marți, 13 februarie 2018

DRAGOSTE PE PIPĂITE








Cândva, în cruda-mi naivitate a tinereții, credeam că dacă-s un pic răzvrătit pe anumite concepții voi face revoluție. Și se prea poate ca în acel moment să fi avut dreptate, dar, a face revoluție pe anumite concepte și mai ales concepții, presupune să te păstrezi în luptă cu toată ființa, epuizându-te contra unor oameni care nu luptă pentru un ideal ci, făcând figurație, schimbă taberele  fără a le păsa că de fapt tu lupți nu pentru a-ți aroga vreo funcție ori vreun titlu, ci doar pentru o stare ce-o consideri o normală simplitate în ecuația vieții.
Ca să poți lupta cu morile de vânt trebuie să te faci vânt, iar pentru a înota împotriva curentului nu trebuie să te avânți deasupra valurilor, ci să te lași în adânc, să mergi în liniștirea de dincolo de spuma învolburată a ochiurilor  de apă ce te obosesc înainte de a înainta vreun metru.  Zâmbesc și-acum când mă gândesc câte ore am comentat în urmă cu ceva ani pe tema valentinului iubăreț, acest Cupidon al mileniului III care, mai încăpățânat decât un catâr străin de cele ale împerecherii prin însăși natura-i hibridă, a intrat în inimile doritorilor de senzații tari drept mângâietorul sufletelor rănite, devenind o monedă de circulație mondială convertibilă în orice moment de slăbiciune, chit că dobânzile plătite de cei ce-i cad în plasă sunt de multe ori achitate cu o viață alcătuită dintr-un lung șir de zile amare.
Există, bag și eu seama din scurtele-mi incursiuni virtuale, și-n aceste zile, animozități pe tema iubirii, fie că-i valentiniană, fie că-i dragobetiană, ca și cum, vezi Doamne, iubirea ține cont că-i 14 ori 24 februarie, că-i fix un an de la nuntă ori o lună de la gândul primului parastas festiv. Atât de trist mi se pare că azi, când omenirea a ajuns, se spune, la un nivel de cunoaștere atât de avansat, iubirea suferă cea mai crudă devalorizare din infinita-i existență, încât mă întreb dacă-n omul în carcasa-i de carne perisabilă mai are vreun dram de simțire care să depășească bariera materialului palpabil, căci în definitiv, dragostea de azi, în cele mai multe situații, nu mai este starea aceea care să stârnească fluturii adâncului de suflet spre a însenina și îmbujora chipurile celor ce iubesc, ci doar pipăirea fără  sațiu a unor obiecte și imagini ce n-au nicio legătură cu catifelata și sensibila plăsmuire plină de lumină a sufletului. Și nu despre eros vorbesc, e plină piața, tarabele-s ticsite de marfă veche și nouă pentru aceeași cumpărători aparent selectivi dar care, fără niciun sentiment, își vând ori fac troc câte o bucățică de suflet pentru câțiva centimetri de piele.
Oamenilor le este frică de iubire, le este frică pentru că iubirea, când este curată, pătrunde până-n cele mai secrete cotloane ale sufletului, căci unde-i iubire nu există ascunzișuri, nu ar trebui să existe întuneric.  Și spune Scriptura că „în iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire”. Plus că prea puțini cei care știu că la judecată, la cea de după, întrebarea de baraj nu va consta în a fi chestionat cât ai suferit, cât ai crezut ori cât te-ai rugat, ci cât ai iubit, ce dragoste ai răspândit, nematerialnică, celei/celui/celor de lângă tine. Nu există ziua îndrăgostiților, mai bine spus n-ar trebui să existe, indiferent de zi, nu la forma schiloadă și inestetică cu care suntem agasați, pentru că iubirea nu-i nici ciocolata în formă de inimioară (căci oricum cordul are altă formă), nici pluș de culoare roz și cu atât mai mult nici declarația din profilul virtual, de multe ori copiată, ce-o adresezi persoanei iubite cu gândul de a primi aprecieri din partea celor care, ca și tine, procedează la siluirea iubirii prin mărginite și sterile acțiuni.
Vin zile de iubire mărturisită public, dar oare, dispărea-vor în aceste zile bătăile, bețiile, crimele și răutățile dintre oameni? Marasmul e starea ce definește lumea acum, iar searbăda încercare de resuscitare a unor trăiri, doar prin perfuzii materiale, nu scoate iubirea din blocajul atemporal în care a intrat în momentul  în care omul a pus mai presus de simțire, materia, tactilul, pipăitul.
Ahhh, ce avere a primit omul de la divinitate și-o risipește printre degete pipăind forma și pierzând fondul. Cu mintea, prin imaginație, putem re-crea universul, dar desăvârșirea, numai prin iubire o putem atinge. Aici suntem repetenți, căutăm iubirea doar din an în an, cum zic și versurile unui cântec ce-a fost pe buzele multor generații de tineri:
Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an...
.

Poate că vorbele mele pot părea fără sens pentru  mulți, dar dacă pentru puțini înseamnă ceva, e un pas. Și pentru a vorbele mele-s sărace, las la final cuvintele măiastre ale apostolului Pavel, apostolul iubirii, cel care, într-un capitol memorabil, încheie apoteotic definind iubirea ca fiind virtutea ce biruiește totul în viață și trece până dincolo de moarte: „dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”


31 de comentarii:

  1. Câtă dreptate ai, Victor! Am uitat sa iubim? Ne e teama? Sau doar ne ascundem in spatele unor simboluri sa arătăm tuturor că trăim o iubire ca în filme? Nu știu. Știu doar ca pentru mine înseamnă mult mai mult o cană de ceai băută pe indelete, cufundată în comoditatea fotoliului preferat, ascultând poveștile omului de lângă tine sau respirând împreună tăcerea unei seri. Și asta nu doar de Valentine's dau Dragoste sau de nu știu ce zi, ca mai nou exista o zi pentru orice, ci, pur și simplu în orice zi în care, obosit după alergatura de peste zi, simți nevoia unui zâmbet dăruit de persoana pe care o iubești. Fara sa dai fuga sa postezi asta pe Facebook, Instagram, Tweeter sau mai știu eu ce rețea de socializare. Pentru ca dragostea, cea adevărată, în care fluturii din stomac nu tremura în funcție de marca mașinii sau mărimea contului din banca, nu niciodată atat de strălucitoare pe cât lasă să se vadă astăzi nenumăratele postari cu inimioare, steluțe, flori sau mai știu eu ce. Dar e singura care te face sa vezi curcubeul în fiecare clipa.
    O zi buna la casa ta, și mă bucur ca te-am (re)auzit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am gândit de multe ori că omul care iubește nu poate fi niciodată sărac, și nici cel iubit, pentru că sărăcia omului din ziua de azi nu constă neapărat în lipsa hranei, ci-n lipsa tihnei sufletești, a ocrotirii, a iubirii.
      Cumva, recunosc, de multe ori, aproape că nu vreau să observ cele ce se petrec în jurul meu, dar știu la fel de bine că nu mă pot amăgi cu independența de cele înconjurătoare și până la urmă mă cuprinde durerea pentru neputința (inclusiv de a iubi) a celor din jur.
      Și mai știu că nu pot face prea multe, chiar dacă, atunci când spun asta, îmi vine automat în minte pilda cu pasărea colibri.
      Mi-am făcut un pic de timp pentru colțul ăsta al meu virtual, căci în rest se pare că nu prea mai am loc, oamenii (nu toți, firește) se plictisesc repede de cuvintele stângace ale unui om simplu de la țară.
      Mulțumesc frumos de trecere, Tiana! Zi minunată să fie și la voi!

      Ștergere
    2. Ultima fraza m-a întristat foarte. Cred că e loc pentru toată lumea și dacă cineva dorește să citească bine, dacă nu...nu!Oamenii sunt într-o schimbare profundă și n-ar trebui să ne influențeze, deși este foarte greu. Dar, rămân la părerea că scrisul și cititul n-a omorât pe nimeni.

      Ștergere
    3. Nu înseamnă că dacă pentru o perioadă m-am retras doar aici voi renunța la scris și vorbit, nicidecum, doar că-s momente în care fugirea din lume reprezintă pasul acela care, vreodată, poate însemna avântul de care aveai nevoie.
      Cititul și scrisul nu omoară, la fel zic și eu, numai că iubirea literei și a cuvântului nu e un dat, ci doar învățarea migăloasă și plină de răbdare a celui ce-și dorește un orizont de cunoaștere ce tinde cât mai spre cer, ca înțelepciune zic.

      Ștergere
    4. Care este va rog pilda cu pasarea colibri?

      Ștergere
    5. Pilda/povestea e veche, nu-i cunosc autorul și drept să-ți spun o știu de multă vreme. Se povestește că, într-o pădure, a izbucnit un incendiu uriaş. Animalele fugeau speriate care încotro, până şi cele mai voinice dintre ele. Doar o micuţă pasăre colibri zbura până la un râu din apropiere şi aducea neobosită apă în cioculeţul ei, în încercarea zadarnică de a stinge focul. Privind la nenumăratele ei drumuri, un elefant i-a spus:
      – Fugi, salvează-te, tu chiar nu vezi că munceşti degeaba?
      – Îmi fac şi eu partea mea, a răspuns mica vietate, şi a continuat să stropească, cu câte o picătură, flăcările imense.
      Cam asta e povestea. Mulți fug din fața anumitor încercări, dar dacă fiecare, în dreptul său și-ar face treaba... .

      Ștergere
    6. Stiu una asemanatoare ca idee,din folclorul chinez daca nu ma insel.Eu o redau cam asa:
      "Cand afara era furtuna mare si fulgere amenintatoare spintecau cerul,o vrabiuta statea pe spate si tot dadea agitata din picioruse intruna.
      O vulpe vazand-o,a intrebat-o in deradere:
      -Dar ce faci tu vrabiuto aici pe o vreme asa cumplita de stai tolanita pe pamant cu picioarele catre cer?
      -Cum?, i-a raspuns vrabiuta...tu nu vezi ce urgie,chiar nu ai teama ca sta Cerul sa se prabuseasca peste noi?!
      Ma stradui si eu asa sa-l sprijin sa nu se rastoarne peste mine.
      Vulpea razand batjocuritor:
      - Amarato ,si-ti imaginezi tu ca poti tine ditamai Cerul asta pe sfrijilitele alea de picioruse ale tale!
      Vrabiuta suparata si indignata:
      -Pleaca de aici sireato,ce stii tu?...FIECARE CU CERUL EI!"

      Duce catre credinta in acest caz!

      Ștergere
  2. Dacă ai știi de câte ori simt nevoia "cuvintelor stângace ale unui om simplu de la tara"! Da, știu, exista telefon, dar ești suficient de ocupat ca sa nu te mai plictisesc și eu cu "tacerile" mele...
    Seara buna, Viciorbe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar ştii bine că cine intră în vorbă cu mine, inclusiv la telefon, rămâne flămând. :)))
      Seară bună, Tiana!

      Ștergere
  3. Sarutmana, parinte! Atat de frumos ati scris si foarte real si actual! Aveti un stil aparte, un talent in ordonarea cuvintelor si in analogiile pe care le faceti. Va citesc cu drag postarile. Gianina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un stil aparte? Și eu care credeam că-n mulțimea rândurilor ce curg prin virtual gândurile mele scrise sunt insesizabile.
      Mulțumesc frumos de gând și apreciere! Scriu cu drag pentru cei care-și rup un pic de timp din viața lor pentru a citi cele scrise de mine din experiența vieții.

      Ștergere
  4. O scriere minunata Padre.Si ca de obicei,fix la obiect.
    De cele mai multe ori ne cramponam de o zi anume pentru a sarbatori,pentru a iubi,pentru a aduce o mangaiere,ori a spune o vorba buna si blanda.
    Anumite zile cand incercam sa fim buni ori iertatori,punandu-ne masti si amagindu-ne de cele mai multe ori.
    Cand de fapt totul ar trebui sa fie atat de simplu daca am trai bucuria fiecarei zile.
    Un gand bun iti trimit Padre si mi-a facut placere sa te citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O scriere simplă, Die, rezultatul unui moment pe care mi-am dorit să-l marchez modest, nu cu gălăgie cum făceam uneori pe pagina mea de facebook, gândind că-s oricum prea puțini cei care-s de acord cu mine, deh, spiritul mercantil al oricărei sărbători învinge partea care contează, cea care ar trebui să rămână mereu vie indiferent de timp ori încercare.
      O zi cu spor în cele bune și-o binecuvântare de senin în suflet îți urez și-ți trimit și eu.

      Ștergere
  5. Toate cele 5 simturi au inteligenta si necesitatea lor in a accede anumite stari,emotii,informatii.!Formele au spirit,tactilul te face sa le simti mai bine,mai profund acest spirit!Poti contempla o sfera,vei simti ceva minunat..daca si o vei palpa,te vei juca cu ea precum mcei care fac jonglerii cu mingea, ii simti altfel maiastra si perfecta rotunjime...armonia divina,de ce nu?!!!!

    De ce oare trebuie sa separam iubirea de bucuria simturilor?Nu oare ele insele reprezinta un instrument pretios in a explora dimensiunea iubirii?Ori pentru a ne o apropia,invoca,induce atunci cand din anumite cauze ne-am indepartat de ea!




    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooo, nu, nicidecum nu m-am gândit vreodată de separarea lor, e la fel ca-n cazul mâncărurilor, la ce bun să vorbești despre ele dacă nu le poți gusta, nu? Problema este că, o mâncare, că tot am luat-o de exemplu, pentru a fi savurată în deplina ei formă, trebuie lăsată să fie terminată, să nu dăm năvală prin ingrediente înainte. Și apoi, frumos este când îi simți gustul alături de cei dragi, împărtășind bucuria împreună.
      Eu am vrut să spun (nu că ceea ce spun eu e perfect ori literă de lege) că azi se bate prea multă monedă pe partea de exterior, pe partea palpabilă, trupească a iubirii, pe eros dacă vrei, lăsându-se partea cealaltă, care arde fără să mistuie, mult deoparte. Eu știu că iubirea sufletească, ființială este greu de atins și păstrat, dar să nu uităm că cea fizică pălește la un moment dat, iar lipsa iubirii sufletești (că de Dumnezeu nici nu mai aduc în discuție) duce la o răceală, la o distanțare iremediabilă.
      Când iubești și ești iubit nu e nevoie de nicio declarație, de niciun status, acele persoane simt asta numai dintr-o privire, fiindcă unul dintre atributele dragostei, despre care se zice că-i oarbă, este că naște lumină, lumina aceea care nu poate fi percepută decât de cei care pot iubi și cu ochii închiși, fără să-i știe toată lumea.

      Ștergere
    2. Cât de frumos! 🙏❤️🙏 Citit cu drag, zâmbit, plecată fruntea și înălțat sufletul. Aleasă prețuire și admirație, Părinte! Irina Morar.

      Ștergere
  6. Iubirea, desigur,nu nominalizeaza,cand iubesti,iubesti...chiar daca uneori reciproca de a fi la randul tau iubit nu e valabila,
    Eu cred ca iubirea innascuta are nevoie de anumite forme si mijloace de educatie pentru a se mentine si desavarsi cat mai mult cu putinta.Altminteri, instinctualul primitiv si tendintele egocentrice vor face din ea o palida lumina,sau chiar o vor birui.
    Mai concret,un exemplu,daca in scoala s-ar realiza anumite exercitii de empatie spre exemplu,altfel ar sta omenirea cu potentialul ei de a iubi!


    Inimioara ca simbol(precum doua aripi reunite )..are ca si crucea putera ei de chemare,de a transmite cumva ca forma stilizata un sentiment,un mesaj!E o forma simetrica ,duala,armonica prin cele doua arcuri reunite median!Copiii adora sa deseneze sau sa picteze inimioare!Sa decupeze sau sa construiasca acest simbol!
    Eu nu am nimic impotriva zilei indragostitilor...e in fond o zi simbolica de rememorare si omagiu la adresa iubirii indragostitilor.Ca si ziua recunostintei,eroilor,tuturor sfintilor,onomastica,etc
    Altminteri,sa avem pardon,oamenii chiar ajung sa uite de semnificatia si imperativul unor sentimente inaltatoare!De vina e rutina,stresul,tavalugul asta social tensionant in care traim !
    Iubirea desavarsita e un ideal,,,tine de paradisiac.Aici e aici, oamenii au nevoie de asemenea zile spre aducere aminte,recunoastere si recunostinta si ideal ar fi odata cu acestea si niscai meditatie mai multa pe anumite teme existentiale.




    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre iubire putem vorbi mult, de fapt, de-a lungul timpului s-au scris mii și mii de rânduri despre acest sentiment, fiecare scriitor depănându-și trăirile în valențe simțite personal, uneori străine celorlalți.
      Cândva, și știi asta, că ai comentat atunci, am scris o postare despre cum am perceput eu iubirea la un moment dat, plecând de la o întâmplare reală de viață. Și, pentru a nu detalia, las doar linkul, e mai simplu de explorat.
      preotvictor.blogspot.ro/2015/08/strachina.html

      Ștergere
  7. Nu stiu daca ceea ce scrietzi e simplu sau complicat,dar stiu ca de cite ori citesc ceea ce scrietzi ,ramin fara cuvinte si pur si simplu nu stiu ce sa comentez Si mai stiu ca inainte de 89 in Ardeal noi nu stiam de Dragobete,dar nici valentinul nu era sarbatorit.Si mai stiu ca am uitat sa iubim.Si va mai rog sa nu incetatzi sa mai scrietzi ca avem nevoie de vorbele frumoase,intzelepte, amestecate cu pilde din biblie.Poate ca lumea asta ar fi mai buna daca ar citi ce scrietzi Si ca sa demonstrez ca atzi lipsit,v-am cautat prin net ca sa vad ce atzi mai postat si eu nu am apucat sa citesc.Sa nu ne lasatzi.Liliana cea anonima .Tot binele din lume.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Liliana, ceea ce scriu e simplu, dar simplitatea vorbelor mele nu e una care ține de pueril, ci de faptul că izvorul celor scrise de mine este unul curat, provenit din rândul zilelor trăite alături de oamenii buni ce-mi sunt aproape și, desigur, din lumina oferită cu atâta generozitate de Cel de sus, cea fără de care inspirația mea n-ar avea nicio valoare.
      Am să mai scriu, desigur, ba chiar am să revin, la un moment dat și-n partea mai activă a virtualului, dar toate la timpul lor, fiindcă iată, timpul este judecătorul ce împarte lucrarea mântuirii și-a lucrului cotidian în viața mea.
      Zile cu binecuvântate clipe de senin să fie la casa ta!

      Ștergere
    2. Zile senine si multa sanatate familiei!

      Ștergere
  8. Iar raman pe ganduri.
    Prea ne ocupam de lucrurile materiale si uitam ca sufletul e cel ce face diferenta.

    (noi nu am sarbautorit 14 febr, doar iesit la plimbare, nu e bai ca urmeaza o triada de sarbautori grele pt sot: aniversari, inceputuri de martii, etc - din partea mea i-am zis ca cele mai bune cadouri sunt ghivece de patrunjel :D :D ) .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mine n-ar ține partea cu pătrunjelul, avem destul în curte, chiar și la această oră. :D
      Nu faptul că oamenii sărbătoresc într-o anumită zi e problema, ci faptul că uzăm de asta pentru a (ne) arăta, chipurile, că iubire ca la noi, nu există nicăieri, cu statusurile și pozele motivaționale obligatorii.
      Cred că merge iubirea și cu urzici de martie, în cazul meu, îmi plac atât ciorbă, cât și mâncare, cu usturoi.
      Și uite-așa l-am făcut praf pe Cupidon. :)))

      Ștergere
  9. Bună dimineața, Padre,

    Ți-am simțit lipsa din mediul virtual și am venit aici să văd dacă ai mai scris. Din păcate, eu nu mai sunt pe blogspot și nu îmi mai apar notificări despre articolele tale. M-am bucurat să văd că aici mai activezi și-ți transmit toate gândurile mele bune. Obișnuiesc să citesc articolele tale savurându-mi cafeaua, așa că mă duc să pun de-o cafea bună. :)))))

    RăspundețiȘtergere
  10. Meri, neața bună! E un fel de-a spune că pe-aci activez, după cum ai constatat am scris doar un articol în ultima lună, foarte puțin în comparație cu ceea ce eram eu obișnuit (poate și voi) în blogosferă.
    Lipsesc, da, motivat și întemeiat, sunt multe treburile, sunt destul de multe treburile din real, iar neajunsurile virtualului, publicitatea deșănțată și animozitățile gratuite m-au îndemnat să iau o pauză mai lungă.
    Știu că nu mai ai blogspot, așa cum știu că pe pagina ta nu pot comenta decât dacă-s conectat la un cont facebook, un neajuns mare pentru mine, ba poate și pentru tine, căci știi că mereu treceam cu un cuvânt când aveai contul în blogosfera normală.
    Îți mulțumesc frumos de trecere și gând și îți doresc o zi cu spor în cele bune!
    p.s Care cafea, că tu bei ness, ori mă înșel eu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ness, daaa, ness beau, nu cafea. :))))))) Cafeaua doar în deplasare.
      Să le saluți pe fete din partea mea.

      Ștergere
  11. Bună ziua, Padre! Foarte bine ai punctat ce se întâmplă în zilele noastre. Ca de obicei am citi pe nerăsuflate și toate răspunsurile. Și alea au doza lor de înțelepciune. Nu știu cum de am scăpat asta anul trecut? O zi bună la casa voastră și multă, multă iubire!

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu stiu cum se face, dar oricat de sarace, spui tu, sunt cuvintele tale, noi, cei pentru care ele iseamna ceva, le vedem pline de intelesuri si multa, multa intelepciune.
    Si daca nu sarbatoresc nici Valentainul, nici Dragobetele ii bai? Ca eu prefer sa imi pastrez iubirea acolo unde e locul ei, in suflet
    Ziua buna la casa ta, Padre

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar nu faci așa, faci altfel, nu cu chestii puerile, ci-n versuri frumoase, știu eu asta, eu și alte sute de persoane, așa că, sărbătorești când dorești, tainic, pentru cine știe să citească. Nu că eu m-aș pricepe prea mult, dar așa, pe litere, mai înțeleg și eu câte ceva.
      Bună să fie ziua și la casa ta, Tiana!

      Ștergere
  13. Cred că cei care iubesc nu au nevoie de o zi anume pentru că se sărbătoresc in fiecare clipă. Dar mai sunt și neiubiții. De ce nu le-ar oferi Valentin o speranță?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oare așa să fie, să le ofere o zi, o speranță? Când sărbătorim ziua păcii se oprește războiul? Nicidecum, pacea e sărbătorită tot de cei ce nu luptă, de iubit iubesc tot cei care fac asta în fiecare zi, e periculos să oferi iluzia unei zile, pentru că a doua zi va fi o mare deziluzie. Nu, oamenii trebuie să iubească în fiecare zi, poate iubire de-o zi, eufemistic spus, să aibă doar muștele, că ele au viața mai scurtă.
      Știu, nu e răspunsul de-l așteptai de la mine, dar așa de mulți caută iubirea în cele materiale încât... .

      Ștergere