miercuri, 4 aprilie 2012

MI-AM ŞTERS AMINTIRILE




Azi am să încerc să îmbin utilul cu plăcutul, cu timp sau făr’ de timp. Grădină, solar, curte, biserică şi bibliotecă. Ori despre ultima doresc să zic câte ceva. Aşezatul cărţilor e o treabă care-mi place mult. Nu aş fi bun de bibliotecar, în nici un caz nu cred că aş da randament. Pentru că iau cărţile la mână şi încep răsfoitul care se transformă în citit un fragment, pagină şi uit de treabă. Apoi altă carte, altă poveste, aceeaşi poveste, adică cea cu răsfoitul.
Le-am terminat, de aşezat desigur, că de citit le-am citi la timpul lor, integral. Numai că biblioteca mai are şi sertarele ascunse, ştiţi voi, cele cu uşi, cele de şi-ar dori uneori musafirii să le deschidă, să vadă ce şi cum e pe acolo de ordonat. Aşa am auzit, nu că zic din răutate.
În unul din sertare sunt actele, nimic interesant, hârtii oficiale ca la toată lumea. În celălalt însă, am zăbovit ceva vreme. Fotografiile. Nu ai cum să le iei aşa,  ca albume şi să treci mai departe. E mult până deschizi primul album. Apoi se revarsă amintirile. Valuri de nostalgie cu zâmbete şi răscoliri interiore se succed cu fiecare poză. Copilării şi tinereţi, familie şi prieteni, cei ce sunt şi cei ce nu mai sunt, clipe fixate în timp, în minte şi-n suflet prinse în peticele de hârtie alb-negru şi color. Toţi avem aşa ceva. Uneori poate că ne-am dorit  ca pe unele să le ardem, să le rupem. Pe altele le-am dorit tablouri. Indiferent cum sunt, fac parte dintr-un timp al nostru pe care nu-l mai putem modifica, un timp ce nu ne-a săturat, un timp mereu zgârcit şi iute trecător spre a ne transforma în amintiri.
Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă” Ecclesiastul I, 8-11
Nu vreau să mă lungesc pentru că iar mă năpădesc amintirile iar prezentul e doar de-o clipă. Trebuie să merg să pregătesc viitorul, ca în filmul acela frumos, Undeva, cândva. Întâlnirea cu viitorul reprezintă scopul pentru care ne străduim în prezent. Iar asta zic nu doar material ci şi spiritual, căci lucrarea noastră trebuie să fie complexă şi completă.
Aşadar mi-am şters amintirile, de praf, căci din suflet şi minte nu am să le şterg niciodată. Sunt timpuri trecute ce-mi folosesc mereu la examenele ce trebuie date la şcoala vieţii, sunt materia, baza a ceea ce sunt azi.
Închei cu acelaşi Ecclesiast, care spune în acelaşi capitol la versetul 14 „m-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt”.

15 comentarii:

  1. Ieri am şers şi eu amintirile de praf. :)
    E adevărat că din suflet şi minte nu se şterg niciodată...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rămân acolo, chiar dacă uneori ne aducem aminte de ele doar alb-negru.

      Ștergere
  2. Si eu ma amortizez mereu cand ajung la partea cu biblioteca si cartile gazduite pe rafturile ei si din acest motiv mereu sunt in criza de timp cand am apuc de curatenie...rasfoiesc garti deja citite si carti ce inca ma asteapta dar pana la urma doar o singura carte este de capatai si nu are nici nevoie de biblioteca, fiind ea insasi o BIBLIOteca cu multe carti de folos.

    Daca am fi intelepti si am pastra doar aceasta carte pe care sa o citim zilnic, tot ce ne-ar fi de folos din celelate carti, le-am cunoaste fara a fi nevoiti sa avem in casa o bibliioteca; am avea timp sa ne traim propria viata, asat bineinteles cu conditia sa respectam cele invatate din cartae de capatai (ce bine suna cartae de capatai. adica acea carte pe care ar trebui sa o purtam mereu in mintea din cap).

    Fug sa mai asez cateva carti rasfoite pe raft dar ma rog sa apuc ziua in care sa nu mai fiu strans legata de ele, pentru ca de multe ori nu numai ferestrele virtuale ne inchid fereastra spre suflet cat si cartile care nu ne sunt potrivite.

    Toate cele bune si parca merge in aceste zile o pauza de net.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Săptămâna Mare am să fac pauză totală de net. Mai puţin partea oficială de trimis sau primit mail. În rest, mai multă rugăciune, slujbă şi iertare spre primirea luminii.

      Ștergere
  3. Si noua ni se intampla la fel atunci cand cautam prin sertare, carti, albume, amintiri:)))
    Frumos!
    Va doresc o zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ceea ce înseamnă că pentru toată lumea contează amintirile şi că toţi îşi doresc o reîntâlnire cu trecutul, fie ea doar în minte şi suflet. Toate cele bune Corina.

      Ștergere
  4. Dar ce ne facem parinte atunci cand traim doar cu amintirile?Va urmaresc de multa vreme din umbra ... nu am indraznit sa va scriu (desi am atate intrebari la care nu pot gasi raspuns)dar postarea dv.m-a rascolit incat vreau sa va spun parinte ca amintirile mele nu au timp sa se invecheasca,sa se prafuiasca pentru ca alaturi de rugaciune sunt hrana mea zilnica...
    Cu plecaciune,
    o mama indurerata.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu putem trăi doar cu amintirile. Ele sunt parte din noi, sunt izvorul nostru(fără părinţi n-am fi nici noi)Amintirile sunt lecţii predate de viaţă pentru examenele ce urmează.
    Încerc să răspund la orice întrebare, chiar pe mail dacă e nevoie şi e mult prea personal.
    Nici amintirile mele nu se prăfuiesc, cele din suflet şi minte. Nici chiar celelalte. Doar am folosit ca titlu această expresie pentru a da culoare cuvintelor şi ideilor din blog. O săptămână ce vine plină de speranţă şi răbdare în aşteptarea luminii învierii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Intamplator am ajuns pe pagina la dumneavoastra si acest articol nici ca se putea sa-mi apara-n cale intr-un moment mai bun...chiar ieri intr-o "lupta" cu timpul destul de inegala as indrazni a spune, am incercat sa ma detasez de ceva amintiri "prafuite" - in format electronic, dupa ce viata mi-a dovedit inca odata ca...efectiv n-a fost sa fie. Imi asum responsabilitatea-n intregime pentru alegerile facute, mai ales acest "inca odata"...dar cata amagire, exact asa cum ati spus mai sus: unele amintiri am vrea sa le stergem, altele sa le punem in rama. Pe masura ce parcurgeam fisierele-n format electronic, spre a ma hotara intr-un final pe care sa le sterg au ba, imi dadeam seama ca unele clipe, sunt oglinzi din viata mea...care efectiv mi-ar putea ajuta intr-o buna zi la examenul corect al scolii vietii, un examen la care trec doar cei care-si invata lectia si nu cei cu pile.
    Va multumesc din suflet pentru articol! Ma bucur ca a ajuns la vreme si indiferent de culoarea amintirilor, pe cele ramase le voi pastra asa cum sunt si le voi oferi respectul cuvenit. Este cea mai inteleapta alegere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur şi eu că am fost cu ceva de folos într-o clipă de răscruce în administrarea amintirilor. Putem şterge un format electronic, putem rupe o poză, dar ceea ce e întipărit în minte şi suflet nu putem şterge, asta pentru că face parte din viaţa noastră.

      Ștergere
  7. Parinte Victor, sunteti unul din "familiarii" mei de suflet.Si nu pot sa nu trec sa va doresc si eu ceva deci:
    Va doresc sa aveti cea mai frumoasa sarbatoare in sufletul familiei si pastoritilor dumneravoastra!!!!
    Hristos a Inviat!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toate cele bune şi la casa ta Corina în lumina învierii lui Hristos.

      Ștergere
  8. "Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent." O.Paler Izabela.C

    RăspundețiȘtergere
  9. N-am înțeles pe atunci de ce oamenii mari rămân uneori cu privirea suspendată.Ridicam ochii mirată și întrebarea mea era: ți-e rău, bunica?
    Mă privea blajin în vreme ce mâna ei continua să lucreze.
    Și nu-i era rău, acum știu, îi era chiar bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Experientia docet, Daniela! Vezi, acum la vârsta maturităţii îţi dai seama cu adevărat de anumite trăiri ale copilăriei. Ori poate că şi cele înţelese atunci erau corecte, numai că lucrarea timpului şlefuieşte şi ordonează anumite rafturi în care ne ţinem amintirile.

      Ștergere