vineri, 6 iulie 2012

PLICTISIT DE MOARTE



Zilele astea am avut pauză de internet. Nu am fost în vacanţă, nu am avut parte de odihnă ci de muncă susţinută aşa cum şade bine omului de la ţară în plină vară. Bine, aş putea spune că am odihnit ochii, am primenit mintea şi am obosit binişor oasele. De altfel, sapa, cositul, greblatul şi udatul îndreaptă excelent oasele ce capătă o anumită formă de la scaunul din faţa monitorului.
Ori nu despre asta voiam să vă vorbesc. Dar cum aveam nevoie de o introducere am zis că-i potrivită cea pe care taman aţi vizualizat-o. Şi cum am învăţat la limba latină un dicton ce-mi place tare, ora et labora, am combinat munca fizică cu gânduri diverse despre viaţă şi moarte (nu e obsesie plictisitoare ci realitate) dând aşadar de lucru şi minţii  spre hrana sufletului în timp ce mâinile-şi vedeau de treabă.
Se întâmplă deseori să fiu prins (nu că-mi displace) în discuţii despre moarte, viaţă, veşnicie, relaţia trup-minte suflet. Şi uneori vorbesc din ştiinţa dobândită prin studiu, alteori din credinţa şi simţirea personală şi chiar din experienţa pastorală. De exemplu la slujbele de înmormântare mi-a fost dat deseori să constat ciudăţenia unei stări de fapt. Anume că deşi moartea trupească este un lucru ce nu ocoleşte pe nimeni, mulţi nu cred, nu conştientizează această mutare - zic ca trecere prin credinţă într-o stare de veşnicie - asta după ce o viaţa trăită pe-aici de fapt se uită a fi trăită. Nu am cum să cred doar în existenţa unei vieţi  în trup. Dacă era aşa probabil că trăiam ca animalele(ne comportăm ca ele uneori) într-o linişte firească fără perspectiva zilei de mâine, fără dorinţă, fără speranţă. Doar hrana ori rumegatul, dormitul şi munca.
Părintele Arsenie Boca face o comparaţie superbă a credinţei în veşnicia sufletului, chiar dacă trupul refuză să creadă acest lucru. El spune că nu-i poţi cere omidei să zboare pentru că nu va crede că poate face asta; dar va zbura totuşi când va ajunge fluture.
Hristos a făcut trei învieri aici pe pământ. Una în casa lui Iair, imediat după moartea fiicei sale de 12 ani; o înviere a fiului văduvei din Nain, în ziua înmormântării, la ieşirea din oraş; o înviere, a lui Lazăr, la 4 zile după moarte când deja întrase în putrefacţie. Toate aceste învieri nu au fost o oprire definitivă a morţii, căci cei trei au murit din nou la vremea cuvenită. A fost doar o lecţie pentru a încredinţa pe cei ce nu credeau în posibilitatea învierii, a vieţii veşnice. Biblia spune Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El. (Luca 20-38) Asta chiar dacă trupul nu-şi mai găseşte folosinţă decât după învierea ce de obşte.  La slujba de înmormântare se spune dar el (omul) călcând cuvântul poruncii Tale şi nepăzind chipul Tău, de care era învrednicit – pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte – din iubire de oameni, ca un Dumnezeu al părinţilor noştri ai poruncit amestecului şi împreunării acesteia şi acestei negrăite legături a Ta – prin vrerea Ta cea dumnezeiască – să se desfacă şi să se risipească, pentru ca sufletul să meargă acolo de unde fiinţă şia luat, până la obşteasca înviere, iar trupul să se desfacă în cele dintru care a fost alcătuit. Moartea trupului reprezintă aşadar oprirea răutăţii, a posibilităţii ca ea să se manifeste continuu.
Eee, n-aş  vrea să credeţi că doar asta fac când muncesc, că mai fluier şi eu şi mai cânt ca orice om ori ascult o muzică bună. Numa’ că-s momente când trebuie să-ţi mai aduci aminte şi de lucrurile ce uneori nu-s luate în seamă din cauza faptului că uneori/deseori doar ne facem că trăim.
În rest, îndreptat la oase şi odihnit la minte, mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos şi că în fiecare zi îmi aduc aminte de moarte pentru a nu uita că trebuie să trăiesc mergând pe cărările vieţii pentru a putea apoi zbura printre razele de lumină ale universului.
p.s Dacă citirea blogului v-a plictisit de moarte nu-i musai să comentaţi.

9 comentarii:

  1. Parinte, ce fel de "muzica buna" ascultati?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Păi în general(vorbesc de momentele în care sunt la muncă afară, în grădină) muzica anilor '80-'90 presărate de câte un buletin de ştiri.

      Ștergere
  2. Am si eu momente in care ma gandesc la moarte.Atunci traiesc de parca chiar s-ar intampla pe moment.Ciudata traire nu?Dar abia atunci realizez cat sunt de goala pe dinauntru, apoi aprofundez si mai adanc si incep sa constat ca o multime de lucruri importante le-am trecut cu vederea.Ce e bine totusi ca apoi prind repede curaj si dau fuga la cate un sfant parinte sa citesc cateva randuri din suferintele lui si vreo doua trei zile am merinde pe drum....
    Cred ca aceste stari ma trezesc din nesimtirea in care cad atat de repede....
    Acum re-lecturez "Spovedanie neterminata" ce framantari poate sa aiba un suflet....
    Va doresc un sfarsit de saptamana linistit si odihnitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sfântul Ioan Scărarul zicea aşa: "cine are veşnic moartea în faţă, nu va greşi niciodată". Zile bune cu spor să fie şi la casa ta Corina.

      Ștergere
  3. Eu ma gandesc unde voi ajunge dupa moarte.
    Perspectiva nu e una ``roz `` ,insa trebuie sa nadajduiesc in mila Domnului .Despre merite nu poate fi vorba.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. suntem judecaţi după dreptatea din iubire. Nici nădejde mare să nu avem dar nici deznădejde. Să priveghem cu cele ale minţii pentru cele ale sufletului.

      Ștergere
  4. parinte, o observatie: la fel cum vedem si in biserica, partea feminina este mai guraliva, asa cred ca se explica cum mereu la comentarii ne strangem noi, persoanele feminine

    acum referitor la subiect: am citit inca de ieri textul si am stat sa ma gandesc daca m-am plictisit vreodata...pana acum de viata...nu am gasit in memorie nici o clipa de plictiseala, ceea ce ma face sa cred ca nu ma voi plictisi nici de moarte, pentru ca ea nu exista pentru oamenii vii si eu sper ca sunt un om viu, la fel cum sunt multi oameni langa noi.

    Auzim cateodata pe cate cineva spunand ca nu stie cum sa isi mai omoare timpul. Pai de ce frate sa il omori?! Mai bine doneaza-l cui are nevoie de el!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vorbit deseori despre prezenţa feminină în biserică, net superioară celei masculine, dar am am adus aminte uneori şi de "gura multă" :)) a femeii.
      Cu ceva vreme în urmă am avut o postare "TAI FRUNZĂ LA CÂINI" în care vorbeam câte ceva de timpul pierdut. Din nefericire timpul pierdut este un timp irecuperabil. Nici eu nu am timp să mă plctisesc, e prea bogată viaţa în acţiuni pentru a lenevi, inclusiv spiritual.

      Ștergere
    2. in timpul Postului Mare, un parinte spunea ca tare bine ar fi sa punem post si la vorba multa si mai ales la vorba multa din gand

      Ștergere