duminică, 29 ianuarie 2012

FLOAREA



E ger. E ger sănătos afară. Priveşti pe fereastră şi vezi floricele de gheaţă strălucind în bătaia plăpândă a soarelui ce-şi arată dinţii neascuţiţi, anemici chiar, în lupta cu strânsoarea de-afară. Privind afară, în frigiderul natural, te uiţi după oareşce urme de viaţă şi rareori vezi câte o pasăre ce taie văzduhul cu curaj. Un câine jigărit se cocoloşeşte lângă un perete în care soarele şi-a făcut un pic de loc. Copacii sunt „morţi” şi goi pe dinafară iar iarba zace sub zăpadă hibernând cu gândul la primăvară.
M-am întrebat cum ar fi să nu ştii că există patru anotimpuri, să trăieşti doar iarna şi să-ţi spună cineva că există verdeaţă, viaţă în natură şi căldură, că există iarbă verde, frunze şi flori. Probabil că nu ai crede. E ca şi cum unui orb din naştere ai încerca să-i spui cum arată albastrul. Se înfiripă fără doar şi poate,  dorinţa, speranţa de a putea vedea aceste lucruri într-o zi.
Ieri, am învelit trandafirii din curte cu zăpadă, că deşi e rece, ţine cald plantelor la nivelul solului. Vara sunt multicolori iar acum sunt nişte beţe ţepoase, inestetice şi îngheţate. Probabil, că dacă n-ai şti, ai spune că e imposibil ca din acei mărăcini să se iţească vara nişte flori frumoase. Şi totuşi se întâmplă.
Îmi place să mă joc cu propriile-mi gânduri. Îmi place să fac analogii între cele naturale şi cele spirituale. Ele, undeva se întrepătrund, se regăsesc într-un timp primordial. Cu siguranţă că-mi doresc să ajung la momentul când am să cunosc, (degrevat de trup cel mai sigur) începuturile. Pentru că de la începuturi, Dumnezeu a sădit prin cuvânt prima floare al cărui nume nu-l ştiu. Dar ştiu că tot de la început Dumnezeu, în mod minunat a mai sădit o floare, în sufletul omului. Aceasta are o putere fantastică de regenerare. Ba aş spune că rezistă la cele mai vitrege timpuri. Rezistă la întuneric, la răceală, la fierbinţeală. E o floare ce are sevă puternică extrasă prin rădăcini firave din esenţa vieţii.
Nu-i dau numele încă. Nu, pentru că privind pe fereastră la florile din grădină, mă gândesc că au putere mare şi dragoste faţă de Creator pentru a rezista în vitrege condiţii din dorinţa de a-şi da frumuseţea şi parfumul la timpul cuvenit. Evident că ele nu gândesc. Ele acţionează conform coordonatelor primare, ele nu cârtesc, răbdând cu stoicism ştiind că la vremea potrivită vor aduce mulţumire şi bucurie celor din jur. Şi asta e cea mai mare plată a lor.
Revin la floarea din sufletul nostru. E vie mereu. Uneori păleşte dar îşi revine. Foarte rar se usucă, iar rezultatul este tragic, pagubele fiind irecuperabile.
În sufletul nostru e sădită o floare, poate că nu ştiaţi. Eu aşa simt. Această floare poartă un nume frumos, i se spune SPERANŢA.  Stă în noi şi îşi răspândeşte culoarea, lumina  şi mirosul când omul se află la mari încercări. Rezistă la întunericul păcatului şi la răceala necredinţei. Uneori este „roasă” la rădăcini de viermele deznădejdii dar îşi revine. Doar sinuciderea o retează definitiv şi iremediabil.
În noi, există dar o floare. Priveşti pe fereastră la gerul cumplit şi nu-ţi vine să crezi că va veni iar primăvara. Undeva, în noi există o floare, e vestitorul permanent al unei veşnice primăveri. Priveşti pe fereastră şi poţi să o vezi, e floarea din sufletul tău.
Să aveţi primăvară în minte şi speranţă în suflet.

26 de comentarii:

  1. Foarte foarte frumos!
    Speranta nu moare niciodata!!!!
    O Duminica minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Corina, asa este, nu moare pentru că e lipită de suflet.

      Ștergere
  2. Sfantul Apostol Pavel o numeste ''nadejde", aceeasi nadejde intru care ne rugam si noi la fiecare Sfanta Liturghie...
    O persoana draga mie a trebuit sa plece trimis de firma pentru 6 luni in India. Am avut ocazia sa privesc prin ochii sai lumea noastra, prin lupa departarii. Si primul lucru pe care l-am realizat a fost cat de binecuvantati suntem ca avem aceste 4 anotimpuri, faptul ca noi nici macar nu pricepem cat de blagosloviti suntem. Acolo in India zilele se perindau fara nici o modificare, fiecare aproape la fel. Cerul majoritatea timpului senin, fara urma de nori... (au filmat ziua in care au vazut un nor pe cer)... Soarele fara boare de vant... Anotimpul musonului ca un fel de toamna a noastra cu ceva ploi... Persoana care a plecat acolo 6 luni si colegii sau romani au facut o depresie cumplita, pentru ca ei erau obisnuiti (asa cum si noi suntem) ca fiecare zi sa fie altfel. La noi zilele trec intr-o goana diferita, niciodata plictisitoare. S-au intors cu totii de acolo innebuniti dupa un pic de ger, de iarna, de zapada... Au venit dornici sa vada din nou cerul nostru care niciodata nu e la fel, cerul nostru cu schimbarile sale, pururrea ca un film proiectat in sus...
    Suntem o tara binecuvantata ! Asa cum spunea si Dan Puric: ''la fiecare 20 de km peisajul se schimba"... La noi nu exista monotonie, nu exista pericolul ca te-ai putea plictisi, ci traim la maxim in intreaga natura, iar aceasta ne ajuta sa ne simtim ca suntem parte din ea.
    Da, m-am gandit adeseori cum ar fi sa traiesc intr-un singur anotimp, am primit si raspunsul: majoritatea romanilor ar cadea intr-o depresie adanca....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştiu că sf. apostol Pavel o numeşte "nădejde". "Speranţa" e termenul literar folosit mai des, e nădejdea laicizată. Pentru restul comentariului sunt de acord. :)

      Ștergere
  3. da.frumoasa si metaforica expunere. totusi, speranta este importanta dar nadejdea e mai de pret, caci cele 3 virtuti sunt credinta , NADEJDEA, si dragostea. nadejdea nu moare niciodata, cel ce are nadejde puternica in suflet nu se sinucide. omul isi pune speranta in lucruri efemere, lumesti, pe cand nadejdea este doar in Dumnezeu Cel ce da putere. exista o vorba ,,speranta moare ultima'', deci moare, nadejdea nu moare niciodata. deci floarea cea de pret e nadejdea. opinia mea umila.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am spus sensul şi la comentariul lui Iasmin. De fapt dicţionarul spune aşa "SPERÁNȚĂ s.f. Nădejde. ♦ (Fam.) Persoană capabilă, de la care se așteaptă mult în viitor. [< it. speranza]. şi
      SPERÁNȚĂ s. 1. nădejde, (înv.) răbdare, sperare, upovăință. (Toată ~ mea e în tine.) 2. (înv.) sperare. (X e ~ noastră.) 3. credință, nădejde, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduință. (Nu și-a pierdut ~ în mai bine.)
      Sursa:http://dexonline.ro/definitie/speran%C8%9B%C4%83
      Ori treaba cu speranţa care moare ultima este pur lumească. Speranţa şi nădejdea sunt acelaşi lucru.

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Nu a; mar;a pe chestia asta la maxim. E mai vechi în exprimare "nădejde", cuvânt de origine slavonă, care slavonă, mult timp a fost folosită îl limbajul cultic şi liturgic pe la noi. Conform dicţionarului, "speranţa" provine din limba italiană, o limbă latină, ca şi a noastră de altfel. Numai că din motive ştiute de toată lumea, noi am folosit şi folosim doar unele cuvinte, pe celelate, sinonime, din frică ori din dorinţa de a nu schimba arhaicul, nu le punem în practică.

      Ștergere
  5. eu nu vorbesc despre nadejde din punct de vedere al dictionarului ci din punct de vedere duhovnicesc. ca acesti 2 termeni conform dictionarului sunt sinonimi, nu neg dar nu despre asta e vorba. aspectul duhovnicesc al cuvantului nu cea semantica vreau sa evidentiez. am discut odata despre acest termen cu un parinte profesor pe care il cunoasteti (pr. c).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ştiu valoarea "nădejdii" în lumina Scripturii şi în limbajul Bisericii. Numai că eu,încerc prin postările mele, să creez o punte între lumesc şi bisericesc, fără să abuzez de una sau de alta. Cei ce citesc blogurile mele, ştiu că încerc să-L vestesc pe Dumnezeu şi lucrarea Sa prin lucrurile simple,prin lucrurile cotidiene. Ori, nu degeaba am folosit acest termen, speranţa, fără a pomeni sinonimul lui. Mi-ar fi foarte uşor să postez teologie adâncă, dar nu aş mai zidi. Cei ce doresc aprofundare, găsesc din abundenţă teologie, eu încerc combinarea. Nădăjduiesc, sau sper, că m-am făcut înţeles.

      Ștergere
  6. Parinte, iertati, stiam ca dumneavoastra stiti acest lucru, am vrut numai sa fac trimitere la acel vestit pasaj din capitolul 13 Corinteni. Iertati, va rog mult !
    Ah, asta cu ''speranta moare ultima'', imi aduce aminte ca mai intai moare omul :))))) Si daca omul a murit si abia pe urma moare speranta, ce rost mai are speranta (in unele cazuri, fireste) :)))) Adica daca speranta nu e in Hristos, ea este in van. Ca la cel bogat care isi facuse hambarele mari, ca avea speranta ca va trai vesnic, o speranta cam cat hambarul... Dar degeaba ca tot a fost numit ''nebun". Cred ca depinde in ce anume ne punem speranta asta - care moare ultima...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Nu am ce să iert, pentru că nu ai greşit cu nimic. Acesta-i farmecul comentariilor, să mai scoată în evidenţă câte o învăţătură.

      Ștergere
  7. La multi ani , parinte!
    Sfintii mucenici Victorian si Victor sa va ocroteasca pe Dvs si pe cei dragi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Monica! Nu doar pe noi, ci pe toţi purtătorii crucii lui Hristos.

      Ștergere
  8. Dupa mai bine de o saptamana iata ca au reparat net-ul si prin Morareni si am stat la rand sa ajung in fata calculatorului.Am citit cu nerabdare ultimele doua postari si mi-au placut nespus.Speranta ne mai paraseste din cand in cand din lipsa credintei dar nu moare niciodata.Sarut mana Parinte.ElenaP

    RăspundețiȘtergere
  9. ma numesc Eugenia.din punctul meu de vedere ,speranta este frumoasa ca o floare,dar in esenta este cunoasterea unei continuitati dincolo de spatiu fizic,cand nu mai simti existenta dincolo de spatiu fizic,inseamna ca sufletul nu mai este conectat la Dumnezeu,la viata vesnica.Pentru fiecare suflet care-si pierde speranta v-a rspunde in fata lui Dumnezeu biserica si fiecare preot in parte,trebuie sa luptati fara odihna pentru intarirea sperantei din fiecare suflet pe care va este dat sa-l cunoasteti,este o lupta de salvare,de recuperare din stapanirea,sau alunecarea in intuneric.Un preot consient si resposabil poate face minuni,atunci cand boteaza ,pe langa miscarea mainilor si rostirea cuvintelor trebuie sa faca lucrarea cu sufletul,sa vada cu mintea imaginea in care ia pruncul dintr-un loc(?)(nedefinit)si-l aduce in ordinea luminii,mare taina este botezul si daca nu se face responsabil ,crezand,punand suflet ,in ceea ce faci atunci -cand il botezi cu convingere in Hristos,cand il ceri in numele lui Hristos,cu puterea lui Hristos,cand pruncul te are ca pe un salvator lasat de Hristos,atunci daca preotul nu-si pune sufletul in lucrare si nu -i aseaza temelia in Hristos,acel suflet este botezat cu buzele dar nu cu inima,si toti imi spun Doamne ,Doamne cu gura dar din inima...Pentru sufletele acestea fiecare preot va raspunde si odata cu el toata ierarhia.Ce sa mai spunem de cununie?taina cununiei este cea mai mare in Hristos si in biserica si asa si este.Sa fie macar botezul facut cu puterea credintei si sunt convinsa ca fiecare vom fi mai pregatititi pentru taina cununiei.Ca mama atata rugaminte am la preoti-Faceti va rog taina botezului cu tot sufletul, ca pentru propriul copil,prin dragostea cu care faceti botezul fiecare suflet va va recunoaste de parinte,altfel spun cu gura parinte ,nu cu inima.Puneti atunci un pic de suflet ca pe o samanta care va rodi in Hristos.Eu pun alunecarea fiecarui tanar pe seama botezului care nu a fost facut cu tot sufletul.Unui copil oricine poate sa-i dea mancare,haine,un acoperis,dar nu oricine poate sa-i dea ce-i da din suflet un parinte,preotul trebuie sa aiba puterea de a izvori ,de a avea in suflet izvor de iubire,de a da din suflet energia aceea care sa faca botezul,cununia,imormantarea cu har,cu viata ,cu suflare,sa faca aceste taine vii.Azi este Intampinarea Domnului,fiecare preot sa mediteze la importanta lui in lume.Cred ca in anumite situatii botezul trebuie repetat.Biserica spune ca este unul si in Hristos-dar a fost facut cu sufletul sau doar cu trupul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştiu ce situaţii aţi întâlnit. Pentru mine botezul este primul pas spre împărăţia cerurilor. Fiecare slujbă a botezului o fac cu bucuria că prin mâinile mele şi lucrarea Duhului Sfânt un suflet întră în ceata celor ce sunt numiţi creştini, răscumpăraţi din păcat spre mântuire. De altfel şi cununia o săvârşesc cu gândul că prin rugăciunile mele, şi lucrarea divină se recrează în mod duhovnicesc familia primordială creeată de Dumnezeu în rai.
      Botezul nu trebuie repetat, căci dacă îl repetăm nesocotim lucrarea Sfintei Treimi de la primul botez, unicul de altfel, că Scriptura spune că există "doar un Domn, o credinţă, un botez" şi "câţi în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am şi-mbrăcat".
      După botezul pruncului de creşterea sa spirituală trebuie să se ocupe împreună părinţii, naşii şi biserica. Pruncii trebuiesc aduşi la biserică pentru împărtăşire, acasă părinţii trebuie să-i înveţe rugăciunea şi împreună să se roage iar preotul să stăruiască fără dorinţa de câştig, pe lângă cei aleşi, pentru a avea o turmă bună de dus spre împărăţia cerurilor.

      Ștergere
  10. Nu stiu cum de mi-a scapat aceasta postare. Am mai sterpelit ceva de pe aici si am postat pe blogul meu. Sper sa nu va suparati. Sa va spun de acum sau sa astept pana maine?! De fapt, tinand cont cat este ora, maine este chiar si acum.

    La trei ani de blog, trei daruri. Pe primul l-ati vazut, urmeaza cel de al doilea:
    http://adriana-dardindar.blogspot.com/2012/02/chiar-daca-este-ger-afara-sa-aveti.html

    RăspundețiȘtergere
  11. La muti ani Padre!
    Daca nu ajungeam aici sa citesc acest minunat mesaj n-as fi stiut ca astazi pot sa-ti spun „la multi ani” de ziua onomastica.
    Multa sanatate si numai bine la casa voastra!

    RăspundețiȘtergere
  12. Am citit iar cu aceiași atenție și bucurie această minunată postare și toate comentariile.
    Padre, mai scoate câte o minune de la naftalină! Tare mă simt bine când le citesc. Cu speranța că o să ne mai vedem într-o bună zi, vă doresc multă sănătate la casa voastră!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce mult imi place sa te (re)citesc, Padre! Chiar daca nu intotdeauna las semn al trecerii mele pe aici. Cat despre speranta si nadejde, cat sunt si nu sunt acelasi lucru, trag nadejde ca fiecare dintre noi a sprat sa intelega macar un pic din miracolul prin care lucruri in aparenta fara strop de viata in ele, asa cum sunt la ceasul asta,(ca si anul trecut si in cel de dinaintea lui si in toti anii care au trecut de cand mainile tale harnice i-au pus in gradina)vor inflori la primavara, bucurandu-ne cu frumusetea lor.
    Tu stii, ca cele duhovnicesti nu sunt intotdeauna aproape de sufletul multora dintre noi. La modu real, nu declarativ, in care de multe ori spunem, ce credem ca ar dori cel din fata nostra sa auda Dar sper si trag nadejde sa existe cati mai multi oameni ca tine, care sa impleteasca atat de firesc partea duhovniceasca cu cae laica( cum o faci tu vorbind de lucruri si oameni, sau de lucruri de care te "loveati" in fiecare zi), astfel incat sufletul sa vibreze cu adevarat la cuvantul si invataturile Lui.
    Sear buna(sau mai bine sa zic dimineata? :D ) la casa ta,Padre!

    RăspundețiȘtergere