duminică, 25 decembrie 2022

O, CE VESTE MINUNATĂ!

 


Înaintea unor momente importante nu am niciodată nevoie de ceas pentru a  mă trezi, nu că aș avea în restul timpului, dar momentele importante ale anului și, implicit ale vieții, le încep trezit din noapte. Liniștea nopții are o magie aparte, oamenii sunt frânți de oboseală, alergătura din ultima săptămână, de ce nu, chiar din timpul anului ce stă să se termine, vânzoleala pregătirilor finale, toate s-au terminat și  peste sat e liniște, doar licărirea luminițelor din brăduț face notă discordantă cu ce este afară, căci până și stelele, căci e senin afară, până și ele, parcă, au încremenit pe-o boltă cerească pe care, în urmă cu peste 2000 de ani, îngerii slavosloveau la nașterea lui Hristos zicând: „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”

Mai am un gând care nu-mi dă pace, travaliul. Medical e simplu să-l descrii (nu să-l trăiești), e perioada dintre apariția durerilor de naștere și nașterea pruncului, doar că-n realitatea această perioadă se extinde și cuprinde multe încercări. Bethleemul nu e un oraș mare, acum două milenii probabil că era doar o localitate mai răsărită aflată la vreo 15 km de Ierusalim, o zonă cu teren accidentat, stâncos și neprimitor, aidoma multor oameni ai vremii, reci, ferecați în propriile concepții și distanți cu cei străini, de multe ori, zic eu, la fel ca mulți oameni ai zilelor noastre. Din casă în casă, da, e cea mai corectă formulare, din casă în casă a umblat Maica Domnului să-l nască pe Hristos, „roată, roată prin cetate, case hanuri, pline toate”, cum spune colindul. N-a primit-o nimeni, n-a deschis nimeni ca să primească pe Cel ce trebuia să se nască, pe Cel din vecie născut care, din iubire de oameni a voit să se facă om, să simtă ca și noi, să pătimească și să moară pentru noi din aceeași dumnezeiască iubire spre a nu ne lăsa pe drumul rătăcirii la nesfârșit, așa cum nici noi, părinții, nu ne-am lăsa copiii într-o veșnică rătăcire, ci ne-am jertfi oricând pentru ei.

Bethleem înseamnă „casa pâinii”, în definitiv, nimic nu este întâmplător în iconomia divină, acolo s-a născut Cel care zice despre Sine așa: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.” Așadar, într-o iesle, între dobitoacele cele fără de conștiință a fost așezat cel ce a dat suflare la toată făptura, smerindu-Se atât de mult încât, cred, măcar și pentru o clipă, că și cel mai viclean dintre diavoli s-a rușinat, chiar și cel care-l sfătuia pe Iosif, bătrânul, să fugă și să-L lase pe prunc și pe mama Sa, așa cum noi, deseori, cuprinși de frica celor cotidiene, banale de multe ori, am dezerta chiar și din fața lui Dumnezeu.

În liniștea nopții încă îmi răsună în minte colindele tinerilor cu care am străbătut satul acum două zile. Nu de armonie e vorba, nu de voci excepționale, ci de mesaj, de dorința de a vesti, de bucuria așteptării, căci Crăciunul, în chip de prunc ori adus de Moș, a fost, este și va rămâne o sărbătoare a speranței, a vieții, a familiei, chiar dacă, să fim sinceri, sunt prea mulți cei care suferă în aceste momente, fie că vorbim de război, fie că vorbim de divorțuri, fie că vorbim de boli, de moarte, de indiferență  și nepăsare, de sărăcie și neștiință, toate acestea nu pot acoperi imensitatea clipei pe care o aduce Nașterea Domnului și, cu atât mai mult, cărora le este bine azi, să se aplece, pe cât se poate, și către cei care sunt în suferință.

Colindarea reprezintă acea mergere din casă în casă a Maicii Domnului. Atunci n-au primit-o oamenii, azi, din fericire, sunt primiți bunii colindători, cei ce fac și mai ales cei care dau ori devin petarde ale lumii moderne nu mai sunt primiți, Crăciunul este o sărbătoare a liniștii, cei ce fac zgomot n-au citit și n-au aflat în ce liniște și cu câtă bucurie s-au dus păstorii din Beit Sahour (2 km față de Bethleem) către pruncul Hristos, n-au aflat cu câtă dăruire s-au dus magii cu darurile lor, nu vor să vadă nicidecum că familiile lumii moderne au nevoie de pace pentru a-și legăna pruncii în cântec de leagăn, pentru a-și lăsa copiii fără grijă pe stradă, pentru ca cei mari să poată lucra fără frică, pentru ca însăși frica să devină doar un cuvânt din dicționar și bunăvoirea, cea despre  despre care cântau îngerii, să domnească într-o spațiu în care, să fim serioși, e loc pentru toată lumea.

Mă pregătesc să merg la Sfânta Liturghie, mai sunt rugăciuni de citit, mai sunt lucruri de pregătit, pe portativul cerului stelele se așază ca niște note muzicale pe care doar îngerii știu cum să le cânte, noi, oamenii, slujitorii, doar ne rugăm pentru ca cei ce n-au reușit să ajungă la Bethleem, să poată ajunge la biserică, la „staulul” preînchipuit în altarele în care, în fiecare Euharistie,  se repetă istoria mântuirii de la naștere și până la înviere, fiecare dintre noi cântând colinda vieții, sperând să fim mai sănătoși, mai buni, mai curați și mai senini.

Câtă vreme în lumea asta se vor mai naște copii, câtă vreme viața merge mai departe, putem exclama, fără nicio problemă, o, ce veste minunată!


11 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Bucurie binecuvântată să fie la casa voastră, Tănțica!

      Ștergere
  2. O, ce scriere minunată! Cu discreție, aceeași anonimă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cuvintele mele sunt simple, cititorii mei, însă, delicați și discreți. Bucurie binecuvântată!

      Ștergere
  3. Sarbatori cu bine , oameni dragi sufletului meu ! Mara,Lili si Padre. Eu cred ca nimic nu este intamplator si ca prietenia noastra- eu asa o percep ca pe o prietenie- a avut un impact pozitiv asupra persoanei mele, eu aia nedusa la biserica, cum imi place mie sa spun. Nu intru in amanunte, le tin pentru mine, doar atat iti spun, ce apreciez foarte mult la tine este faptul ca niciodata n-ai incercat sa imi declari sus si tare ca ceea ce spui tu e litera de lege si ca asa e bine, corect s.a.m.d., m-ai lasat pe mine sa descopar prin ceea ce scri, ceea ce spui, ce imi face bine si ce ma ajuta sa merg inainte, multumesc ( si gata cu chestiile serioase, ca o sa ajungi sa nu ma mai recunosti....) Toate cele bune sa se adune !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai, Cleme, că uite, încet, încet începi să te spovedești, chiar și-așa, fără să te oblig eu.
      Altfel, ca să devin serios, normal că ne leagă o prietenie frumoasă, că timpul a lucrat, indiferent cine ce a postat, pentru ca anumite lucruri să intre pe un făgaș de normalitate, inclusiv în ce privește trăirile spirituale.
      Bucurie binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  4. Sărbători binecuvântate! Pace și bucurie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bucurie binecuvântată să fie și la voi, Daniela, azi, mâine și-n tot anul ce vine, cu liniște sufletească și spor în cele bune!

      Ștergere
    2. Sărut mâna, părinte!
      Domnul să vă răsplătească dragostea!

      Ștergere