miercuri, 3 aprilie 2013

ÎNCERCAREA



Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat!” Psalmul  117-18
Cinci ani, doar atât au trecut. Era într-o zi de joi, Joi Mari, între slujbe, când, în fugă mare (ca să nu dezmint alura românească în astfel de momente) am zis să rezolv într-o zi cât ar fi trebuit să rezolv în două zile. Şi cum socoteala de-a casă cu cea din târg nu se potriveşte….. .
Spune  înţeleptul Solomon că cei puternici au parte de încercări mai grele, ori cum am zice noi azi, fiecare cu crucea sa. Ştiu, e interpretabil, dar până la urmă  chiar şi cele mai veridice lucruri din lumea asta au fost şi sunt interpretate. Şi într-un fel  e bine, să se lămurească omul doar, să ştie.
La ora 16 trebuia să fiu la ale mele, aşa le promisesem oamenilor, că la ora 16 am să fiu prezent să le ascult mărturisirile, că venea Paştele şi majoritatea doreau să fie curaţi şi sufleteşte. Şi aproape am fost punctual, aşa cum îmi place să fiu, că la 15.30 am trecut pe la biserică şi ei, care veniseră mult mai devreme, stau de vorbă pe băncuţele deasupra cărora bătea un soare cald de primăvară. Vorbeau de ale lor, de ale câmpului. Şi doar le-am spus, merg şi eu să mă spovedesc, la preotul vecin, că aşa e firesc, aşa e bine, să fiu eu curat, liniştit, înainte de a asculta mărturiile altora.
Drumul cu gropi, neasfaltat atunci, obliga la viteză mică. Din spatele unui camion cu cherestea, trecând prin faţa unei căruţe, aşa, ca de niciunde, un copilaş de vreo 5 ani, cu încălţări mari şi largi, zvâcneşte  spre casă şi………. . Am frânat, am luat de volan, am oprit. Dispăruse, era sub maşina mea. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat vreodată să vă vedeţi viaţa într-o clipă, într-o clipă care se transformă într-un balon de timp. Trecutul şi viitorul mi s-au derulat într-o clipă prin faţa ochilor, prezentul îngheţase, intrase în moarte clinică. Totul se pierdea, familie, casă, slujbă, viaţă… .
Eu mergeam să-mi mărturisesc păcatele. Grea încercare, grea ispită. În aceeaşi  clipă, lungă clipă, am strigat şi eu, ca orice om aflat pe marginea unei prăpăstii fără de fund, Doamne, ajută-mă! Nu ştiu cum am intrat sub maşină, doar ştiu că în timp ce mama copilului venea ţipând disperată din curte, doar ştiu că l-am găsit acolo, sub maşină, exact între roţile din faţă. Capul la roata din stânga, picioarele la cea din dreapta. Era aşezat perfect. Nu puteai băga un deget între capul său şi roată, între talpa piciorului şi roată. L-am scos cu mâinile mele. Era neatins, dar speriat. Poate mai speriat de plânsul mamei sale, speriată şi ea pentru că-l lăsase nesupravegheat, speriată de moarte, de moartea ce a plutit câteva clipe, rece şi sigură pe izbânda ei. El a fugit, a fugit imediat la ceilalţi copii, dând să mai cadă de câteva ori din cauza troşilor cu care era încălţat.
Zice apostolul Pavel, „bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde”. Niciodată nu mi-am pierdut nădejdea, răbdarea mi-am mai pierdut-o, recunosc, iar pierderea răbdării poate avea uneori consecinţe grave, căci ruperea echilibrului (şi aşa fragil) dintre cele ale minţii şi sufletului, cu raportare la cele ale trupului îl poate distruge pe om.
M-am întors la oamenii mei, mărturisit şi liniştit. Trecusem prin încercarea vieţii mele, pe lângă milimetrii care puteau ucide şi distruge tot. Ştiam sigur că viaţa celorlalţi ar fi mers mai departe, aşa cum se întâmplă mereu.  Singura piatră din lume ce nu poate fi aruncată este piatra încercărilor. Ea trebuie dusă, trebuie dusă până la hotarul acela invizibil ce desparte  clipele vieţii în bune şi mai puţin bune. Când piatra încercărilor este lăsată jos, taman atunci când credem că ne vom prăbuşi sub povara ei,  ne dăm seama de fapt că totul a fost o încercare a vieţii, o lecţie necesară continuării unui drum pe care călătorim adaptând viteza în funcţie de obstacolele întâlnite, încercând evitarea accidentelor nedorite.
Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat!” Psalmul  117-18

26 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. A fost un moment greu, Monica. Dar, fiind în lucrarea Lui, fiind cercetarea mea, a fost una spre trezire, nu spre pierzare. Seară binecuvântată să ai!

      Ștergere
  2. Cuvant de mare folos ,parinte, si mai ales viu si datator de nadejde !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, cuvintele mele sunt inspirate din cele ale vieţii şi din Scriptură. Mulţumesc pentru apreciere! Seară binecuvântată să fie şi la casa ta!

      Ștergere
  3. Grea încercare, Parinte! Si pentru dumneavoastra, si pentru copil, si pentru mama acestuia...Cuvintele sunt de prisos. Doamne Ajuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am trecut prin mult mai multe, Iuliana, şi numai în momente cheie ale vieţii. Până acum le-am depăşit, fără să fiu atins cu nimic. E adevărat, aceste momente, pe lângă faptul că sunt lecţii de viaţă, de luat aminte, sunt şi lucruri ce se adună încet, încet la suferinţele noastre.
      Seară binecuvântată Iuliana!

      Ștergere
  4. Foarte emotionant, Parinte!
    Dovada ca Dumnezeu ii ocroteste pe cei buni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meri, într-adevăr, mult mă iubeşte Dumnezeu. De fapt, ne iubeşte pe toţi la fel, doar că eu ştiu şi simt că harul ce lucrează prin mine, este dovada iubirii Sale sfinţitoare.
      Seară binecuvântată la casa ta!

      Ștergere
  5. Încercările noastre nu sunt niciodată doar ale noastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suntem legaţi Daniela, suntem legaţi între noi ca oameni, şi de aceea, de cele mai multe ori, empatia şi din nefericere ura, se manifestă nu numai la o persoană, ci la un grup, la o ţară, la o lume întreagă.
      Şi într-un fel e bine că nu-s doar încercările noastre, căci prin ceilalţi putem urca mai uşor aceste trepte ivite în drumul nostru.
      Seară binecuvântată şi la casa ta!

      Ștergere
  6. Dumnezeu va iubeste parinte si are planuri mari cu dvs. Sarut mana! Elena P.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Că mă iubeşte, ştiu sigur, Elena. Planurile Sale nu şe ştiu, ci ştiu doar că trebuie să-mi duc crucea cu bucurie, cu gândul la primirea Luminii. Seară binecuvântată să fie la casa voastră!

      Ștergere
    2. Am trecut ieri, părinte, printr-o grea încercare cu băiatul nostru. Suntem bine acum, dar azi am simţit nevoia să "trec" pe la dvs. Am citit această emoţionantă postare şi câteva lacrimi mi-au curs din ochi. Şi la noi a fost o încercare, o lecţie pe care încerc să o desluşesc şi clar trebuie să readaptez viteza. O seară liniştită, părinte! Şi mulţumim!

      Ștergere
    3. Sper să fiţi bine acum, Mihaela! Îmi pare rău să aud că aţi trecut printr-o încercare, dar totodată sunt liniştit să aud că acum sunteţi bine. Încercările au folosul lor, iar noi, chiar dacă suferim deseori în aceste situaţii, să învăţăm că suntem iute trecători prin această lume.
      Sănătate multă, linişte sufletească şi putere pentru a merge mai departe vă doresc.

      Ștergere
  7. Asta imi aduce aminte de ce am trait eu acum doi ani pe o trecere de pietoni.Am povestit atunci familiei mele ce am simtit...mi s-a intamplat sa traversez jumatate din trecerea de pietoni si o masina in mare viteza a venit spre mine,fara sa ma vada soferul...cand a ajuns langa mine,mi-a atins rochia...eram ingrozita pur si simplu,pentru ca eram constienta ca o sa ajung sub ea.In acel moment s-a intamplat ceva ce nu pot sa imi explic nici acum...masina parca a fost impinsa inapoi de ceva...si s-a oprit ...soferul si cu mine eram intepeniti...o doamna de pe trotuar la fel...
    Nu stiu cum se explica,daca chiar trebuie explicat...ma bucur ca sunt ocrotita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se vede treaba, Irina, că încercările vieţii sunt menite trezirii din banalul cotidian, din rutina care de multe ori nu are în desfăşurarea sa nimic din cele spirituale. Numai prin aceste încercări ne dăm seama de faptul că suntem repede trecători prin lumea asta, că nu numai trup are omul, ci şi un suflet de care trebuie să poarte de grijă. Week-end binecuvântat să fie la casa ta!

      Ștergere
  8. Mare este Dumnezeu!Slava Domnului, Parinte ca a-ti trecut cu bine de aceasta incercare;ma bucur mult pentru copilas si dumneavoastra!sa ne pazeasca si pe noi, care suntem la volan, Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. icol, aşa este, mare-i Dumnezeu. Şi să ştii, bune-s cercetările lui, bune-s încercările Lui. Că deşi iniţial credem că-s spre pieire, toate-s spre zidirie, spre mântuire.
      Zi binecuvântată să fie la casa ta!

      Ștergere
  9. Sa-i multumim bunului Dumnezeu ca a fost doar o incercare.
    Imi pot doar imagina cat de aproape l-ati simtit pe Dumnezeu in acele clipe, imi pot doar imagina cat de tare s-a putut speria acel copil, imi pot doar imagina groaza si desperarea mamei lui, dar nu-mi imaginez, ci stiu sigur, ca cineva acolo sus va iubeste si ne iubeste pe toti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, Andreea, în acele momente am simţit directa atingere a lui Dumnezeu, cea de cercetare şi de ridicare. Pentru o clipă, pentru mine, timpul se oprise. A fost clipa când timpul s-a oprit pentru a-l simţi doar pe Dumenzeu în mânca căruia mă aflam, în mâna căruia mă aflu, ne aflăm.
      Mulţumesc frumos pentru trecerea prin pagina mea.

      Ștergere
  10. Zguduitor. Dumnezeu ne iubeste pe toti... si ne ajuta... daor sa Ii cerem ajutorul.
    Ma bucur ca a fost un final fericit. Si noi acum cateva saptamani am fost la un pas de a fi izbiti din plin de o masina care a depasit din contrasens. Secunda dinaintea impactului este cutremuratoare.
    Post folositor si multa sanatate parinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Secunda aceea se dilată enorm, Carol, cât pentru a ne da seama de scurtimea vieţii de aici, în comparaţie cu veşnicia. Din fericire pentru mine a fost doar o încercare, una cu happy-end, fiindcă toţi am rămas teferi, şi cel puţin eu, cu şi mai mare aprindere spre cele cereşti.
      Post binecuvântat să fie şi la casa ta!

      Ștergere
  11. Bunul Dumnezeu poate face minuni.Aceste evenimente neplacute ne fac sa ne apropiem de Domnul tot mai mult si sa ne spuna ca ii este dor de noi,ne iubeste.
    „Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat!”
    Asa de frumos spune Prorocul David!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, Mina, încercările ne apropie de Dumnezeu. E un paradox mântuitor, fiindcă normal ar fi fost ca binele(când ne este bine) să ne apropie de El, numai că se vede doar cum realitatea morţii ne trezeşte din letargia traiului cotidian în care ne complacem.
      Post liniştit şi luminos să fie la casa ta!

      Ștergere
  12. Intradevar minune...
    Cateodata cand realizam cateceva mai cu greu, obisnuiesc sa raspund sotului cu un cuvant in care zic , nu suntem vrednici de Bunatatea Cerului...
    Doamne, cred ca ar trebui sa multumim in fiecare zi pentru cate ne dai si cate ne arati...
    Va citesc cu drag de fiecare data! Am abonament!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos, Corina pentru aprecieri, pentru trecerea prin pagina mea. Tu eşti printre primii mei cititori online şi ai văzut urcuşurile şi coborâşurile mele în ale scrisului.
      Zi binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere