POVESTE

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus: -Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor... Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
 -Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard... Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor... O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse... Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte.
Eu sunt Speranta! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.
Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletu tau... pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!"
Daca nu-ti pierzi speranta, nu-ti pierzi nici credinta, nici iubirea nici linistea.
EU SPER.

Poveste primita pe mail.

REGRETE DE CRACIUN

Craciunul, mai bine spus Nasterea Domnului, reprezinta inceputul mantuirii noastre, mantuirea ce ne-a fost fagaduita noua inca de la caderea in pacat a primilor oameni.
Aceasta minunata nastere a lui Dumnezeu Fiul reprezinta dovada nemasuratei iubiri pe care ne-o arata noua Creatorul, trimitind sa se nasca pe Cel nenascut, pe Fiul Sau Cel din vecie; Dumnezeu facandu-se Om ca sa-l mantuiasca pe om.
Asta e ceea ce ne invata Scriptura si Biserica, asta e ceea ce credem noi si marturisim, sau cel putin ceea ce faceam pana de curand. De ce? Pentru ca din pacate aceasta sarbatoare minunata vestita de colindatorii ancestrali, de copii nevinovati din mosi-stramosi, aceasta sarbatoare s-a schimbat radical. Nu ca a disparut, nu ca nu mai este trecuta in calendar, ba chiar si recunoscuta ca sarbatoare oficiala in multe state ale lumii, ci pentru ca acestei sarbatori i s-a furat spiritul.
De la colindele minunate izvorate din sufletul curat de crestin autentic, de la postul trupesc si sufletesc tinut de inaintasii nostri pana in ziua de ajun fara sa "se spurce", de la slujba savarsita din noapte, de la sfanta impartasanie primita cu cutremur mare si bucurie, am ajuns la colindele mixate ale civilizatiei de asfalt, la mancatul fara satiu in timpul postului fara nici un gand de pregatire pentru impartasire, la mosi craciuni sub influenta alcoolului care hahaie grotesc spre deliciul copiilor care nu cunosc ceea ce inseamna cu adevarat Craciunul.
Apropo, Craciun, vine de la latinescul " creatio" care inseamna creatie, facere adica nastere, grecii folosind cuvantul "Hristyena" ceea ce se traduce prin Nasterea lui Hristos.
Asta inseamna ca amaratele de craciunite cu fuste scurte care se fataie prin fata micilor ecrane, burtihanosii mosi craciuni din reclamele de la televizor, mesele bogate la care participa vedetele nu au nimic in comun cu Nasterea lui Hristos, cea din saracul lacas, din ieslea inconjurata de dobitoacele care suflau sa-L incalzeasca.
Ele nu sunt decat imaginea falsa a unei lumi care nu cauta decat vanzarea, consumarea de anumite produse in detrimentul sufletului care ramane tot flamand, tot gol , tot singur.
Teoretic ar fi frumos ca Nasterea Domnului, Craciunul, sa dureze tot anul, ca poate asa oamenii pot fi mai buni, se vor vizita , colinda, impaca, incercand sa inteleaga de ce s-a nascut Hristos.
Si pentru a nu cadea definitiv in tristete, pentru ca Nasterea aduce bucurie si speranta, pentru ca pana la urma binele triumfa, as dori sa va urez si eu ca Nasterea Domnului sa va aduca pace, bucurie, sanatate, si chiar daca petreceti sa nu uitati ceea ce spune colindul: "nu uita cand esti voios romane sa fii BUN".

DARURILE OAMENILOR

Un om evlavios s-a dus odată să cerceteze Ierusalimul şi Betleemul unde S-a născut şi a trăit Hristos. A văzut şi ieslea unde S-a născut Mântuitorul şi se gândea el, cu ce ar putea răsplăti iubirea şi darul lui Hristos, Care S-a pogorât într-o iesle smerită pentru mântuirea noastră.
Frământat de gândul acesta, noaptea a visat că vedea Pruncul Sfant în ieslea peşterii şi, apropiindu-se de El, I s-a închinat, zicându-I:
- Doamne Iisuse, cum tremuri Tu pentru mântuirea mea! Cu ce să-Ţi răsplătesc eu dragostea Ta? Pruncuţul i-a răspuns:
-Dă slavă lui Dumnezeu şi nu te mira, căci Eu Mă voi smeri şi mai mult pe Crucea Golgotei.
-Trebuie să-Ţi dau ceva, Copilaş iubit, vreau să-Ţi dau toţi banii mei, a zis creştinul.
Copilaşul Iisus răspunse:
-N-am lipsă de nimic, cerul şi pământul sunt ale Mele... Banii dă-i săracilor, ca şi când Mi i-ai fi dat Mie.
-Dar eu trebuie să-Ţi dau ceva, căci altfel am mare durere, zise creştinul .
-Dacă eşti atât de darnic, răspunse atunci Copilaşul, dă-Mi Mie păcatele tale, dă-Mi gândurile tale şi osânda ta, ca să le iau pe umerii Mei, să le ridic pe cruce şi să te scap de ele.
Iisus Mântuitorul şi astăzi acest dar îl primeşte de la noi: păcatele noastre. Ele sunt darurile oamenilor către Cel care ne poarta de grijă.
Tot ce este rău în noi Hristos este gata să ia asupra-Şi ca să ne scape .
În schimb, şi noi trebuie să luăm lumină din lumina Lui şi viaţă din viaţa Lui prin naşterea Sa minunată care este continuuă şi veşnică pentru fiecare din noi în parte.

De pe net.

MUSAFIRII NEPOFTITI

O femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei. Nu-i cunoştea dar vazându-i supăraţi îi invita în casă să manânce ceva.

-Soţul tău este acasă? - întreabă ei.

-Nu, este ieşit.

"Atunci nu putem intra" - replică ei.

Seara când soţul se întoarce acasă ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi..

-Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru. Femeia se duce şi îi invită. Nu putem intra toţi în casă, replică ei.

-Cum aşa?- întreabă ea.

Unul dintre moşnegi îi explică. Eu sunt BUNĂSTARE, el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vina în casă. Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură.

-Ce bine, în acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare! Soţia nu a fost de acord.

-De ce să nu-l invităm pe SUCCES? Nora îi asculta dintr-un colţ al casei.

-N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire,  a sugerat nora.

-Hai să ne ghidăm după sfatul norei, îi zice soţul soţiei. Du-te afară şi invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete. Femeia iese afară şi întreabă:

-Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete. IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi.

Surprinsă femeia întreabă:

-L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el? Cei trei moşnegi replicară: Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem şi noi. Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES!!!!!!" DORINŢA MEA PENTRU TINE....

-Unde este durere, îţi doresc pace şi fericire. Unde sunt îndoieli personale, îţi doresc reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăţi. Unde este oboseală sau blazare, îţi doresc înţelegere, răbdare şi puteri reînnoite. Unde este frică, îţi doresc iubire şi curaj.

TU PE CARE L-AI FI INVITAT?

Poveste de pe net.

PRIMITI COLINDATORII?

Chiar asa, primiti colindatorii? Ii primiti de obicei sau inchideti usa, poarta, inima celor care vin sa va colinde, sa va ureze, sa se bucure de intalnirea cu stapanii casei, aducand o veste minunata, o bucurie izvorata din inima copilariei si a curateniei.

Parca ieri este cand ma pregateam si eu de colindat. Ce emotie, ce de asteptare, cate planuri facute cu prietenii, despre cum o sa strigam, cat o sa stam seara la focuri, cat o sa strangem. Parca nu mai venea odata vacanta sa pregatim si cele ale Plugusorului, bicele si buhaiurile.

Totul mirosea a sarbatoare. Sobele trosneau de jarul rosu, porcii se zbateau in mainile celor care ii sacrificau, cozonacii crapau in cuptoare, carnatii atarnau pe la streasini, zapada era mereu din belsug, copii cu obrajii rosii marsaluiau pe drumuri tragand de sanii facand o harmalaie de nedescris.

Si veneau colindetele, colindele. Alergam din casa in casa sa strangem cat mai mult, stiam unde primim colaci de casa, unde primim gogosi calde, ba chiar cate un pahar fierbinte de ceai, dupa ce inainte fusesera tamaiate de catre femeile cu broboade groase ce ne asteptau in dreptul portilor. Cantam nevoie mare fara sa ne doara gura, alergam fara sa simtim gerul, cadeam fara sa schitam nici un fel de grimasa, ne bucuram ca sosise cea mai frumoasa perioada din an, anotimpul colindelor cand se nastea Hristos, Mesia chip luminos.

O, ce veste minunata, Trei crai de la rasarit, Steaua sus rasare, La Viflaim, Trei pastori, erau pe buzele tuturor, plus ca cei care erau mai rasariti mergeau cu steaua imbracati in personajele biblice bucurand ochii si urechile celor care-i primeau cu uratul.

Azi astept colindele ca si atunci, astept colindatorii sa-mi vesteasca Nasterea Domnului, astept zapada si glasurile de copii pe drumuri, astept. Nu mai e ca inainte, nu toti oamenii mai primesc colindatorii, inchid portile si usile lui Hristos cel ce se vesteste. colindatorii nu mai au bice ca odinioara, acum au petarde. Nu-l mai vestesc pe Hristos ci cu castile in urechi ingana mixaje de colinde pline de mesaje care nu au legatura cu Nasterea minunata, care nu au legatura cu indemnul ingerilor asistenti la nastere si care zic intr-un glas "slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire".

Si cu toate acestea eu tot nu disper, atata timp cat vine Craciunul, cat Hristos se naste pentru fiecare generatie, intr-o perpetua pregatire de mantuire a neamului omenesc, deci atata timp cat se vesteste Viata, eu astept colindele, astept cu darurile pregatite sa mi se strige la usa: PRIMITI COLINDATORII? Ba mai mult decat atat, azi merg la colindat.