marți, 21 ianuarie 2014

DESPODOBIREA


Acum câteva zile i-a sosit ceasul, de fapt, impropriu spus acum câteva zile, pentru că ceasul îi sunase cu multă vreme înainte, de la începuturi, iar asta nu ca o predestinaţie, ci prin natura lucrurilor, prin firescul pe care deseori nu-l băgăm în seamă, gândind noi (prea mult uneori), că unele lucruri nu-s drepte, că de fapt ar fi trebuit să existe alt deznodământ, o altă istorie.
Acum vreo trei zile am făcut un lucru pe care-l fac de mulţi ani, în ordinea inversă a mişcărilor făcute cu o lună înainte, inclusiv cu sentimentele întoarse pe dos, am despodobit bradul.
Desigur, o să spuneţi că melancolia nu e bună într-o lume care trăieşte în 99% din cazuri numai pentru purtarea de grijă a celor materiale. Şi totuşi... . Şi totuşi eu sunt melancolic, nu deseori, dar sunt. Şi nici nu aş putea fi altfel gândidu-mă la bucuria împodobirii bradului, la momentul în care se învălmăşesc asupra-mi amintirile seninei copilării, căci privind dintr-o parte spectacolul luminiţelor ce parcă dau viaţă ornamentelor  uiţi pentru moment de tot ceea ce este material, te rupi de realitate şi te pierzi printre crengile stufoase ale bradului ce începe să-şi răspândească mirosul prin casă.
După o lună însă, rarefiatele crengi, istovite cumva de sarcina purtată, îşi scutură puţin câte puţin podoaba acelor ce străluceau de verde cu ceva timp înainte. Şi nu pot, n-am cum să nu mă gândesc, tot melancolic, desfăcând glob cu glob, fir cu fir şi clopoţel cu clopoţel, la starea omului, la frumuseţea lui cea dintru început, iar mai apoi, la trecerea sa prin timp până la momentul în care strălucitoarele-i podoabe sunt desfăcute una câte una. Căci trecerea timpului aduce cu sine pierderea multor simţuri cu care omul se fălea odată, iar slăbirea lor, se simte pe fiecare petic de materie ce alteori vibra de  voiciune.
Îmi plac tare mult cuvintele Ecclesiastului care zice că pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.
Deseori m-am gândit la copăceii ori pomişorii ce la începutul vieţii lor, bucurându-se de soarele verii, de şuierul vântului de iarnă, ori încărcându-şi crengile cu flori, fructe, frunze ori omăt, după caz, privesc spre cei mai falnici dintre ei şi se gândesc la vremea când la fel vor scruta văzduhul cu vârfurile lor semeţe. Poate că nici unul nu se aşteaptă la securea ce vine uneori pe neaşteptate la baza tulpinei.
Nu ştiu ce zic unii ori  ce spun alţii. Eu am despodobit  un brăduţ ce-n scurta-i viaţă a reuşit să aducă bucurie (învăluită în melancolie) pe chipul celor ce l-au privit strălucind în haina crudei tinereţi.
Pe coşul înalt din care fumul ieşea rotocoale, se răspândea un miros de cetină ce nevăzut îşi purta  povestea spre înaltul cerului, ducând cu sine spre alţi brăduţi, povestea unei lumi în care strălucirea se pierde repede,  la fel de repede precum mirosul unei flori de vară.
Şi zice psalmistul:  omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.

14 comentarii:

  1. Da, aceeaşi senzaţie de melancolie/ tristeţe am avut şi eu la momentul golirii bradului de podoabe. Mi-a plăcut această scriere, precum şi paralela cu viaţa omului, cuvintele Eclesiastului... Şi totuşi, un brad uscat zăcând lângă tomberoanele de gunoi, e ceva atât de nefiresc. Poate-i mai bine în sobă, ducându-şi povestea prin rotocoalele de fum ieşind pe coş.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Florentina, îţi mulţumesc pentru trecerea prin pagina mea şi pentru că ai lăsat aici şi gândul bun, şi trăirea momentelor de la dezpodobirea unui brad.
      Desigur, paralela cu viaţa omului nu a fost întâmplătoare, pentru că natura ne descoperă minunăţia creaţiei, iar oamenii, cununa creaţiei.
      Toate cuvintele Scripturii îmi sunt dragi, dar în ale Ecclesiastului mă regăsesc des.
      Seară bună şi binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  2. Buna dimineata Padre!
    Randurile astea m-au dus cu gandul mai mult la dezpodobirea mea decat a bradului si m-au facut sa ma gandesc cat adevar este in cuvintele Eclesiastului.
    Si eu ma regasesc in ele! O zi buna la casa voastra!

    RăspundețiȘtergere
  3. Suflet verde, cu rășini sfințit,
    Transparent, prin aer luminos,
    Totdeauna m-ai privit frumos
    Fiindcă niciodată n-ai mințit.

    M-ai ținut în miezul tău aprins
    Cum se ține vântul îndulcit
    Pe un vârf de arbore boltit
    Peste care soarele a nins.

    Mi-ai adus adâncul în culori
    Și iubirea la un sfat tăcut
    Cu acea lumină din trecut
    Pentru care merită să zbori.

    Suflet cald, atât de înțeles
    Chiar și de absențele celeste,
    Floare sunt, în ramuri de poveste,
    Și-un copil aproape m-a cules.

    Florina Ladislau

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă regăsesc în sentimentele amestecate din vremea împodobirii şi-a despodobirii. Mă gândesc şi la securea care ameninţă vieţi de pomi, iar zilele acestea la securea care-a retezat vieţi de oameni, în Apuseni...
    Vreme este pentru toate şi-o să fie mereu. Noi n-o să mai fim, ca să-i stăm împotrivă cu toate-ale noastre: împodobiri, despodobiri, râs, plâns, dănţuire, veselie, agoniseală sau risipă...şi-atuncea cum va fi?...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mariana, veni-va vremea când vom afla răspunsul la toate întrebările noastre, când, dezpodobiţi fiind de cele trupeşti, vom fi îmbodobiţi (după fapte) cu cele dintâi rânduite omului. Mulţumesc pentru trecerea prin pagina mea!

      Ștergere
  5. A crescut, a bucurat, a incalzit, a inmiresmat! Ce poti cere mai mult de la un brad? Poate doar sa spuna o poveste si daca nu poate sa o spuna singur, macar sa il inspire pe autor, ceea ce se vede ca a si facut-o! iIn concluzie, a fost un brad cu folos, lasand in urma lui o amintire placuta spre vesnica pomenire, de ce nu, chiar si a unui brad?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adriana, ştii bine cine-l inspiră pe autor, ştii bine că El ni se descoperă prin cele zidite, oferindu-ne bucuria de a înţelege taina lumii prin lucrurile simple ale vieţii.
      Zi binecuvântată să ai!

      Ștergere
  6. Buna seara! Aceste scrieri, stropi de suflet si intelepciune, sunt balsam pentru cei care au avut norocul sa descopere acest blog. Adevarat: NIMIC FARA DUMNEZU! Sincere multumiri!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mulţumesc frumos pentru gândul bun şi pentru trecerea prin pagina mea. O zi bună urez, o zi binecuvântată!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu ne mai bucurati cu nimic?! Am tot asteptat...
    O seara in liniste si bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  9. O saptamana binecuvantata,parinte! Aveam nevoie de pagina aceasta,dupa zile de suferinta.

    RăspundețiȘtergere
  10. pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace. Buna dimineata Padre!

    RăspundețiȘtergere
  11. Bună dimineața Padre!
    Anul acesta n-am avut un brad adevărat, doar câteva crengi și o coroniță și un brăduț de plastic pe care l-am împodobit cu drag și cu gândul la copilărie. Și tot îmi este greu să stâng globurile, clopoței și micuții moși care le-au împodobit. Astăzi este ziua când voi face asta și mi-e greu să încep operațiunea de despodobire.
    O zi bună Padre!

    RăspundețiȘtergere