duminică, 6 noiembrie 2011

M-AM CULCAT CU GAINILE



Dacă cineva face greşeala să citească doar titlul postării o să creadă ceea ce nu trebuie. Nu e vina mea că limba română este aşa de bogată în înţelesuri. Câteodată aceasta este un avantaj, câteodată un dezavantaj. Cum spusei, sâmbătă seara m-am culcat cu găinile. Nu în sensul erotic şi nici într-un loc cu ele. Pur şi simplu, după vreo două săptămâni de muncă diversificată, s-a întâmplat să simt oareşce oboseală, de altfel o stare destul de străină mie până acum. Rezultatul, mi se făcu un somn pe la 7.30 de ziceai că am fost de gardă trei săptămâni. Nu mai zic de faptul că parcă toate acele din lume îmi şfichiuiau obrajii şi urechile se făcuseră ca macul în mijlocul verii.
Pentru că nu vreau să credeţi că am transformat blogul în jurnal-oracol de fată mare unde să-mi trec stările de metamorfoză în aşteptarea vreunui „zburător”  trebuie să menţionez că nimic nu e la întâmplare în viaţă şi că din fieşce lucru, cât de mic ar fi, tot înveţi câte ceva.
Pentru care motiv am început să fac autostopul pe autostrada lui Moş Ene. Repede m-a luat valul şi cât ai clipi eram în cealaltă lume, a viselor, că mai e una, dar ei i se spune lumea „ de dincolo”. Ori de fapt eu cam pe aici vroiam să ajung. Evident că dacă îi spui cuiva la 19.30 că mergi la culcare, invariabil primeşti întrebarea „da’ de ce aşa de devreme”. La drept vorbind nu e o oră fixă pentru dormit aşa cum nu e o vârstă standard pentru murit. Toate la timpul lor.
În duminica a 24 după Rusalii s-a citit Evanghelia de la Luca unde ni se istoriseşte minunea învierii fiicei lui Iair, o fetiţă de 12 ani care îşi lăsase sufletul în gheara morţii fără a fi „la timpul ei” cum spunem noi în ziua de azi când moare câte cineva la vârsta fragedă ori la tinereţe. De altfel nouă oamenilor ni se pare de neconceput când moare cineva înainte de vreme. Care vreme nu ştiu, pentru că eu ştiu că sufletul nemuritor nu prea are trebuinţă multă cu trupul stricăcios. L a ce bun să trăieşti 100 de ani dacă faci rău zilnic? Şi ce folos dacă trăiesc 100 de ani căci atunci când voi muri tot nu voi putea lua nimic cu mine. E ca la somn, dacă mai trag de ochi o oră-n plus la ce-mi foloseşte? Aaa , dacă ora aia m-aş ruga ori aş face vreun lucru demn de fiinţa umană merită. Dar să stau cu ochii împăienjeniţi în faţa televizorului aşteptând să treacă publicitatea pentru a mai vedea 5 minute de film ori să păcănesc  la taste stând de vorbă cu cineva despre nimic, nu se face.
Că mă depărtai un pic de subiect, trebuie să recunosc, că azi citind Evanghelia mi-am readus aminte că trebuie să fim pregătiţi mereu de moarte. Nu cu izmene şi broboade, cu străchini şi ştergare. Astea-s fleacuri pentru umplut timpul la gura sobei. Eu vorbesc de pregătirea morţii aşa cum „scrie la carte”. Exact ca la somn. Mergi la dormitor, aşezi pernele, întinzi cearşaful, pătura, pijamaua, te întinzi şi arde-l pe somn. Am uitat, între elementele enumerate anterior se spune şi rugăciunea. Unii o spun  la început, alţii la mijloc, alţii la sfârşit şi majoritatea nu  o spun deloc. Aşadar cum te pregăteşti pentru un somn dulce tot aşa şi pentru somnul de veci. Care-va să zică „cum îţi aşterni, aşa dormi”. Adică pui credinţa la cap, te îmbraci în fapte bune şi  te înveleşti cu rugăciunea. 
Când mergi la somn ţi se urează „noapte bună, somn uşor.” Când mergi la somnul de veci se zice „să-i fie ţărâna uşoară!”  Una peste alta vă reamintesc. Cum nu-i oră fixă de dormit aşa nici de moarte nu e vârstă fixă. Că te culci cu găinile şi te scoli cu cocoşul nu-i lucru mare. Că adormi cu sufletul împăcat şi te trezeşti la glas de trâmbiţă îngerească  e lucru mare.

  

10 comentarii:

  1. Astazi am mai luat la cunostinta cateva invataturi.Multumim Parinte.Sarut-mana.Elena P.

    RăspundețiȘtergere
  2. Parinte, astazi am fost la Manastire la Cernica in tinda biserici erau 2 mese la care se aflau 2 preoti care primeau acatiste Am vrut sa las si eu unul pe 6 saptamani dar cand mi a spus ca ma costa 40 ron m am suparat tb sa recunosc mi s a parut o jecmaneala Printe ( nu cred ca i prea acdemic termenul) am dat doar 7,5 ron pe 0 saptamana. V as ruga sa scrieti si despre acatiste si ptretul lor intr o postare. Am plecat de la Cernica gandind ca nu am sa mai trec pe acolo.Probabil sau chiar sigur am pacatuit procedand asa Va rog sa ma iertati pt postarea care nu are legatura cu ce ati scris d voastra

    RăspundețiȘtergere
  3. Da. Poate chiar urmatoarea postare am sa abordez acest subiect. Si sper ca explicatia mea sa fie la inaltimea asteptarilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. ''Cum nu-i oră fixă de dormit aşa nici de moarte nu e vârstă fixă. '' :)
    Adevărat.

    Ramona

    RăspundețiȘtergere
  5. Azi am recitit! :)
    Si am savurat din nou invatatura....

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne, ajuta!
    „cum îţi aşterni, aşa dormi" ...ma duce cu gandul si la " cine se scoala de dimineata, departe ajunge!" si pentru a te scula dis de dimineata, este necesar sa ne culcam odata cu natura.

    Cat despre intreg articolul: ziditor.

    RăspundețiȘtergere
  7. De ce mi se pare mie că citindu-vă cele scrise simt o mare diferență față de cele pe care le pot auzi direct? Am această convingere, am observat că vorbele spuse de sfinția voastră au o mai mare încărcătură sufletească, nu știu, poate blândețe amestecată cu amărăciune, oricum, destul de caldă vă e vocea comparând cu frazele din postări, unde se simte un fel de asprime , nu înțelegeți greșit, dar așa se simte, mai ales când veniți rapid cu răspunsul sau cu replica pentru o afirmație sau alta ale vreunei persoane care a comentat la postări. Poate am păreri și sunt mai pe lângă subiect, poate sunt greu de lămurit, cert este că citesc și nu rămân fără ecou cele citite aici, se petrece ceva în mintea mea și accept sau mă răzvrătesc tot agățându-mă de ideea că poate nu le știți bine pe toate sau nu cunoașteți îndeajuns firea fiecăruia, că vedeți, sufletele au meandre multe, omul nu face numai păcate, mai strecoară și fapte bune, dar acestea nu se văd fiindcă sunt firave și umbrite de greșelile pe care, poate, le regretă sincer.
    Să nu uit: când vreți, știți să dați și prin haz unele învățături sau remarce critice! Cred că ține de talentul nativ combinat cu inteligență și cu ceva experiență! Nu mă mai semnez, că știți cine sunt! S.m.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cat de bine le spuneti parinte .
    O colega de la servici , inca tanara , din somnul de noapte a alunecat in somnul de veci .Inima i-a cedat . Din fericire pentru ea era o persoana credincioasa si vreau sa cred ca sufletul ei era pregatit . Noi nu eram pregatiti sa o pierdem .Dumnezeu sa o odihneasca .
    Sarut mana Parinte .

    RăspundețiȘtergere
  9. @anonim Marilena - Dupa cum stii in viata mea am avut o repulsie fata de scris. Pentru ca scrisul meu certat cu caligrafia(de altfel ortografic destul de bine pus la punct) m-a tras in jos de multe ori e posibil ca aceasta amprenta sa se imprime superficial si in scrisul la calculator.
    Cu siguranta ca exista diferente de suprafata intre ceea ce scriu si ceea ce vorbesc. Cand vorbesc, nu prea ma mai opresc si incerc sa cuprind toate ideile procesate de creier si-mi iese de cele mai multe ori. Cand scriu, din dorinta de a nu depasi o pagina word si sa plictisesc cititorul, nu reusesc sa redau ca in vorbire toate ideile. De aceea postarile poate ca nu sunt la inaltimea asteptarilor.
    Plus ca atunci cand scriu e posibil sa sune telefonul, sa intere cineva pe mess, sastrige cineva la poarta si dispare starea incipienta a muzei.
    Si ar mai fi ceva. Cand vorbesc, vorbesc unor oameni pe care-i privesc in ochi si care e posibil sa fie atenti la ceea ce explic. Cand cineva citeste postarea nu poate fi in aceeasi traire. Cand stai in fata monitorului, bei o cafea, mananci, asculti muzica etc. si mesajul se percepe un pic distorsionat mai ales ca publicul este mult mai diversificat decat intr-o mica localitate ca a noastra.
    Daca randurile mele sunt aspre trebuie sa vezi interiorul. De obicei coaja, scoarta e mai aspra din cauza interperiilor. Cine stie sa vada si sub amaraciune descopera si esenta.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Loredana - Sa o ierte Dumnezeu si sa o odihneasca pe colega ta. Asta intareste ceea ce am spus in postare. Nici unul din noi nu stim nici cand ne nastem si nici cand murim.

    RăspundețiȘtergere