vineri, 14 octombrie 2011

SA MA NASC SAU SA NU MA NASC?



Câte nu-i sunt date omului să audă într-o viaţă. Toate trăncănelile şi filosofiile celor de lângă noi se arhivează undeva în minte şi la momentul potrivit accesăm baza de date a minţii şi încercăm să rezolvăm problemele folosindu-ne de bagajul celor auzite, văzute, învăţate în scurgerea timpului. Şi asta se întâmplă când vine vorba de lucruri obişnuite gen tabla înmulţirii, pe care învăţându-o la momentul potrivit o folosesc fără probleme, deşi de ceva vreme mai des pe cea a împărţirii.
Numai că la un moment dat auzi pe câte cineva care spune „mai bine de nu mă năşteam” expresie care merge mână în mână cu expresia „lua-m-ar moartea” pe care am disecat-o cu altă ocazie. Bine, dacă în şcoală toată lumea ar fi învăţat  pe Shakespeare,  to be, or not to be  ar fi fost un fel de tabla înmulţirii şi eu nu mai aveam obiectul postării de azi. Dar cum nu s-a întâmplat aşa iaca şi postarea.
Pe scurt vă readuc aminte că trăim într-o perioadă de criză. E o criză gen caracatiţă, ce şi-a ramificat braţele în sectoarele împroşcând cu cerneală peste tot, orbind pe cei care credeau că pot trece prin viaţă ca printr-o mare de cristal.
În această situaţie unor oameni le pare tare rău că trăiesc. Li se pare cumplit să trăieşti, de fapt li se pare cumplit şi dacă trebuie să moară şi de aceea li s-ar fi părut corect să nu se fi născut.
Voi v-aţi gândit la asta vreodată? Creştinii, şi nu numai, cunosc că viaţa este un dar de la Dumnezeu şi că aşa cum o simţim noi, grea ori uşoară, reprezintă puntea de trecere spre viaţa veşnică, ce poate fi una plină de daruri şi bucurie ori una în antinomie  totală cu cealaltă.
V-aş  întreba, dacă nu vă e cu supărare, în condiţiile actuale de trai, v-aţi mai năştea? Adică într-un exerciţiu de imaginaţie, considerând că aţi avea această opţiune, ce aţi alege?
Calculaţi şi judecaţi. Credeţi că un copil sau mai mulţi reprezintă o povară pentru părinţi ori o bucurie? V-aţi dori să o luaţi de la cap, ştiind cum e viaţa, şi să începeţi cu plecatul în picioare, şcoală, muncă, boli, copilărie cu jucării sau fără? Oare cei care sunt bolnavi socotesc viaţa tot ca un dar şi şi-ar dori să mai trăiască odată indiferent de riscuri? Oare când ştii că va veni vremea să-ţi îngropi pe cei dragi ori că trebuie să rabzi priviri grele de la şefi, colegi, vecini ai mai face pasul? Ori poate că l-ai face în dorinţa de a schimba radical ceea ce ai făcut greşit pentru a le fi bine şi altora.
Nu ştiu care ar fi procentajul celor care şi-ar dori să se nască într-o astfel de lume dacă ar fi posibilă o alegere proprie. Într-un fel frumuseţea vieţii constă şi în faptul că venirea pe lume şi plecarea din ea nu sunt lăsate la îndemâna noastră. Drept dovadă ce fac oamenii de multe cu copii lor născuţi ori nenăscuţi.
Am lăsat la sfârşit partea cealaltă. Dacă nu eram născuţi, nu eram nimic. Când devii om ai posibilitatea să asculţi cântecele copilăriei, foşnetul frunzelor, adierea vântului. Poţi vedea stelele, iarba, oamenii, cerul şi pământul în toată mărirea lor. Când te naşti poţi simţi atingerea celor din jur, poţi fi iubit şi poţi iubi. Când te naşti ai posibilitatea să fii viu şi să dai viaţă. Ai siguranţa că vei muri ca să fii viu  pentru veşnicie. Dacă nu te naşti, nu eşti nimic. Tu te-ai mai naşte odată?

12 comentarii:

  1. La aceasta intrebare raspund ferm cu DA!
    Niciodata nu m-am gandit ca as avea vre-un regret ca am venit in aceasta lume.Chiar daca am facut greseli mari am luptat sa ma corectez,chiar daca regret ca nu am atins idealuri mai inalte totusi multumesc lui Dumnezeu ca mi s-a facut cunoscut in ceea ce sunt.
    Mi-ar fi placut sa aleg un traseu mai sigur pentru a ma putea bucura de fericire insa a trebuit sa trec prin prapastii intunecoase ca apoi sa incoltesc...
    Ati abordat un subiect delicat...
    Dumnezeu sa va binecuvante!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai cred ca e delicat subiectul de vreme ce noi suntem raspunzatori de lumea in care trebuie sa se nasca cei care vin dupa noi. De noi depinde viitorul lor, de noi depinde daca le va placea lumea in care se vor naste.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca as dori sa ma mai nasc? Sigur ca as dori; si nu o data, ci de mai multe ori, si de fiecare data as fi dornica sa explorez lumea care ma inconjoara si de fiecare data mi-as dori sa am atat necazuri cat si bucurii......nu poti sa te bucuri daca nu stii ce este supararea....nu poti sa te saturi daca nu stii cum e sa flamanzesti......nu stii sa apreciezi haina de pe tine daca nu stii cum e sa stai in frig.......nu poti simti dragostea parintilor daca nu ii ai......nu poti sa simti dragostea de parinte daca nu dai nastere de prunci....nu poti sa traiesti daca nu te nasti....asa ca zic din toata inima:"Iti multumesc Doamne ca m-am nascut si te rog sa-mi scoti in cale oameni de la care am ce invata!"
    Sa ne traiesti Parinte!

    RăspundețiȘtergere
  4. Raspunsul este Da,as dor sa ma mai nasc doar ca as dori sa nu fac atat de multe fapte rele ,sa fiu o fetita mai ascultatoare ,C.A

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu știu dacă aș mai vrea să mă nasc din nou, dar știu că vreau ca viața să nu treacă atât de repede pe lângă mine, să mă satur de zile bune și bucurii, că sunt atât de rare și de scurte, parcă din ce în ce mai scurte. Ca-n cântecul cu trenul lung al vieții!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt un om simplu, nu am pretenții prea mari, încerc să mă mulțumesc cu ce am, sper să nu mai fiu vreodată bolnav, fiindcă este un lux să fii astfel în zilele acestea, mă rog uneori lui Dumnezeu pentru toată lumea, să fie pace, și sper să ajung să-mi cresc nepoții, când vor veni pe lume ( asta presupune destul de multe, inclusiv ca al meu copil să aibă un drum frumos al vieții și să ajungă părinte de fii). Sărut-mâna, părinte!

    RăspundețiȘtergere
  7. Viata este un dar de la Dumnezeu,trebuie traita si cu bucurii si cu necazuri.Daca m_as mai naste o data nu ar insemna ca am doua suflete? Daca m-as mai naste as avea grija la greselile si pacatele care le-am facut.(si vor mai fi ca nimeni nu e fara de pacat).Sarut mana Parinte.Elena P.

    RăspundețiȘtergere
  8. La intrebarea daca as vrea sa ma nasc in conditiile actuale de trai raspunsul e : da .Pentru un crestin , oricat ar fi vremurile de grele , el face ceea ce trebuie ca sa ajunga inapoi Acasa , acolo de unde a plecat .Viata - un mic ocol . Acum se da totul mura-n gura cum se spune . Hristos a venit in lume , a patimit , S-a rastignit pentru noi si apoi a inviat .Totul cu mult timp inainte de vremurile ce le traim . Acum oamenii nu mai sunt vanati pentru ca sunt crestini ( inca ) , nu sunt torturati , ucisi , trasi pe roata , macelariti .Numai citind chinurile prin care au trecut mucenicii imi ingheata sufletul de groaza .Cata dragoste si dor de Dumnezeu trebuie sa fi avut in sufletul lor .Acum bisericile au usile larg deschise , totul e pe fata , numai sa vrei .Dar lenea e mare , oamenii parca nu mai vad , nu mai aud decat cele ce le convine .Cu unii din ei parca vorbim limbi diferite , nu te mai poti intelege deloc .

    La intrebarea daca as vrea sa ma mai nasc o data raspunsul este :nu . Cred ca asa cum fiecare fir de iarba are rostul lui si iese din pamant exact unde trebuie , asa si noi oamenii ne nastem exact cand trebuie . Nici mai repede dar nici mai tarziu .Asta nu depinde de noi .Sigur si eu ca orice om am regretele mele .Regret ca nu l-am gasit mai devreme pe Dumnezeu , si asa am cazut din greseala in greseala .
    Niciodata nu am regretat ca sunt , sau nu am vrut sa nu mai fiu .Ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi care trece si imi doresc sa treaca cu folos pentru suflet .De multe ori vad ceea ce nu vedeam si inteleg ceea ce nu intelegeam .Si ma minunez .

    In ceea ce priveste copiii , ei sunt o mare binecuvantare , sunt fiecare din ei minuni de la Dumnezeu . Ei ne dau aripi si tot ei ne apropie de Dumnezeu ...
    Cum spunea parintele meu duhovnic :" E atat de frumoasa viata daca o traiesti cum trebuie , ca un crestin adevarat . Retineti .Nu am spus ca e usoara...dar e frumoasa .Crucea o duci cu bucurie ."
    Sarut mana Parinte

    RăspundețiȘtergere
  9. De ce am impresia că nu s-a schimbat nimic de 2000 de ani încoace? Oare este adevărată formularea poetică eminesciană :„ Alte măști, aceeași piesă”?
    Nu cumva istoria chiar se repetă?

    Ce n-ar da omul să aibă mai multe vieți...sau măcar să-și retrăiască viața, începând de undeva de unde i-ar conveni, și să-i rămână mintea de matur!

    Visuri...

    Ce-ar putea omul să-I dea lui Dumnezeu la schimb pentru sufletul său?...

    RăspundețiȘtergere
  10. Doamne ajuta!
    Copiii: o binecuvantata povara asumata, zic eu, daca ar fi sa ma joc nitel cu aceste cuvinte. Sa-ti tot doresti asa poveri!
    Copiii sunt o binecuvantare pentru parinti si macar din acest motiv trebuie sa-i ingrijim cu sfintenie.In Sfanta Scriptura intalnim chiar expresii ca: "Am dobândit om de la Dumnezeu"( Geneza 4,1 ),"fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu"( Geneza48,9) sau "Dar minunat" (Geneza 30,20), dupa ce inca din Rai protoparintii nostrii au primit porunca "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi..."( Geneza 1,28)etc
    Asa este, nu noi hotaram daca ne nastem, dar viitorii parinti au libertatea de a asculta sau a se impotrivi voii Lui si atunci indreptatita este intrebarea : El de ce ar mai trebui sa asculte dorintele noastre? Dar si cel mai de temut criminal poate cere cu lacrimi amare ca nu dupa multimea pacatelor sale, ci dupa mare indurarea Sa sa-i dea lui celui nevrednic. Exista insa riscul impietririi inimii si a vointei de pocainta sincera, iar fara Sfanta taina a Spovedaniei, a primirii Sf Cuminecaturi zadarnica ar fi si lacrima noastra.
    Copiii sunt o mare responsabilitate si poate si acesta este adesea motivul pentru care ei sunt perceputi si ca povara, dar o povara dorita si binevenita care te intareste si te apropie de Dumnezeu. Chiar Sfantul Ap. Pavel spune ca femeia " se va mantui prin nastere de fii ", e ca un canon de ispasire a pacatelor parintilor( I Timotei 2,15).
    Nici casnicia nu e ca o vesnica primavara si ea implica responsabilitate/povara dar daca la baza ei sta dragostea si scopul comun-mantuirea, responsabilitatea e ca o binecuvantare de care te-a invrednicit Dumnezeu. Mare este Sfanta Taina a cununiei!
    Nici pustnicul nu se retrage doar pentru mantuirea sa, ci posteste si se roaga pentru toti cei pacatosi, e o povara asumata, o viata aspra, dar fara a fi perceputa ca o binecuvantare a lui Dumnezeu n-ar putea s-o poarte nici el, cred.
    Toti suntem o binecuvantare a lui Dumnezeu si doar cu binecuvantarea Lui le putem duce pe toate.
    Cat de mici /neinsemnati suntem in comparatie cu maretia Creatorului si paradoxal ce valoare avem la Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu sincer la ce am trait in viata mea n-as vrea sa ma mai nasc niciodata totul este egal cu zero.Atatea jigniri,atata ura intre oameni,atata dispret,umilinta,minciuna,diversiuni , imi pare rau dar asta este ceea ce simt.Copiii care se nasc intr-o lume atat de rece si dura,poate ptr pacatele mele si ale parintilor mei trag dar copiii si batranii nu-i drept sa chinuie in niciun fel.S-ar putea sa n-am inteligenta la asa un nivel sa-L pot intelege pe Dumnezeu pe care eu nu-L iubesc de frica il iubesc ca asa simt dar ma doare insuportabil de tare ce vad in lumea asta referitor la oameni.Va iubesc dragilor si sa incercam sa fim mai buni si mult mai iubitori unii cu altii in viata asta scurta si buna de nimic.

    RăspundețiȘtergere
  12. Când ai o mare suferințà, nu mai gândești chiar așa logic și rațional.....

    RăspundețiȘtergere