miercuri, 13 iunie 2012

DOUĂ VICII



Şi a zis Iisus (după înviere)lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona,  Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.”
Poate că textul scripturistic a fost prea lung, dar e atât de frumos şi de grăitor încât nu mergea ciuntit nicicum. Discuţia avută de Mântuitorul cu Petru după înviere reprezintă un model de iertare şi iubire. Asta chiar dacă Petru s-a mâhnit la a treia întrebare. Şi asta pentru că i-a adus aminte de lepădarea de dinaintea răstignirii. Hristos l-a mustrat cu iubire, ca un adevărat prieten.
Iertarea şi iubirea ce vin în urma unei greşeli ar trebui să reprezinte superioritatea omului faţă de celelalte vieţuitoare ale pământului. Mai ales că avem pildă pe însăşi Mântuitorul care iartă pe cei ce-l răstignesc, iartă pe tâlharul ce-şi recunoaşte păcatele, iartă pe Petru cel ce se lepădase.
De fapt când iubeşti pe cineva (şi aici exclud din start iubirea trupească, erosul) îl iubeşti şi accepţi cu toate defectele. Altfel, poate fi cineva plin de calităţi şi virtuţi, că dacă nu vrei să iubeşti ori să ierţi nu dai dovadă de cele spuse de apostolul Pavel ce zice că "dragostea rabdă îndelung, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu ştie de pizmă, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, se bucură de adevăr, dragostea toate le suferă, dragostea toate le crede, dragostea e plină de nădejde, dragostea toate le rabdă, dragostea nu cade niciodată" (I Corinteni 13, 4-8)
Rugăciunea domnească Tatăl Nostru, ştiută de aproape toţi creştinii, spune la un moment dat şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Evident că cel ce rosteşte mecanic aceste cuvinte nu percepe mesajul transmis, nu simte că iertarea este o stare a sufletului. Fără iertare sufletul este cuprins de rugină, fără iubire (repet, nu fizică) îşi pierde strălucirea.
Evident că iertarea nu poate schimba trecutul, dar poate pregăti viitorul. Într-un fel putem spune că e omeneşte să greşeşti dar e dumnezeieşte să ierţi şi să iubeşti pe cel ce l-ai iertat. Iertarea şi iubirea sunt atribute ale oamenilor puternici, sunt o imitare a unei stări divine cu care rar ne putem întâlni.
De aceea Hristos le spune apostolilor că întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.
Iertarea şi iubirea sunt virtuţi ce se prind greu de sufletele oamenilor, dar când devin vicii, când nu poţi trăi fără ele, răspândesc lumină şi linişte peste tot.

12 comentarii:

  1. chiar ma gandeam cand apar in text si cele doua vicii din titlu...frumos le-ati incondeiat si bine ar fi daca am deveni viciati si noi, pentru ca se spune ca suma viciilor este constanta si este clar ca daca esti puternic viciat cu aceste doua mari virtuti, nu mai este loc de patimi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am păstrat suspansul până la sfârşit :). Lucrarea celor două virtuţi în noi ar fi minunată. Numai că după cum bine ştim, oamenii se feres deseori de cele bune şi frumoase pentru că nu ştiu să le aprecieze şi să le folosească la adevărata lor valoare.

      Ștergere
    2. un pic va contrazic...nu noi ne ferim de cele bune, mai repede cele rele nu ne lasa sa le vedem pe cele bune pentru ca stiu ca daca le vom vedea pe cele bune nu ne vom mai satura de a ni le dori...eu nu cred ca exista om care sa isi doreasca sa ii fie rau dar cred ca exista oameni care nu stiu ca exista si bine...

      Ștergere
    3. http://pedrumulcrucii.files.wordpress.com/2009/07/sfantul-teofan-zavoratul-talcuiri-din-sfanta-scriptura-pentru-fiecare-zi-din-an.pdf

      "Domnul i-a chemat pe Petru şi pe Andrei, iar
      aceştia, lăsând totul, au mers după El. I-a chemat pe lacov şi pe Ioan şi
      aceştia, de asemenea, au lăsat de îndată totul şi au mers după Domnul.
      Dar de ce L-au urmat cu atâta grabă şi bucurie? Pentru că au văzut ceea
      ce este mai bun. Aceasta este deja o lege a sufletului nostru: că îndată ce
      cunoaşte şi gustă ceea ce este mai bun, se întoarce de către ceea ce este
      mai rău şi se leapădă de acesta. Cu Apostolii s-a săvârşit ceea ce Domnul
      avea să zugrăvească mai apoi în pilda comorii ascunse în ţarină şi în cea
      despre mărgăritarul cel de mult preţ. Această comoară si acest mărgăritar
      sunt credinţa în Domnul şi împărtăşirea cu El prin puterea credinţei, iar noi
      le căpătăm încă de la botez. Pentru ce, dar, preţuim atât de puţin această
      comoară încât o dăm pe nimicuri? Pentru că nu suntem învăţaţi prin
      educaţie să deprindem gustul ei, iar ea devine străină inimii noastre. Inima
      noastră nu are cunoştinţa acestui lucru care este mai bun decât orice
      altceva. Ea ştie doar ce e mai rău şi mai puţin rău între cele rele şi pe
      această cunoştinţă îşi întemeiază vederile. Aceasta este şi pricina pentru
      care pe alţii îi cheamă Domnul şi vin, iar noi, deşi chemaţi, fugim de El.

      Ștergere
    4. Evident că sfântul Teofan Zăvorâtul ştie mult, mult mai bine sensul cuvintelor din Scriptură. Singura diferenţă este că azi, când societatea e mult shimbată faţă de acum peste un secol, s-au agravat lucrurile. De fat s-au pervertit. Căci multe face omul crezând că este bine, folosindu-se de cuvântul iubire.

      Ștergere
    5. E foarte corectă afirmaţia ta Adriana. Numai că există şi oameni care doresc să facă răul, iar asta sub influenţa celui ce este izvorul răutăţii. Vedem asta mereu la crimele cu premeditare, la atrocităţile premeditate până la cel mai mic detaliu. Slavă Domnului că nu-s aşa de multe. Deşi nu ar trebui să existe deloc.

      Ștergere
  2. Multumesc parinte ,Doamne ajuta ,C.A

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos!Mi-a placut cuvantul acum trebuie sa ma pun pe zidit.
    Eu sunt una de-aia care cad in fiecare zi. dar ma intreb si eu pana cand? cateodata parca sunt satula de ravna fara pricepere pe care o am.:(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne ridicăm de fiecare dată Corina. Iar privirea trebuie să fie mereu spre cer. Pentru că acolo e locul unde trebuie să ajungem la sfârşitul drumului nostru.

      Ștergere
  4. Iertare si iubire..sunt calitati care merg intotdeauna impreuna.Nu poti sa ierti fara sa iubesti si nu poti iubi fara sa ierti.
    Asadar va doresc sa iubiti si sa fiti iubiti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Andreea pentru gând. Aşa este, merg mână în mână aceste două bijuterii ce-l înnobilează pe om.

      Ștergere