vineri, 9 martie 2012

FIŞA POSTULUI



Când ziceam că nu mai scriu vreo câteva zile, hop inspiraţia. Nu e mare inspiraţie, da’ ... . Şi chiar dacă timpul este imperturbabil în curgerea lui şi nemilos în trecerea noastră prin el, am zis că să nu ratez gândul şi nici să pierd timpul.
Cum treburile de la biserică şi slujbele se succed cu repeziciune cu treburile de acasă, cum timpii de relaxare a creierului s-au redus şi se execută în timpul muncilor fizice şi  cum oboseala fizică trece prin lucrare spirituală, am hotărât să dau curs ideii.
Aşa se face că după slujba de dimineaţă, pe când greblam peticele de iarbă sufocate până ieri de malurile de zăpadă, mi-am adus aminte de câteva lucruri din Scriptură şi viaţă. Eu greblam ascultând un pic de muzică să treacă timpul cu spor, nu de alta, dar că dacă auzi dj-ii la boxe ai impresia că nu eşti singur la muncă.  Asta pe moment, că pe urmă mi-am adus aminte de dictonul ora et labora şi cu gândul la Dumnezeu m-am gândit la împărţirea darurilor, căci Scriptura spune că darurile-s împărţite. Unii sunt cu credinţa, alţii cu vindecarea, alţii cu tălmăcitul limbilor şi tot aşa. Nu pot avea toţi aceeaşi chemare şi lucrare. Fiecare excelează într-un domeniu, chiar dacă tangenţial încearcă şi altceva.
Cu alte cuvinte, într-o exprimare laică, fiecare din noi avem o fişă a postului în care se regăsesc obligaţiile şi beneficiile. Acum, rămânând în climatul pur administrativ, trebuie să spunem că expresia „omul sfinţeşte locul” nu mai este un criteriu de câştigare şi mai ales menţinere a unui loc de muncă. Vedem la tv, unii ştiu pe pielea lor, că de multe ori calitatea este înfrântă de cruda realitate a restrângerii de posturi, a intervenţiilor diverse, a închiderii de spaţii şi vise.
Eu însă, nu acest lucru doresc să-l dezvolt. Îl ştiţi mai bine ca mine mulţi dintre voi. Eu ştiu că ideal este ca în viaţă să facem doar ceea ce ne este drag, conform fişei postului cu care am fost înzestraţi,  cum zice Creangă „dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; și dacă-i popă, să citească.” Dar în viaţă de  multe ori facem mai mult decât avem în fişa postului. De multe ori, în orice domeniu, sunt oameni care îşi depăşesc la modul cel mai frumos posibil, fişa postului. Din nefericire, unii, pentru asta, sunt sancţionaţi. E adevărat, nu putem fi perfecţi, deşi, uneori ne dorim imposibilul. Un preot nu va putea aduce niciodată pe toată lumea la biserică, un doctor nu va putea niciodată  să salveze toate vieţile, un profesor nu va putea niciodată să scoată toţi elevii de nota zece, indiferent de cât suflet pun la lucrarea lor. Şi exemplele pot continua.
Ori, cum greblam eu aşa cu spor, că greblatul şi săpatul sunt şi ele daruri cu care am fost înzestrat :D, am ajuns la concluzia că fişa postului este doar un îndreptar imperfect de redare a unor atribuţii raportate la modul general, asta deşi fiecare om în parte este special în lucrarea sa. E greu să canalizezi întru-un loc, pe acelaşi calapod, personalităţi diferite. Indiferent de ce spune fişa postului, la un moment dat chemarea personală tot îşi va spune cuvântul, indiferent de domeniu. De aceea apar problemele, pentru că unii nu înţeleg că îţi poţi face datoria, şi punând suflet. Poţi cosi în silă dar poţi cosi cântând; poţi găti în silă, dar poţi găti cântând. Pasiunea lucrului te poate scoate din anonimatul fişei postului în care lucrezi. Poţi sfinţi locul, poţi fi sufletul lucrării.
Personal, de când am citit că darurile sunt împărţite şi că fiecare om are talantul ori talanţii lui, am încercat să respect fiecare suflet în parte, indiferent de modul în care îşi câştigă pâinea (zic asta în cazurile în care nu se încalcă legea, inclusiv cea morală). Fiecare meserie are rostul ei, fiecare om trebuie respectat prin munca lui, prin devotamentul lui, pentru sufletul lui.
În fişa postului e posibil să scrie şi perioada de lucru, determinată ori nedeterminată. Toată lumea munceşte pentru traiul zilnic şi pentru pensie, şi într-o vreme şi eu gândeam la fel. Numai că la pensie pot ieşi oricând, inclusiv prin deces. În acest fel fişa postului se transformă în epitaf. Deh, vrei-nu-vrei, te gândeşti şi la asta, nu de alta, dar greblând, îţi aduci aminte că viaţa omului e ca iarba câmpului... .

3 comentarii:

  1. ``De aceea apar problemele, pentru că unii nu înţeleg că îţi poţi face datoria şi punând suflet.``

    Ce faci cand vezi ca pui suflet degeaba , ca altora nici nu le pasa si ca de fapt intre unul care vrea sa-si faca treaba cat mai bine si altul care o facde in sila sau mai de mantuiala ,nu e nici o diferenta .Sau mai bine zis sefii nu vad nici o diferenta .``Las 'ca merge si asa `` e o conceptie care se vde atat la sef,cat si la altii.Ce sa faci cand te vezi invins practic de sistem?
    ``Fiecare meserie are rostul ei, fiecare om trebuie respectat prin munca lui, prin devotamentul lui, pentru sufletul lui.``
    Cum sa procedezi cand colegii nu au pic de respect pentru tine sau ptr munca ta?Cand degeaba te plangi sefului ptr ca e prieten cu acele persoane de ``n `` ani si iti dai seama ca nu poti schimba nimic ?
    Eu personal ,chiar cu asta m-am confruntat azi.Vb degeaba ptr ca pilele si relatiile bat tot.
    Cui sa ma plang?In afara de bunul Dumnezeu ?
    Totul suna bine ,frumos si adevarat.Insa realitatea e dura si oamenii sunt asa cum sunt.Nu te intelegi cu ei nici macar cu vorba buna ,ptr ca esti prea mic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştiu Monica. Multe din postările mele, aproape toate de fapt, sunt inspirate din viaţă şi trecute prin prisma spiritualului pentru a îndulci suferinţele diverse ce vin peste noi din necunoaştere, din necredinţă, din vine proprii sau din vina altora.
      De multe ori exppun problemele, uneori ofer soluţii. Trebuie să mergem mai departe de fiecare dată, având în minte întrebarea "ce ar face Hristos în locul meu"?

      Ștergere
  2. Exact asta a spus si duhovnicul meu intr-o predica duminica trecuta.M-am gandit la asta in timpul slujbei de azi .
    Insa chiar nu stiu ce ar face Hristos in locul meu.Stiu sigur ca nu s-ar enerva ,cum am facut eu azi. :D

    RăspundețiȘtergere