luni, 6 iunie 2011

TALHARUL DUMNEZEU



Este Dumnezeu un tâlhar?  Poate vă miră întrebarea, dar o parte din evrei acum 2000 de ani l-au băgat între tâlhari, între făcătorii de rele. Ba mai mult, unul din ei zicea să se dea jos de pe cruce dacă e Hristos. Celălalt, cel mântuit, l-a apostrofat într-un mod frumos, pur omenesc: „nu  te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?” Adică şi Dumnezeu a ajuns să fie osândit, pe nedrept, trecut în rândul făcătorilor de rele şi blamat de toţi trecătorii. Credeţi că s-a schimbat ceva? Păi mergem pe drum, deschidem televizorul, radioul, ziarul şi aflăm. Despre Dumnezeu se vorbeşte peste tot. Dacă ai veni din altă lume, la prima impresie ai crede că pământul este un loc binecuvântat unde oamenii trăiesc în armonie datorită credinţei lor în Dumnezeu. Dar, că mereu există câte un dar, din nefericire nu este chiar aşa. De fapt e aproape invers. Dumnezeu încă este băgat între tâlhari. Zilnic Dumnezeu suferă pedeapsa unui făcător de rele, zilnic mântuieşte suflete, se răstigneşte continuu omorât fiind de vorbele, faptele, gândurile celor care zic că au credinţă în Dumnezeu.
Treaba stă în felul următor. Dumnezeu a devenit cantitate neglijabilă în viaţa oamenilor. Mulţi iau în deşert numele lui Dumnezeu prin felurite expresii şi înjurături ce conţin termeni ca preciste, grijanii, dumnezeii mamii lui, până la expresii elaborate de genul celor care spun că Dumnezeu este o energie, e ceva abstract, că nu poate fi persoană şi că e de discutat pe acest subiect. Unii o spun mai pe şleau şi zic că Dumnezeu face mai mult rău decât bine, că din cauza lui se întâmplă ceea ce se întâmplă prin lume, că e un tâlhar şi că mai bine nu exista.
Acum, dacă ar fi să luăm la bani mărunţi aceste afirmaţii am vorbi ani. Lucrurile sunt mult mai simple însă. Hristos spune aşa:  „oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri; ar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” Cu alte cuvinte nu trebuie să treacă prea mult timp pentru a te convinge de existenţa lui Dumnezeu şi de atributele sale. Doar ce se termină viaţa în trup şi afli mintenaş. Că nu trăieşte nimeni o mie de ani, acum cu atâtea boli şi griji repede se face pasul către Dumnezeu cel pe care l-ai crezut un tâlhar cât ai trăit.
Ori cei care zic că Dumnezeu acceptă relele poate nu au citit că ne-a lăsat voie liberă de alegere şi acţiune, menţionând însă că dacă vrei să trăieşti e corect să alegi să faci binele. Căci dacă cineva zice că Dumnezeu acceptă relele şi că nu e drept şi corect să facă el binele, cel care acuză, să demonstreze prin fapte cum e bine să faci.
Nu  te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?”  Să ştiţi că mulţi se află în osândă cu Dumnezeu pe nedrept şi ferice de cel care poate răbda până la sfârşit, că acela se va mântui. Umilinţele întâlnite la tot pasul, care unele chipurile sunt în numele dreptăţii, sunt semnele osândirii lui Dumnezeu. El şi le-a însuşit fără cârtire, cum spune Isaia proorocul „toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune?” cap.53
Este Dumnezeu tâlhar? Poate că e, dacă ne gândim că El s-a întrupat să tâlhărească iadul, sfărâmând încuietorile morţii ca să elibereze pe cei din închisoare. Este Dumnezeu tâlhar? Cu siguranţă nu. El este Creatorul, Mântuitorul, Judecătorul celor care, tâlhari fiind pe drumul vieţii strigă „pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”. 

3 comentarii:

  1. Dacă Domnul Iisus este un „tâlhar”, după ce Și-a dat viața pentru iertarea păcatelor noastre, lăsat să fie osândit de Însuși Tatăl,Dumnezeu, ca semn al iubirii sale nemărginite pentru oameni, după ce a făcut atâtea fapte bune, săvârșind minunile pe care le știm din „cartea cărților”, fără să facă vreodată un rău cuiva, noi, muritorii și păcătoșii, care zilnic însumăm păcate mai mici sau mai mari, permițându-ne să credem că nu ne dăm seama când tocmai le săvârșim cu vorba, cu gândul sau cu fapta, noi cum ne mai putem numi???
    Putem noi întoarce și celălalt obraz să fie pălmuit după ce primim o palmă? Avem noi tăria să-I cerem Domnului ca tocmai când dușmanul ne face un rău, acesta să fie iertat??? Putem răbda noi batjocura și durerea fizică fără să ne opunem măcar cu strigătele noastre??? Suntem în stare să renunțăm la bunurile cele mai de preț pentru a le dărui altora ? Cu siguranță că nu, pentru că asemenea oameni se nasc unul la un milion! În concluzie- tâlhar este un atribut numai și numai al omului muritor dirijat din umbră de satana!
    IISUS ESTE DOAR CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am o nelămurire: de ce toți, dar absolut toți,când cădem la boală, când simțim cutremurul, când vin ploile năprasnice cu inundații, când ne sunt furate bunurile, când dăm de greu efectiv, încolțiți de situații fără scăpare, când suntem amenințați de vreun pericol, de ce atunci Îl invocăm pe Dumnezeu, poate repetând obsesiv numele Lui, cerând îndurare, să se ducă de la noi suferința și necazul, dacă atunci când ne e bine nu ne mai aducem aminte de El, și mai mult Îl balmăm , Îl criticăm, Îldescriem cum afirmară-ți mai înainte în postare? Vă garantez că toți Îi cerem ajutorul dar unii nu vor să recunoască acest lucru, zicând ei că judecata celor din jur e mai de preț și mai importantă decât să se afișeze cumva așa cum suntem de fapt:mici și neputincioși! Cum ziceați odinioară despre semnul crucii, făcut în grabă sau pe ascuns, ca și cum aceasta ar fi o mare rușine pentru respectivul în ochii celor din jur, iar o înjurătură spusă răspicat fiind asociată cu încântarea unora de genul:„mamă, ce i-a zis-o!”... Aș fi vrut să citesc și părerile altora la cele scrise de domnia voastră, poate că mai am ceva de învățat și de la semenii mei, așa cum se cere acum ca ai noștri copii să învețe și prin colaborare(munca în echipă) nu doar prin competiție cu ceilalți! Până una-alta, încerc să învăț din cele ce ne spuneți.Am multe de învățat! S.m.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai as raspunde simplu prin cuvintele psalmului 142 care se citeste la Utrenie, la Afestanie si numai. http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=142 Pentru cine vrea sa aprofundeze asta e adresa unde poate fi gasit repede.
    Parerile altora despre ceea ce incerc eu sa scriu pe blog, fie apar, daca sunt scrise, fie imi sunt spuse verbal, ca e mai usor si nu ramane scris. Apoi mai e o categorie de cititori care nu doreste sa comenteze, acceptand tacit cele scrise de mine sau incercand sa nu "ma supere" cu vreun comentariu contradictoriu.
    Cred ca am demonstrat ca sunt o persoana deschisa oricarui subiect. Postez orice comentariu, mai putin, desi nu s-a intamplat, pe cele ce ar putea contine cuvinte obscene, trivialitati sau injurii la adresa vreunei pesoane sau a lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere