Da, de ce exist? Nu cred ca e om pe lume care sa nu-si fi pus aceasta intrebare. Care este scopul meu, ce rost am eu sa fiu printre oameni, de ce sunt preot, de ce sut barbat, de ce traiesc in aceasta perioada, de ce locuiesc in acest loc, de ce, de ce, de ce?
Daca eram un copil raspundeam senin: pai de-aia! Dar pentru mine s-a dus copilaria, din pacate, eu acum gandesc si imi pun o intrebare universala la care multi asteapta raspuns. Fara indoiala ca poate eu nu am raspunsul universal valabil, dar incerc sa gasesc prin acest blog, prin sugestii si comentarii.
Si am luat-o de la inceput .Si am zis asa: omul e creatia lui Dumnezeu, e chipul Sau. Omul e coroana creatiei, si scopul sau este sa ajunga la cunoasterea si comuniunea cu Creatorul. Apoi am zis ca fiecare om, inclusiv eu, reprezinta un punct de reper in timp si spatiu, un punct de ghidare pentru ceilalti, si asta pentru ca fiecare om are o matrice unicat, un ADN, un suflet, dorinte, senzatii ,trairi unice si personale, care se fac obiect de impartasire cu restul oamenilor in incercarea de obtinere a mai multe informatii care sa ne duca la raspunsul intrebarii universale DE CE EXIST ?
Daca am intreba o femeie batrana despre sensul vietii si ce rost avem noi pe aici ar zice: ,,vezi-ti maica de treaba si pune mana de munceste si fii om".
E corect, ca si raspunsul copilului, simplu curat, fara filozofare.
Si atunci, pentru ca fizic vorbind, copilaria si batranetea sunt punctul de plecare si respectiv iesire din viata, e musai ca raspunsul sa fie o legatura intre aceste 2 pareri.
Deci, DE-AIA EXIST, ca sa fiu OM, si sa fac ceea ce trebuie sa fac, ceea ce a lasat Dumnezeu omului sa faca, adica sa ajunga la comunicarea si comuniunea cu El.
Ce bine ca mai sunt copii si batrani. Ne raspund si noua cugetatorilor la intrebari.
Omul este un fir de praf pierdut în nemărginire, înzestrat însă cu scânteia divină. De aceea adesea îşi depăşeşte condiţia, caută neobosit, riscă, descifrează tainele universului, iar în cele din urmă îşi fixează privirea spre cer şi nu se sperie de sfidările sale.
RăspundețiȘtergereDintotdeauna, oamenii şi-au pus această întrebare, suntem 'setaţi' să ne punem întrebarea, deşi răspunsul sau necăutarea lui ne sunt lăsate la libera alegere.
RăspundețiȘtergereDin păcate, tot mai mult în ziua de azi, inclusiv prin sistemul de învăţământ, prin mass media, prin ideologiile la modă, prin consumism, se încearcă a fi cât mai mulţi oameni abătuţi de la această întrebare.
”Ce-ți mai place să răsucești firul de ață? Când ai să pricepi că n-are față, n-are dos, n-are muchii și nici unghiuri, e un fir de ață...”
RăspundețiȘtergereN-am încetat să fiu exasperantă dar am învățat s-o fac în alt ritm.