu ale lui îndoieli-„Unde vei găsi cuvântul/ce exprimă adevărul?

    Că tot vorbeam despre gând și simțire..Toți avem simțire, cum, cred că toți avem gândire.
    Adesea, le ”încredințăm ” , în mințile noastre, oamenilor aleși, pentru „eroismul„ spuselor, imagini mărețe, vrem ca lumea să fie alcătuită doar din frumusețe, distincție,expresivitate.
    Și, pentru că binele trăiește laolaltă cu mai puțin binele, când descoperim „adevărul ” ( care adevăr???) trăim dezamăgiri.
    Mă văd , din nou, în punctul inițial- două ființe diferite, total diferite ca aspect/instrucție/educație/preocupări sunt invadate de aceleași frământări. Așadar ce este mai întâi: gândul sau simțirea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fără dar şi poate că simţirea este dintâi. Mă gândesc la starea pruncului din pântecele mamei, la starea embrionară. Nu ştiu cât de mult gândesc ei în pântece, cu atât mai mult cu cât lumea lor este una limitată (fizic). Cu toate acestea răspund minunat la stimulii exteriori, la atingerea mâinilor (pe pântec) a părinţilor, la cântece, la vorbele bune şi/sau rele auzite. Simţirea este înaintea gândirii, mulţi din cei ce sunt în comă (conform celor spuse de medici ori de cei ce au fost în comă) răspund la fel la stimulii externi veniţi din partea celor dragi. Comoţia cerebrală implică (cred eu) inactivitatea creierului, dar, aparatele spun că inima îşi schimbă pulsul când cei dragi vin lângă cel în suferinţă, când vin cu mângâiere.
      Gândul e pervers, e răscolitor, cercetător, e bun, dar nu este înaintea simţirii, aşa cum niciodată mintea nu poate fi superioară sufletului.
      Poetul doreşte să afle cuvântul ce exprimă adevărul, eu zic (conform Scripturii) că Adevărul este Cuvântul cel dintru început.
      Seară minunată să aveţi!

      Ștergere
  4. Buna dimineata Padre,
    Cred ca asta e perceptia noastra cand nu mai reusim sa facem tot ceea ce ne-am propus,ori cand sarcinile depasesc puterea noastra fizica ori intelectuala,cand obosim facand ....nimic:))))
    Dar eu cred ca sunt doar foarte obosita si cu prea multe probleme nerezolvate.
    Sa ai o zi binecuvantata si cu spor in ceea ce ti-ai propus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar, Die, când ne ies toate cele propuse, în special cele materiale, şi simţim că le-am făcut degeaba, că nu sunt apreciate, nu ai senzaţia că n-ai făcut nimic, chiar dacă toate-s făcute perfect?
      Zi şi seară binecuvântată să fie şi la casa ta!

      Ștergere
    2. Pai cam ai dreptate.Tot la Nimic ajungem oricum o cotim :)))))

      Ștergere
  5. La multi ani , azi de sf.Victor.
    Multa sanatate Dvs si celor din familie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Monica! Zi binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere