duminică, 4 mai 2014

DIN LUMEA CELOR CARE (DOAR) CUVÂNTĂ


Pare-se că unitatea fundamentală de comunicare a unui înţeles este cuvântul, deşi, cred eu, că un cuvânt, luat fără izvorul lui, gândul, nu înseamnă nimic; ori, dacă are vreo calitate, apăi nu văd alta decât partea de zgomot ce vine în urma articulării lui, diferită de la limbă la limbă. Desigur, asta am spus-o la modul general, fiindcă dincolo de cuvântul spus, mai există şi cel scris, care, de foarte multe ori, asemenea celui spus, nu face nimic altceva decât să producă zgomot.
Am stat de multe ori şi m-am gândit la cuvintele apostolului Pavel, cel care, la un moment dat a spus minunat că „litera ucide, iar duhul face viu.” Litera aceasta, care nu-i nimic altceva decât o parte ori chiar întregul unui cuvânt gândit/rostit, este deseori aducătoare de ceartă, de război, de moarte, chit că rareori, cu sfială parcă, aceeaşi literă, ori cuvântul întreg, încearcă să repare ori să întărească lucrul cel bun. Spunea apostolul Iacov că „foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii... limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Suntem în mileniul III,  trăim într-o lume în care cuvântul şi imaginea dictează mai mult ca niciodată, trăim într-o lume în care fapta a rămas pe locul secund, dacă nu chiar terţ, iar asta pentru că oamenii, absorbiţi de imagine şi cuvânt, dau crezare (fără cercetare) oricăror lucruri auzite, văzute ori citite. Războiul cuvintelor şi al imaginilor este când ilar, când de plâns, căci în curgerea paginilor din lumea virtuală ori reală, împroşcarea cu cuvinte a devenit un schimb ciudat de focuri în urma cărora rănile din minţi şi suflete nu sângerează, dar paralizează devenind incapabile să simtă adevărul, ca să nu mai vorbesc de simţirea dragostei.
Sunt mulţi maeştri ai cuvântului în lumea asta, fie că vorbim de cel rostit, fie că vorbim de cel scris. Puţini (ori poate aşa se vede când nu sunt scoşi în faţă), scriu cald, pentru suflet, vin cu cuvânt ziditor şi mângâietor, şi nu vorbesc neapărat de cei ce scriu teologic. Restul, adică cei mulţi, oameni care scriu bine (literar şi gramatical), îşi folosesc ştiinţa doar pentru a lovi în stânga şi în dreapta. Şi aici nu vorbesc despre criticii consacraţi ori despre cei care fac recenzii, ci despre arhicunoscuţii gică-contra, despre cei care, aşa cum spuneam la început, cuvântul devine doar  zgomotul ce încearcă să acopere lipsa unui izvor limpede, a unui gând care înainte de a fi pus în cuvânt, să fie filtrat şi prin filtrele sufletului. Şi zic asta gândind că multe lucruri citite îţi pot deschide mintea, o pot lumina, dar puţine sunt cela care, pe lângă luminarea minţii îţi pot merge la suflet.
Spunea evanghelistul Ioan aşa: „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul ... Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” Un cuvânt bun, rostit ori scris, este un cuvânt care zideşte, altfel, mulţimea vorbelor (rele de multe ori) nu face nimic altceva decât să amplifice un război inutil al gândurilor ce tulburisesc izvorul trăirilor interioare. Un cuvânt spus la locul lui este asemenea unui pahar cu apă rece într-o toridă zi de vară, dar dat nu în ochi, ci pentru astâmpărarea setei.  De poţi fi izvor de apă curată prin vorba bună, ferice, iar de nu, ascultă ce zice psalmistul: „pune Doamne pază gurii mele şi uşă de îngrădire împotriva buzelor mele; să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug... .”

10 comentarii:

  1. Cât adevăr în această analiză! Într-adevăr cu un cuvânt poți să omori omul sau poți să-l vindeci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cuvântul are putere mare, e scribul sufletului, cum spunea Aristotel, e cel care ne ridică pe noi peste dobitoace, cel care ar trebuie să ne ridice, prin rugăciune, la vorbirea cu Dumnezeu.

      Ștergere
  2. Cuvântul poate aduce pace sau război, poate transmite gândurile nevăzute, neștiute. Este atât de bine că există ,,cuvântul". Interesant articol. Multumim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Melinda, cuvântul este materializarea gândului, şi, cumva, partea de început a unei viitoare fapte. Lumea duce lipsă de cuvinte bune, iar aici nu vorbesc de falsele cuvinte, căci cuvintele bune ţin loc deseori medicamentelor şi, după caz, pot aduce un strop de lumină în zilele posomorâte.
      Seară binecuvântată să ai!

      Ștergere
  3. Buna dimineata Padre.Imi era dor sa te citesc.In esenta,cam asta scrisesem si eu in articolul "Vorbe cu arome".Bine ar fi sa cantarim si sa analizam cuvintele inainte de a le da "liber',adica cum bine se spunea "Inainte de a deschide gura,verifica daca ai creierul conectat".Sunt vorbe care cu greu pot fi remediate,precum otrava,care dupa ce si-a facut efectul nu mai poate fi anihilata.Zi frumoasa la casa ta parinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, Die, când mai prind un pic de liber, şi, desigur, când muza prinde o geană de linişte, scriu, scriu despre cele simple ale vieţii, despre lucrurile de care ne lovim zi de zi, fără a uita însă ca printre rândurile mele să aduc aminte şi de Cel ce ne-a dat cuvântul şi trăirea. Noi am vorbit deseori, şi, aşa cum ştim, experienţa vieţii de lângă oameni ne demonstrează că mai avem multe de învăţat, inclusiv despre aparent nevinovatul cuvânt.
      Săptămână binecuvântată să ai!>:D<

      Ștergere
  4. “Cuvantul este cel mai puternic drog folosit de omenire. Ele nu numai ca infectează, amplifica egoul, narcotizeaza si paralizeaza, ci infiltreaza si coloreaza cele mai mici celule ale creierului…” (Rudyard Kiplng, 1923) De aceea, in mainile (sau gura :) ) cui nu trebuie, cuvantul e o arma periculoasa. Cuvantarea ne-a fost data ca sa ne ajute sa comunicam, nu ca sa ne manipulam, ranim, otravim unii pe ceilalti – asa cum se intampla astazi, din pacate, din ce in ce mai mult. Dupa cum am mai spus, Padre, articolul chiar m-a impresionat :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, da, are putere multă, şi, sunt convins că, fără de cuvânt lumea ar fi mai săracă. Doar că vezi, puterea cuvântului (de cea dăunătoare zic) vine din anarhia gândurilor necercetate, nefiltrate de suflet, iar de aici şi până la faptele necugetate ce aduc rănire ori moarte nu mai e decât un pas.
      Mulţumesc frumos pentru gândul bun şi pentru apreciere!
      O săptămână bună să fie şi la voi! >:D<

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Adevărat a înviat, Adriana! Weekend binecuvântat cu lumină lină şi pace sufletească!

      Ștergere