Nu
sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri, aşa cum zicea Miron
Costin în Letopiseţul Ţării Moldovei. De bună seamă că timpul mi-a răpit
bucuria de-a mai scrie câte ceva pe blog dar mi-a oferit bucuria de a fi mai
aproape de oameni la modul concret, în rugăciune şi vorbă bună (lungă uneori) prin
casele pe unde am trecut şi fireşte la biserică, unde sunt prezent mai mereu.
Cum introducerea taman se termină, trec
repejor la subiect, că nu vreau să plictisesc prin lungimea rândurilor. Evident
că foarte mulţi aţi auzit de Maria Egipteanca şi viaţa ei. Cine nu, poate auzi
la biserică în duminica a cincea a postului mare ori poate da o căutare pe net.
Ori dacă de ea nu au auzit mulţi, cu siguranţă mulţi au auzit de cea pe care
Hristos a iertat-o şi scăpat-o de la moartea prin lapidare, când a spus
celebrele cuvinte cine e fără de păcat să
dea primul cu piatra.
Sfinţii părinţi spun că nu e grav faptul că
păcătuim, în sensul în care de la Adam până azi nu e om fără de păcat; grav e
faptul că nu ne recunoaştem păcatul, faptul că nu dorim îndreptarea şi dăm vina
pe alţii sau pe alte aspecte de conjunctură în care ne aruncă viaţa.
Ştim că de obicei păcatul sluţeşte omul, cum
ştim din evanghelia cu cei zece leproşi, dar nu numai. Păcatul urâţeşte trupul
dar nu şi sufletul. Înaintea lui Dumnezeu oamenii sunt la fel, El îi iubeşte pe
toţi deopotrivă cât sunt în trup, oferind libertatea de exprimare şi acţiune
chiar dacă această înseamnă deseori alegerea răului. Ori, dacă Dumnezeu ne
iubeşte la fel, noi facem diferenţe. Iar diferenţele le facem atât trupeşte cât
şi sufleteşte. Şi ştiţi că am vorbit deseori de treaba cu bârna şi paiul.
Drept urmare eu zic că toţi oamenii sunt
frumoşi, asta chiar dacă unii caută doar utilitatea, eficienţa, forţa sau
atracţia din semenii lor. Mi se pare înjositor când clasificăm oamenii doar după
aspectul lor fizic. În general acest lucru se întâmplă mai ales cu femeile. Ele
participă la concursuri de miss unde sub privirile experţilor sunt cântărite,
măsurate, întoarse pe faţă şi dos şi notate. Adică una e mai frumoasă ca
cealaltă că aşa hotărăşte un juriu format deseori din persoane care nu văd
decât formele exteriorului ce va fi supus în timp degradării fireşti. Ei
apreciază o frumuseţe trecătoare.
După 17 de viaţă desfrânată la extrem, Maria
Egipteanca realizează căderea fantastică, degradarea la care îşi supusese
trupul, lăsându-se flatată de aprecierile mincinoase ale diverşilor parteneri şi îşi recapătă
frumuseţea pierdută în patul partenerilor prin post şi rugăciune în 47 de ani
de locuit în pustiu. Am scris acest aspect pentru a întări ideea că orice păcat
ce aduce sluţire trupului şi murdărie sufletului poate fi iertat, mai puţin
necredinţa, păcat împotriva Duhului Sfânt.
Nu ştiu voi cu ce ochi priviţi pe oamenii de
lângă voi. Nu ştiu cum percepeţi iubirea şi cum vedeţi frumosul. Nu ştiu cum
simţiţi păcatul şi cum trăiţi iertarea. Punctul meu de vedere este că toţi oamenii sunt frumoşi, indiferent de
gradul lor de pregătire, de averea lor, de genul lor. Sau mai bine spus, nu
frumuseţea exterioară trebuie să fie baremul de clasificare, căci altfel ar
trebui să spunem că nici un bătrân nu e frumos, că frumuseţea e doar a
tinereţii. Ar trebui să spunem că iluminarea raţiunii dă frumuseţea omului şi
că alergia la iubire întunecă vederea adevărului. Pentru aşa ceva nu se
organizează concurs nici de miss şi
nici de mister, nu există juriu
competent.
Foarte fain articolul, felicitari!
RăspundețiȘtergereFrumusețea prinsă în dimensiuni, mai ceva ca în patul lui Procust, nu este o fericire, ci un chin permanent. Adevărata frumusețe vine dintr-un suflet viu, din bucuria de a fi.
A;a este Stefania. Sufletul dă frumuseţea. Iar frumuseţea lui e spălată în iubire.
Ștergere