Am trei clepsidre. Ştiţi, clepsidra este obiectul acela ce măsoară timpul în mod frumos, când materia se scurge din vas în vas, fir cu fir ori picătură cu picătură. Mereu am fost atras de clepsidre. Când eram copil priveam cu atenţie cum se scurge timpul din ea aşteptând de fiecare dată să se oprească înainte de terminare. Tot speram că undeva se va opri în curgerea lui. Apoi am înţeles că el e făcut să curgă, am înţeles e menirea lui rece şi constantă, liniară şi sigură.
Deci am trei clepsidre. Toate au pornit deodată şi curg separat, nu-s egale în curgerea lor dar de terminat se vor termina în acelaşi timp. Una a fost umplută cu pământ ales, pământ fin. Curge pământul fir cu fir în fiecare clipă şi se aşază la locul său. Uneori parcă ar sta, parcă ar dori să privească în trecerea sa prin tunelul strâmtorării la cele lăsate în urmă. Numai că cele din urmă vin şi apasă în aşa fel încât firul trece spre dimensiunea spre care a fost hărăzit, amestecându-se cu celelalte firicele, contopindu-se într-o grămăjoară fină de pământ.
Cea de-a doua clepsidră e mai fină. Ea merge cu lichid şi picăturile trec dintr-o parte în cealaltă strălucind în lumina celei de-a treia. E un lichid ciudat şi plin de viaţă. Parcă simte orice mişcare a celorlalte două clepsidre. Rezonează la firele de pământ ale primei şi tresaltă la fascicolele de lumină a celei de-a treia. Dar şi aşa, lichidul acesta ce se comportă ca valurile oceanelor şi ca apele râurilor ce trec de la repeziş la deltă, trece cuminte ca printr-o arteră şi se aşează formând o mare roşie plină de viaţă aşteptând cuminte umplerea vasului spre un nou circuit.
A treia clepsidră e specială. E foarte scumpă şi umplutura ei nu poate fi văzută decât cu ochii minţii. Poate doar privind atent lumina ce se află în ea îţi vei da seama că acolo timpul se măsoară altfel. Numai lângă celelalte două îi poţi vedea lucrarea căci intensitatea luminii ei creşte proporţional cu scurgerea celorlalte, iar scurgea luminii ei este inepuizabilă. În timpul nopţilor stă ca o lampă de veghe şi priveşte cum se scurge materia suratelor ce-îşi văd de drumul lor constant spre locul hărăzit, sfidând timpul şi aşteptând clipa în care va părăsi clepsidra spre a merge în locul unde se află izvorul luminii.
Uneori, în nopți,
RăspundețiȘtergerese aud de oriunde
stelele moarte
putrezind.
Am înțeles
în fine
după o lungă așteptare
ce este lumina.
:)
Lumina este scânteia de viaţă ce se naşte continuu din veşnicie.
Ștergereclepsidra in clepsidra in clepsidra...interesanta vedere in miscare spatio - temporala, pusa foarte frumos in pagina si portativul timpului, pentru ca sigur, daca am fi atenti, am auzi clar si simfonia acestor treceri
RăspundețiȘtergereInvitatie la miercurea cu poze multe și întrebări existențiale:
RăspundețiȘtergerehttp://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/07/oare-cum-arata-dragostea.html
Ma mai primiti cu un comentariu? De fapt este un copy - paste la cuvinte in acelasi Duh cu cele pe care le-ati scris:
RăspundețiȘtergere44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
45. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă";
46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
50. Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".
56. Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!
Corinteni http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=15
Deseori mă leg de aceste cuvinte ale apostolului Pavel când trebuie să vorbesc despre înviere, în special la slujbele de înmormântare. Sunt aşa de clare, aşa de pline de speranţă încât spun cât şapte cărţi deodată.
ȘtergereCe frumos aţi scris, Părinte...fiecare picătură, fiece grăunte cu rostul lor, dar în acelaşi timp, lămurind rostul şi curgerea celorlalte...
RăspundețiȘtergereVad ideea matrioscai. Oricum lumina existentei mele poate cuprinde scurgerea timpului tau si al tuturora. Sa fim noi oare cuprinderea si scurgerea sa fie sangele netasnit din vene?
RăspundețiȘtergereLumina este partea călăuzitoare din noi,cea care poate sparge bariera timpului, prin însăşi viteza ei, prin însăşi puterea ei de a uni punctele din univers.
ȘtergereMa duc cu gandul la matriosca si la cuprinderea mea...Oare sunt pregatita sa las sangele sa se scurga prin vene pana mi se fi terminat cuprinderea?
RăspundețiȘtergereFiecare picătură trece în timpul ce ia fost hărăzit, prin bătaia inimii ce eliberează energie, dând astfel putere spre înţelegerea celei de-a treia clepsidre, cea prin care lumina, sufletul trece fără să se consume.
ȘtergereBine ca le mai scoti la lumina Padre! Asa citesc si eu, unul cate unul, blogurile tale. Timpul se scurge nemilos si nu reusesc sa citesc mai multe odata.
RăspundețiȘtergereO zi buna iti doresc!