miercuri, 29 septembrie 2010

AZI AM MURIT

Da. Aţi citit bine. Azi am murit. Sunt o mulţime de posibilităţi în care spui că ai murit. Unii mor de foame, unii mor de somn, alţii mor de sete, unii mor de invidie, alţii mor din boală iar alţii din boală nu vor moară.
Eu am murit azi din punct de vedere al identităţii, nu mai am buletin.  Am căpiat alergând să-l schimb şi 2 săptămâni nu mai am cu ce mă legitima, că restul de acte sunt inutile dacă nu ai buletin.
Treaba e nasoală fraţilor. Nu doar că am făcut mai multe drumuri până am reuşit să fac o poză. Asta nu e nimic. Să vedeţi de ce.  Păi acum 10 ani când îl schimbai pe cel ce taman l-am casat, nu era mare lucru. Azi e diferit. Îţi trebuie buletinul vechi, copii şi originale după certificatele de naştere, căsătorie, naştere copii, carte de alegător original, adeverinţă că ai unde locui ( nu specifică dacă  trăieşti bine sau nu), timbre şi bani. Şi asta dacă nu e expirat cel vechi, ,,că mai te coastă ceva” . Îmi e tare frică, vă spun, că peste câţiva ani va trebui să mergem cu radiografia dentară, grefă de os şi de pile, amprentă oculară, fotografii cu bunicii deshumaţi la 7 ani pentru proba ADN, plus 50 de martori care să-ţi confirme că tu eşti cel în cauză.
Treaba este că omul nu mai este crezut de nimeni. Dacă te opreşte poliţia spre legitimare, degeaba îi spui cum te numeşti, până nu scoţi plasticul de 7 lei să ateste ceea ce a creat Dumnezeu, nu te crede nimeni.
Adică plasticul îmi dovedeşte mie cine sunt, nu faptele, nu vorbele. Noroc că la Dumnezeu nu se intră cu buletinul, noroc că acolo altele sunt criteriile de identificare. Acolo se vor cunoaşte toţi oamenii fără să arăţi vreun document, pentru că adevărata identitate este cea care ţi-o oferă sufletul, cel căruia nu-i poţi face poză deoarece e făcut după chipul Lui Dumnezeu.
Deci administrativ sunt aproape un om mort. Noroc tot cu ceea ce mi-a dat Cel de sus, că mergând, vorbind, lucrând cu oamenii,  nu se va grăbi nimeni să-mi facă vreo pomană, că în definitiv deşi am murit, sunt viu.

6 comentarii:

  1. chiar ma-ti amuzat cu aceasta postare. felicitari. si odihna placuta pana cand ve -ti avea din nou buletinul, adica pana ce ve-ti invia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, te-am amuzat. Oricum, doar am murit, nu am trecut in lumea dreptilor, pentru ca pana acolo mai am mult de muncit. C'est la vie.

    RăspundețiȘtergere
  3. In lumea "civilizata" alergarea asta dupa 100 de stampile pe aceeasi hartie se cheama birocratie... Uneori e buna dar cele mai multe ori nu prea... Era candva o gluma "doi englezi, lords, stateau si dicutau ca doi amici ce se gaseau. dupa un timp, unul din ei face o observatie: Sir, statui eu si ma gandi si ajunsei la concluzia ca noi platim taxe pentru a "hrani" o armata de functionari care nu au alta ocupatie decat aceea de a avea grija ca noi sa platim acele taxe".
    "Sclipurciul" e cam obligat sa ceara actele la control. Asta, daca te-a oprit :) Dar de la a-ti cere 3 harti/plastice pana a te intreba ce ai mancat anu' trecut pe timpu' asta... se cam lasa cu abuz.
    Este si vina noastra ca s-a ajuns unde s-a ajuns. Deja furtul de identitate e ceva "normal". Este cam greu pentru un om sa cunoasca toti oamenii. Sa stie tot si toate. Asa ca incearca sa suplineasca imperfectiunile. Si sa fie "unpic" intrebator.

    PS odihna placuta pana la invierea administrativa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru toti care mi-ati urat odihna, si celor ce au postat si celor care au citit si au facut urarea verbal. Ce sa zic, Dumnezeu sa ma ierte daca v-am gresit cu ceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. aveti mare dreptate din acest punct de vedere . . . este foarte bine ca ati postat acest lucru , toata lumea trebuie sa vada care este realitatea. . .

    RăspundețiȘtergere
  6. Padre, ma inarmez cu rabdare si calmitate :)))))

    RăspundețiȘtergere