duminică, 26 iulie 2015

FRUCTUL DORIT



Căldură mare, mon cher! Bag seama că toată suflarea simte asta, căci la vremea amiezii nu mai mişcă nimeni, doar câte o şa încărcată cu balast încearcă tăria asfaltului, iar pe-o uliţă, o femeie, îşi  strigă-n gura mare, dintr-o căruţă, perisabila-i marfă, de altfel la mare căutare acum, căci cine nu doreşte ca-n vipia zilei să se bucure de-o felie rece de pepene.
Că-i mare căldură ştiţi şi voi, nu aflaţi asta de la mine, doar că aveam şi eu  nevoie de-o introducere pentru scurtul blog de vară, că doar nu mă credeaţi în stare să intru în intriga poveştii înainte de a vă spune cum e pe la noi. Şi dacă n-aţi abandonat blogul până acum, aflaţi că am să vă spun ceva, o noutate de altfel, deşi poate că pe unii n-am să-i surprind. Îmi place (şi)  îngheţata, mai ales cea la cornet şi vafă, rămânând tributar perioadei copilăriei când nu se prea găsea altfel de îngheţată, mai ales la ţară, că-n oraşe, prin cofetării, dar nu numai, era o gamă mai largă din răcoritorul desert. Nu că celelalte feluri de îngheţată n-ar fi bune, adică să nu credeţi că aş refuza vreo îngheţată, eventual mai multe, cu ciocolată, caramel, vanilie, fistic, lămâie, alune şi alte combinaţii, doar pentru că-mi place mai cea la cornet ori vafa. 
Da, mare căldură zilele astea, iar treaba pe măsură, multă-n soare, căci dacă vara nu munceşti pe-afară, atunci când? Aşa că în scurtele pauze de muncă, pe fugă, pentru că merită, dau fuga pe bicicletă şi-mi iau o îngheţată. Partea frumoasă este că o vafă o poţi mânca liniştit şi mergând pe bicicletă, mergând cu atenţie, desigur, căci n-aş vrea să credeţi că nu-s prudent pe şosea, chit că-mi veţi spune că în mod normal ambele mâini trebuie să fie ţinute pe ghidon.
Deunăzi, în magazin, după ce-mi plătisem îngheţata, după ce-i desfăcusem folia, stând de vorbă despre vreme şi vremuri cu vânzătoarele şi cu clienţii, s-a întâmplat ceva. Cum stam eu cu îngheţata în mâna stângă,  undeva în zona buzunarului de la pantaloni, fără să fi gusta din ea, simt cum îngheţata mea este „atacată”. Iniţial am crezut că cineva s-a atins din greşeală, că se mai întâmplă când e aglomeraţie. Numai că a doua oară n-am mai crezut asta, iar surpriza mi-a fost mare, cumva revelatoare, căci o fetiţă ce intrase cu bunică-sa de mână, râcâia din vafa mea cu degeţelul şi ducea la gură.  Intersectarea privirilor noastre a fost scurtă, iar ea, în nevinovăţia unei copile de 3 ani se uita candid la mine, la adultul care avea, cumva, fructul dorit. Probabil că dimensiunea clipei ar fi fost mult mai mare dacă palma venită din senin peste capul blond n-ar fi făcut să-i joace lacrimi în ochii senini. Bunică-sa a crezut că boţul de copil mi-a produs vreo supărare şi-n justiţiara-i judecată a altoit-o. Zice Scriptura că „sunt unii care fac ospăţ cu prietenii  atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame.” Probabil că lacrimile pornite-n colţul ochilor s-ar fi transformat în şiroaie dacă îngheţata mea nu ar fi ajuns în mâna ei, căci din momentul acela, din clipa în care a primit „fructul dorit”, seninul i-a reapărut pe tot chipul, urma muştruluielii făcându-se nevăzută.

Hristos zice: „lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.” Frumuseţea unei zile  sufocante de vară, când pleci prin sat cu bicicleta, e că poţi sta de vorbă cu multă lume. Şi mai frumos ar fi, şi am să fac asta, (poate chiar şi voi s-o faceţi cu cei pe care-i cunoaşteţi) ca-ntr-o zi cu căldură mare să-mi aşez coşuleţul la bicicletă, să-l umplu cu vafe şi să le împart până acasă copiilor ce-şi fac veacul crudei copilării pe lângă porţi, pe lângă fustele bunicelor. 

19 comentarii:

  1. Si parca-mi doresc sa fiu din nou copil si sa locuiesc intr-un sat romanesc, unde slujeste un preot cu mare har si cu mare suflet. Sarutmana de postare frumoasa, parinte! A uns la suflet! (ca o paranteza, azi la biserica, un copilas balai si cretulin de vreo 3 anisori m-a luat din greseala de mana, fara sa se uite la mine, crezand ca sunt mamica lui. Si uite-asa am participat eu vreme de vreo 10 minute la Sfanta Liturghie zambind cu gura pana la urechi. Scuze de off topic, nu stiu ce-mi veni)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoasă şi întâmplarea ta, Iuliana, ai putea scrie despre ea odată. Ai văzut ce sentiment de bucurie îţi poate da mişcarea, zâmbetul ori vocea unui copil? Îţi mulţumesc frumos pentru trecerea prin pagina mea şi pentru gândul bun! Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  2. Ohh,Padre, ce emotionant, si dupa cum va stim, nici nu puteati sa reactionati altfel. Recunosc ca faza este tare amuzanta, imi si imaginez pofta micutei si nevinovatia varstei :))))
    Cat despre inghetata, si eu o prefer pe cea la vafa ))) asta cand nu pregatesc inghetata de casa :))))

    Tare mult m-a inseninat aceasta povestioara! Seara cu racoare si cu odihna, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, sincer, la îngheţata de casă se poate arde vreo cratiţă? :)) Întreb aşa, fără vreun apropo, desigur, pentru cultura mea generală. :D Mă bucur că ţi-au plăcut rândurile mele, iar asta n-o zic pentru a fi chit, în sensul că şi mie îmi plac reţetele tale. :))
      Seaă binecuvântată cu bucurie şi linişte sufletească să fie şi la voi!

      Ștergere
  3. Frumos spus si sint sigura ca o sa si puunetzi in practica ceea ce v-atzi propus.Fericitzi copii satului d-voastra

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că într-o zi aşa am să fac, să le aduc o bucurie de vară micilor copii de pe drum. În mod normal toţi copiii ar trebui să fie fericiţi, copilăria este vârsta la care niciun copil n-ar trebui să fie supărat vreodată. Seară binecuvântată!

      Ștergere
  4. Bună seara Padre! Am intrat și eu să mă răcoresc c-o vafă. Și pentru că citind frumoasa întâmplare nu mi-a trecut pofta de înghețată, o să trec imediat la bucătărie să „confecționez” ceva pentru mîine dimineață(că se anunță o zi la fel de călduroasă).
    O noapte bună la casa voastră!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să faci mai multe, Mari, să faci porţii duble, vezi doar câtă lume doreşte. :D Mulţumesc de trecere şi gând. Săptămână cu spor în cele bune să fie şi la voi!

      Ștergere
  5. Buna dimineata!
    Ce frumos e sa lecturezi de la prima ora un articol asa placut, chiar daca e a doua oara cand il citesc. ;)
    M-ai facut sa zambesc, sa ma intorc in timp, la anii copilariei cand pofteam la inghetata aia la cornete, care se gasea prin balciurile organizate cu anumite prilejuri de sarbatoare.
    M-am regasit in fetita balaie, numai ca eu eram timida si n-as fi indraznit sa iau de la altii. :))))
    Sa ai o zi buna si cu chef de munca si pofta de inghetata! :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meri, ştiu că l-ai mai citit şi comentat şi-n altă frumoasă pagină, dar aici e "acasă", e colorat. :D Şi mie îmi plăcea îngheţata din bâlciuri, iar duminica, pe la nunţi şi meciuri, era o ţigancă ce venea cu îngheţată de diverse culori, cu bombonate şi mere glazurate, toate cu bun gust şi gust bun, bătaie pe produsele ei.
      Zi bună şi săptămână cu spor în cele bune să fie şi la voi!

      Ștergere
  6. Frumos din partea Dvs.
    Mie imi place inghetata , insa ciocolata parca e si mai buna.Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Monica, un gest firesc de normalitate, cumva, o reîntoarcere la inocenţă, nu? Să nu fie nici ca tine nici ca mine, propun îngheţata cu ciocolată. :D

      Ștergere
  7. Nimic de zis....frumos scris, dar mie mi-a rămas in minte, din tot articolul, palma primita de fetiță...așa din senin! Ce o fi fost in suflețelul ei si cum s-o fi simțit....?! Trist. Ciudat cum toată lumea a văzut o întâmplare frumoasa, dar nimeni nu a menționat incidentul cu palma bunicii...Sigur finalul a fost pozitiv, ca nu pot spune fericit. Ma întreb cum ar fi reacționat bunica daca, din senin ar fi primit si ea o palma peste cap? Iertați indignarea si vehementa, pur si simplu eu cu imaginea fetiței cu ochii in lacrimi am rămas :((

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că la adoa citire se va şterge din minte acea palmă. Deseori bunicii, indiferent de gen, în zelul lor mare de a corecta greşelile copiilor, cad în greşeli la fel de copilăroase, iar asta nu din răutate, mai mult ca sigur. Mă bucur că majoritatea cititorilor au văzut partea plină a paharului din postarea mea, aşa e firesc, să le primim pe cele bune iar pe cele rele să le uităm, chit că-s vizibile şi dintr-un car de fapte bune. Şi apoi fetiţa a plecat fericită, în definitiv, fără să-şi fi planificat, a mâncat o vafă cu vanilie. :)
      Zi bună să fie la casa voastră!

      Ștergere
  8. Ce frumos:) E atat de usor sa aduci bucurie, aproape la fel de usor ca si sa aduci mahnire.... Copiii ne invata mereu cata bucurie e in gesturile mici si cat de cu tot sufletul o pot trai ei.
    Doamne, fa-ne iar copii cu inima!

    Sarut dreapta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate fi un paradox să înveţi de la copii, Claudia, dar cum ştim, Hristos ne-a spus: "dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu".
      Zi cu senin de binecuvântată copilărie să fie la voi!

      Ștergere
  9. Mititica , ce norocoasa a fost ptr ca te-a intalnit pe tine , Padre ... Draguta istorioara cu final fericit .
    Sa fii sanatos , Padre!
    P.S. Nu ma mai satur admirandu-ti ctitoria . Toata stima si-ti multumesc ptr ca mi-ai schimbat cumva perceptia despre preotime , fie-mi iertata sinceritatea .
    Diana de Onesti .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana, e foarte frumoasă biserica, îi ştiu fiecare centimetru, mi-au trecut prin mână toate materialele din ea, slujesc cu bucurie de fiecare dată ştiind că-i un loc în care Dumnezeu a binecuvântat munca mea şi a credincioşilor mei.
      Mulţumesc frumos pentru gândul bun!
      p.s Când vom trece prin Oneşti dau de ştire, să vedem, îţi vei schimba părerea în (şi) mai bine? :D

      Ștergere
  10. Bună dimineața, Padre!
    Aceiași caniculă, cu alți copii și alte înghețate. O zi bună cu un pic de răcoare!

    RăspundețiȘtergere