luni, 25 aprilie 2022

SETEA DE LUMINĂ

 


V-ați obișnuit, probabil, cei câțiva cititori ai mei, ca-n perioada pascală să vin cu câteva rânduri și gânduri despre experiența slujirii într-un sat ca multele altele, vizibil îmbătrânit și trecut prin încercările vremurilor, cu tineri plecați peste mări și țări ori, după caz, risipiți în căutarea unor locuri în care, măcar la nivel de speranță, să caute un spațiu în care să se împlinească material.

Am reflectat mult dacă să mai scriu ceva, dacă să mai postez ceva, de când cu expansiunea virtualului e abundență de fotografii prelucrate, ouă și iepurași, de mesaje motivaționale aparent pline de substanță încât, sincer, cuvintele mele simple ar fi precum rugina apărută-n sudurile inestetice ale unor căpătâie de fiare menite să fie îngropate în radierul unor construcții inutile.

Oricum, nu mă pot dezice de o stare, de bucuria luminii după care tânjesc de când am văzut-o prima dată, de la naștere, parcă e o sete de lumină, lumina fiind singura condiție în orice lucrare a mea, gândind, cu micimea minții mele, că până și Dumnezeu, Creatorul, nimic n-a lucrat înainte de a face lumina, și de-atunci nimic în întuneric, pe ascuns, cum se lucrează azi și, în tristele știri ce apar de pretutindeni vedem un întuneric de nedescris în inimile și mințile celor ce conduc destinele unor oameni condamnați la întuneric fără nicio vină.

Sărbătorile mi-au fost mereu prilej de cercetare, întâi a propriei mele trăiri, apoi și-a celorlalți, a celor care vin rând pe rând să se mărturisească spre a încerca să primească lumina în candelele curățite ale sufletelor lor încercate de vremurile trăite, de falsitatea celor din jur, de inesteticul construit haotic, de mizeria ce pare a deveni o normalitate și de lipsa unei perspective în care siguranța, măcar ea, să fie o constantă.

Nu vă temeți!” Da, asta a spus îngerul femeilor mironosițe, și n-aș avea cuvinte cu care să contrazic acest imperativ, în definitiv, oricât de mare ar fi întunericul, cu o pâlpâire de lumină îți faci curaj, te agăți de fiecare licărire și pășești atent, până și  umbra morții se topește în fața luminii curate. Da, asta le-am spus oamenilor, să nu se teamă, lupta pentru viață, pentru asta de aici și deopotrivă pentru cea veșnică, este o continuă școală în care înveți să primești, să dai și să păstrezi lumina, fie că vorbim de lumina minții, fie de cea a sufletului, fie de lumina lucrurilor făcute cu drag.

Bucurați-vă!”  Asta a spus-o Hristos, iar bucuria faptului că oamenii, bătrâni, tineri și copii, rânduri, rânduri au pășit pragul bisericii pentru a asculta, pentru a mă asculta, pentru a-i asculta reprezintă, fără discuție, o bucurie, încrederea legată între noi în ani de zile dând sens slujirii mele și trăirilor lor mai mult ca oricând. Când tinerii pe care cândva i-am ținut în  brațe la botez, când adulții cărora cândva le-am mai predat la școală ori au venit la slujbe în copilăria lor, când toți aceștia au răbdat orele târzii  de după denii pentru a se mai spovedi, căci veneau de la serviciu ori facultăți, înseamnă că lucrarea nu e degeaba, cum spuneau și cu altă ocazie: „care părinte (preot) să ne știe mai bine ca dumneavoastră și cum să mergem în altă parte dacă sufletul nostru e aici?”

Dincolo de frica ce-mi dă și mie târcoale deseori, din nou, am primit și am dăruit lumină, am lăsat deoparte tehnologia și am stat printre oameni cu timp și fără timp, între necazurile și bucuriile lor. Recunosc, nu-s atât de vrednic încât să le rezolv pe toate, să-i bucur ori să-i mulțumesc pe toți, nici Hristos n-a făcut asta, și nu nu că n-ar fi putut, ci pentru că lumina arde în libertate, închisă, stinsă ori acoperită nu mai are niciun folos.

Am lăsat la final copiii, concursul lor și darurile primite, cărți pentru lumina minții, icoane pentru lumina sufletului, toate spre mărturisirea unui adevăr care pe unii îi doare, pe alții îi tulbură, pe alții îi agită și pe foarte mulți îi liniștește.

Dăruind lumină, am primit lumină, dăruind încredere, am primit bucurie, dăruind clipe, am primit timp, un timp în care parcă ceasurile n-au mai avut putere, furat parcă din veșnicia unor momente primordiale.

Spuneam cândva că  atunci când rabzi de frig, o rază de soare îţi pare o avere; când rabzi de foame, o firimitură îţi dă saţietatea unei  neînţelese merinde; când suferi în întuneric, o rază de lumină te poate scoate chiar şi din umbra morţii. Acum vă spun să nu vă temeți, bucurați-vă, viața e cel mai mare dar din univers, chiar dacă, iată, vine pe lume în durere și, tot în durere, se risipește la timpul cuvenit. Să fiți lumină, să dați lumină, tot ceea ce faceți la lumină este spre adevăr, iar adevărul zidește, dimpreună cu dragostea, tunelul prin care se revarsă oceanul de lumină în care se plămădește viața.
















20 de comentarii:

  1. Se spune că o poză face cât o mie de cuvinte, dar depinde de cine o privește pentru a înțelege mesajul celor 1000 de cuvinte sau a numai 50 cuvinte sau 600.....; pe când cuvintele așternute comunică același conținut pentru toți și, dacă sunt înlănțuite bine, stârnesc o multitudine de emoții. Și iar ești modest, știi că ai darul discursului, aștepți doar să ți se spună. Și da, sărbătorile acestea parcă au avut un alt farmec!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt modest, dacă eram modest puneam doar o poză, și aia strâmbă, la care să nu se uite decât cei ce au uitat să-și pună ochelarii.
      ps. Același de dincolo.

      Ștergere
    2. Dumnezeu, la venirea noastra in lume, ne a creionat fiecaruia drumul. Asa a fost si cu tine, te a trimis cu un scop, acela de a mangaia sufletele oamenilor. Multumesc pentru b
      linistea pe care mi o transmiti de fiecare data cand iti citesc postarile!

      Ștergere
    3. Nu știu cât de liniștitoare sunt postările mele, știu însă că ele fac parte din viața mea alături de oameni, în lumina Cerului, spre a le lăsa prietenilor câte un gând atunci când nu pot vorbi cu fiecare în parte. Mulțumesc frumos de apreciere!

      Ștergere
  2. Tare frumos, Padre! Ca de obicei, bucuria din ochii oamenilor, mai ales din cei ai copiilor, spune tot. Sa stiti ca rugina despre care vorbiti este de fapt untdelemn intr-o lume din ce in ce mai plastica si mai goala. Si mai sunt oameni care gasesc alinare si curaj in cele scrise. Aduce un sentiment de caldura sufleteasca. Hristos a inviat! Toate cele bune, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi, tu, Laura, copiii reușesc să filtreze toată răutatea înainte de a ajunge în suflet, noi am pierdut această capacitate, de aceea ei zâmbesc mai tot timpul și noi, încruntați, căutăm mereu un orizont ce pare a nu se mai vedea clar nicidecum. Cred că mai sunt oameni care se bucură și de rândurile mele și asta mă responsabilizează de fiecare dată, nu a scrie corect, deși e necesar, dar a scrie din suflet, că e obligatoriu. Adevărat a înviat! Bucurie și vouă!

      Ștergere
  3. Hristos a înviat!
    Frumos la d-voastră în biserică,oameni luminoşi în jur şi mulți tneri...nu degeba se spune cā omul sfințeşte locl.
    Fiți binecuvântat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oameni simpli, oameni liniștiți, oameni dornici de bine și frumos. Zi binecuvântată vă doresc și eu!

      Ștergere
  4. Cuvinte bine ticluite care-ti ating sufletul si spiritul. Nu astern cuvinte doar asa ''in doru lelii'' nu-mi sta in fire sa laud doar ca sa dau bine ''pe sticla''. Intotdeauna, de cand te citesc si te cunosc mi-am incarcat mintea si sufletul cu ''acel ceva'' care imi da echilibru in viata. Hristos a Inviat ! Apropo, iubesc si cuvintele si fotografiile, in ambele gasesc ceea ce imi doresc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cleme, că le mai ticluiesc prin comentarii, recunosc, dar doar pentru a înteți focul cuvintelor scrise cu voi, dar la postări, singur fiind când le scriu, e ca și cum aș fi undeva, departe, într-o bibliotecă fără de sfârșit unde mi se deschid toate cărțile. Știu că-ți plac și pozele, de aia am pus și poze, să-mi ascundă greșelile ori emoțiile dintre rânduri. Adevărat a înviat!

      Ștergere
  5. Hristos a înviat, părinte!
    Eu vă mulțumesc tare pentru aceste rânduri. M- am bucurat si de pozele din postare.
    Pentru mine, Sărbătorile au fost prilej de mâhnire. Dincolo de iepurași, oua de ciocolată și alte simboluri împrumutate cu care eram deja obișnuită, pentru prima data am realizat ca cei din jurul meu (colegi, învățători, părinți de pe diverse grupuri de whatsapp comune etc ignoră total salutul pascal se feresc sa raspunda, folosesc doar mesaje si urări mederne)...nu fac sau mai degrabă nu accepta nicio legătură între Paște si Invierea lui Hristos.
    Sunt tare trista. Simt ca lumea pe care o știam nu mai exista. Nu stiu încotro ne îndreptăm.

    Manuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, Manuela, lumea salută ca și cum n-ar fi fost praznicul învierii, salutul pascal, dacă-l rostești, îi nedumerește ori surprinde ca și cum s-ar trezi (ce bine ar fi) dintr-un somn al ignoranței, iar aici vorbim de creștini, că cine se declară ateu ori nu e creștin, e de înțeles.
      Mă întrebi încotro ne îndreptăm. E simplu, spre sfârșit, chiar dacă mai e mult de tot până acolo, răceala dintre oameni și dorința de a al zeifica pe „eu” e din ce în ce mai mare. Adevărat a înviat!

      Ștergere
  6. Hristos a inviat! Am citit pe nerasuflate ce ati scris, o fac cu interes de fiecare data cand va ,,intalnesc", sunteti ceeace avem nevoie, o raza de lumina, un strop de bine intr-o lume ravasita de rau...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos pentru apreciere și trecere! Să dea Dumnezeu să fim aproape de lumină și în apropierea Celui ce este Lumina. Cuvintele mele sunt simple, aprecierile celor ce mă citesc sunt copleșitoare. Adevărat a înviat!

      Ștergere
  7. Minunate rânduri! Mulțumim părinte pentru cuvintele alese, pentru ca ne dăruiți speranța,bucurie și încredere în aceste perioade tulburi pe care le trăim! Într.adevar nimic fără Dumnezeu!!🙏🤗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos de apreciere și pentru trecerea prin simplele mele rânduri! Seară binecuvântată!

      Ștergere
  8. Mereu asteptam cu nerabdare cuvintele ce le scrieti si le impartasiti cu noi! Cum sa nu vina oamenii acolo, fie ca sunt obositi sau ca fac drum lung, cand au gasit un om asa minunat ca dumneavoastra? Ar trebui sa ne bucuram ca mai gasim asa oameni, asa lucruri simple dar aducatoare de bucurie. Eu cand vad ca reusesc sa merg la Inviere, chiar daca stau putin, cand ma urc in masina si plec, ii multumesc din suflet lui Dumnezeu ca am mai reusit acest lucru si in acest an.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rocsi, tu mereu vii cu cuvinte frumoase și calde, uneori fără să le merit. Vezi, tu, e un sat mic, din ce în ce mai îmbătrânit și mă întreb și eu cum reușesc oamenii să mai vină. La Paști mai vin copiii și nepoții în vacanțe și agitația e mai mare, se colorează totul.
      Altfel, mă bucur că încă mai poți ajunge la înviere, fie și așa, puțin, orice strădanie reprezintă, fără discuție, un pas spre lumină.
      Seară cu bucurie!

      Ștergere
  9. Victor, cuvintele tale departe de a fi rugină, aduc în suflet fărâmă aceea de lumina de care vorbeai. Stii ca nu spun vorbe în vânt, doar de dragul de a le spune. Dar privesc fotografiile astea și văd cum reușești, ca de fiecare dată, să aduni oamenii în jurul tău și îmi amintesc senzația de liniste si împăcare cu mine pe care am avut-o în biserica ta albastră.
    Poate aș fi trecut ca și alta data pe aici fără să spun nimic(ciudat, nu, la cât de "tacuta" sunt eu), dar zilele acestea, mai mult ca oricand aveam nevoie de vorbele tale, asa simple cum le consideri tu.
    O zi cu frumoasa, la casa ta Pădure!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vorbele mele, sincer, eu tot rugină le socotesc, cu atât mai mult cu cât în secolul în care fotografia spune totul, cuvintele rămân fata vitregă, de folos doar la nevoie, niciodată scoase în față. Și, sincer, nu doar la mine se întâmplă, ci la mulți din cei care încearcă să dea rost cuvintelor.
      Da, vorbele sunt simple, și de ți-au fost de folos, mă bucur, și-așa scriu numai bazaconii prin comentariile virtuale.
      Seară cu bucurie, Tiana!

      Ștergere