miercuri, 20 octombrie 2010

SEX SI FOTOMODELE

Doamne fereşte, să nu credeţi că m-am reprofilat. Nicidecum. Numai că nu mai ştiu ce să cred. Bine, eu cred în Dumnezeu. Treaba e că nu ştiu ce să mai cred cu ce se petrece în lume. E nebunie frate. Aproape orice pagină de ziar ai deschide, aproape orice pagină de internet, pe la posturile tv nu mai zic, pe toate drumurile şi la toate colţurile dai de persoane mai mult decât sumar îmbrăcate, care ori sunt VIP-uri ori sunt fotomodele, ori modele. Acum eu care zic că am ceva ani de şcoală, mai am şi ceva învăţătură primită în cei 7 ani de-acasă,  am mai citit şi eu câteva cărţi în astă viaţă, cred că un model adevărat de viaţă poate fi Hristos, pot fi sfinţii, pot fi cei care au murit prin războaie ca să ne fie nouă bine.
Nu credeţi că a luat-o lumea razna? E ciudat să vezi cum anumite dudui, care nu ştiu să-şi spele bruma de ţoale purtate şi nu se pricep să-şi facă o omletă, spun cu dezinvoltură şi seninătate că idealul lor în viaţă este modelingul ori filmul, o carieră în televiziune şi o viaţă petrecută lângă o persoană iubitoare cu inima la fel de largă ca buzunarul.
Nu e greţos să vezi cum se face publicitate unor trupuri, bucăţi de carne mişcătoare, care se unduiesc în faţa celor care uită de familii, de serviciu, de Dumnezeu, şi care devin MODELE pentru 90% din tineretul planetei. Nu e alarmant să vezi cum propaganda făcută unor astfel de persoane care sunt consumatoare de alcool şi droguri devine un obicei şi nimeni nu ia măsuri. Nu vi se pare degradant celor care munciţi să vedeţi că azi nu mai sunt modele femeile sau bărbaţii care au ani de căsnicie şi trăiesc împreună fericiţi prin munca lor şi că divorţurile, adulterul şi certurile ieftine devin obligatorii în ochii noştri?  Oare puritatea Maicii Domnului despre care se vorbeşte de 2000 de ani, curăţia şi curăţenia celor care au fost modele veacuri întregi pentru omenire nu mai reprezintă nimic în faţa celor care astăzi şi-au căutat altfel de modele?
Deşi nu cred că aţi întâlnit cuvântul sex prin postările mele, sunt sigur că-l auziţi şi vedeţi de cel puţin 20 zilnic pe oriunde aţi merge. Acest cuvânt se vinde la greu. Face bani de bani, este net superior oricărui tip de muncă şi de multe ori e confundat cu dragostea. Sexul, cel puţin cel  care ne este nouă servit pe toate mijloacele de răspândire a veştilor este modul cel mai plăcut prin care-ţi poţi pierde sufletul.
Sunt trist să văd constat zilnic că degradarea omenirii este din ce în ce mai pronunţată. Avem fotomodele dar nu ne sunt modele. Se vorbeşte şi se face sex peste tot, dar lipseşte dragostea. Avem haine scumpe şi tremurăm de frig, avem mâncăruri delicioase şi murim de foame, avem mângâiere a trupurilor şi sufletele ne sunt nemângâiate, dăm la draci toată ziua şi nu facem nici măcar o rugăciune.
Aş dori să trăiesc momentele în care oamenii îşi vor schimba din nou modelele, când acestea vor fi persoane integre în gândire şi trăire. Aş dori să văd când un tânăr în ziua de azi va putea să se uite după o fată ce poartă în braţe un teanc de cărţi, fără să-i pese că pe lângă el trece una aproape dezbrăcată. Ar fi ideal ca să poţi sta lângă o persoană care e capabilă să stea şi în genunchi, nu numai în canapele de piele sub lumina reflectoarelor.
În rest nu mai zic nimic. Sunt sătul de 90-60-90, măsura perfectă. Eu cred că perfecţiunea vine de la suflet. Cine poate ierta orice, cine poate iubi pe oricine, cine are model pe Hristos, cine tânjeşte după o carieră veşnică în împărăţia cerurilor, acela poate spera la titulatura de fotomedel.
Zâmbiţi vă rog!

7 comentarii:

  1. Aveti perfecta dreptate...de aceea de aproape un an de zile deschid televizorul din ce in ce mai rar iar atunci doar penrtu a viziona un canal tv precum discovey,national geografic si emisiuni de genul acesta....Toate aceste MIZERII fac audienta, ziarul are tiraj mare,iar noua ni se da ceea ce cerem. Alarmant este ca procentul de regresie umana este foarte mare. Personal mi_am cam pierdut speranta ca se mai poate face ceva pentru marea masa,si nu pot decat sa ma rog la Bunul Dumnezeu sa_mi dea forta si lumina necesara, ca eu si oamenii pe care_i am alaturi si_i iubesc sa nu ne pierdem in HAOSUL asta. izabela

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai aici e buba, ca unii nu au ochi decat pentru "carne", si aia dubioasa. Din pacate unii nu se remediaza niciodata, altii prea tarziu.Nu am nimic cu persoanele care arata bine, doar ca sunt prea mediatizate, si asta in detrimentul multor lucruri frumoase care se intampla pe langa noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este adevarat ceea ce a-ti descris .dar tot oamenii confectioneaza asemenea idei,personaje si emisiuni in care nu avem de invatat nimic decat sa ne indobitocim .Cel mai mare rau este acela ca tinerii nostri asta primesc drept educatie emisiuni de o calitate proasta incepand de cele politice pana la divetisment.Sa speram ca in curand se va sfrsi toate acestea si pana atunci oamenii vor intelege ca televizorul manipuleaza mintile celor care urmaresc anumite emissiuni. Sanatate si pace sufleteasca!

    RăspundețiȘtergere
  4. ,,cine poate ierta orice, cine poate iubi pe oricine, cine are model pe Hristos, cine tânjeşte după o carieră veşnică în împărăţia cerurilor, acela poate spera la titulatura de fotomedel.,,...ce adevar graiţi părinte!!!!...oare ce se va alege de lumea aceasta, oare cum va arata viitorul copiilor nostri????...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici eu nu mai reusesc sa inteleg lumea, societatea, desi poate ar trebui sa fiu unul din cei care ar contesta acest articl(prin tineretea mea)... dar lumea se transforma, iar aceasta transformare nu este una naturala ci mai mult artificiala, impusa...
    se spune ca nimic nu iti poate fi impus, atata timp cat ai tarie de caracter... dar cati mai au??? ca eu in jurul meu vad doar oameni slabi...
    in concluzie, suntem o rasa autdistrugatoare...

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu suntem distrugatori, suntem creatori, dar creatori de rau. Dam nastere unor fiinte care nu sunt infestate si infectate cu rautate, dar le crestem cu venin si le adapam cu indiferenta. Rezultatul este LUMEA in care traim.

    RăspundețiȘtergere
  7. Câtă dreptate aveți, cât adevăr spuneți!
    Cred că toată adolescența mi-a fost cumva umbrită de faptul că nu am fost atât de atrăgătoare pentru băieți, fiindcă nu am avut un corp super și nici trăsături ale feței, să zicem de fotomodel, încât veșnic mi se părea că într-un grup de băieți și fete sunt în plus, sunt a cincea roată la căruță, ba că am coșuri pe față, ba că nu îmi stă părul, ba că nu am haine de calitate sau care sunt la modă, ce mai, o întreagă succesiune de motive dătătoare de tristețe că nu mă simt integrată între tinerii de vârsta mea, ba mai mult, sunt complexată total, mai cu semă că nu sunt băgată în seamă de cei frumoși și interesanți. I-am urmărit puțin în evoluția lor pe cei care „făceau furori ” cu mândria și frumusețea lor, care erau „populari” și care păreau să aibe „cheile succesului ” pentru tot, pe cei pe care-i invidiam la propriu, că mi se părea că le au pe toate de la Dumnezeu,și pot să vă spun că azi îmi este foarte milă de ei , pentru că au ajuns cu totul altceva decât îmi imaginam eu cu mintea mea de copil sărac, care îmi găseam alinarea citind cărți de literatură și care jeleam la fiecare roman trist. Doar Dumnezeu are grijă de noi și ne dă ceea ce-L rugăm să ne dea, dar atunci când hotărăște El,și în felul în care consideră El că trebuie să primim! Am învățat asta privind în urmă și analizându-mi propria viață.

    RăspundețiȘtergere