luni, 16 iunie 2014

ÎNSETARE


Cumplită-i setea în soarele verii. Cred că nu e nimeni care să nu cunoască senzaţia aia de sete puternică, senzaţia care te-ar putea face să-ţi doreşti să goleşti un ulcior de apă rece cât ai clipi, iar mai apoi, încă să mai bei, puţin câte puţin, legumind fiecare înghiţitură ca şi cum ţi-ai dori să simţi fiecare moleculă a apei. De aceea, înainte vreme, bunii oameni făceau fântâni la răspântiile drumurilor şi, mai mult, chiar şi drumurile lungi ce străbăteau uneori pădurile întinse erau făcute în aşa fel încât să treacă pe lângă câte un izvor, ca nimeni să nu rabde de sete,iar cel care trece, potolindu-şi setea, să aducă mulţumire pentru stropul de viaţă cu care s-au adăpat.
De-o vreme, aproape zi de zi, se bucura de clipa în care  călătorii opreau în dreptul porţii sale pentru a-i cere un pahar cu apă. Ai fi zis că deja deveniseră prieteni, căci îşi făcuseră obicei să oprească acolo, ba mai mult, să schimbe şi câteva vorbe, cum se întâmplă deseori, despre cele ale vremii, despre cele ale vremurilor, despre moarte şi viaţă. Erau zile când, ştiind ora, ieşea dinainte vreme la poartă pregătit fiind să aducă paharul cu apă, după timpul în care treceau călătorii prieteni. Şi-n zilele când nu veneau, inima parcă se strângea, ca şi cum ceva rău se va fi întâmplat iar cei ce-i dădeau bineţea zi de zi se vor fi dus pe alte drumuri, la alte porţi, ori...şi mai rău. Uneori se gândea că poate ar fi trebuit să dea mai mult, dar citise în Scriptură că Hristos a zis aşa: „ oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu,  adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.” Plus de asta,  dacă dacă ar fi fost nevoie, călătorii i-ar fi spus, iar fi cerut, căci cel puţin, după spusele lor, erau mulţumiţi cu ce primeau, apa era bună iar cuvântul spus, potrivit, măcar atât cât se pricepea să-l spună, cât puteau ei să-l priceapă. Ori cum ar zice înţeleptul Solomon,  o apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată.
Numai că... .
Într-o zi, însorită chiar, stând la umbra salciei ce-i străjuia poarta şi-i umbrea fântâna, de departe i-a văzut pe cei ce obişnuiseră să facă popas, cu veselie multă. Şi aşteptându-i bucuros, cu inima deschisă, i-a poftit să se răcorească, să stea la un tain de vorbă.  Dar, parcă la comandă, uitându-se oarecum distraţi spre ulciorul ce se brumase cu apa cea rece pe care-o găzduia, au zis: „avem ceva mai bun, ne-am luat altă apă, la sticlă, să nu mai pierdem timpul, mai ales că ni se pare mai bună”, şi au plecat.
În soarele puternic al verii, un om stătea la poartă cu un ulcior în braţe, ar fi spus o poveste, ar fi ascultat la rându-i poveştile celor ce treceau însetaţi pe drum, doar că de-o vreme, doar salcia-i şopteşte-n trecerea vântului, mult prea grăbit şi el să mai oprească la poarta omului ce aşteptă cu un ulcior în braţe.

Cumplită-i setea în arşiţa verii, dar mai cumplită-i setea sufletului ce nu ştie de unde să se adape. 

24 de comentarii:

  1. Cumplita si dezamgirea celui ce are asteptari ! Seara buna, Padre !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când dai tot ce ai mai bun, când dăruieşti din suflet, fie şi un pahar cu apă rece, ai aşteptări, Dana, dar nu în sensul de a ţi se da ceva la schimb, ci doar mulţumirea, ori, dacă şi cuvântul "mulţumesc" e greu de pronunţat, măcar un zâmbet sincer.

      Ștergere
    2. Asa par cinicii, Padre, din ,,zambete" pierdute .

      Ștergere
    3. Ei, Dana, ştii bine că pentru cei care ştiu să privească în adânc, nu zâmbetul chipului contează, ci lumina interioară, cea care nu poate fi falsificată. Rareori pot fi păcălit de un zâmbet fals, fiindcă eu nu caut mimica, ci lumina ochiului, iar greu poate fi falsificată. :)

      Ștergere
    4. Ai observat ce bine-i conturata umbra cand esti intens luminat ? Asa si lumina interioara se dezvaluie nu pentru stii a citi omul, ci pentru ca vrea sa se dezvaluie . Dar mai exista si cei, cum ai scris in articol,, nu ştiu de unde să se adape. "si otravesc izvoarele . :)))
      Sa mai spui ca nu ne contrazicem !

      Ștergere
    5. Doar ce ţi-am comentat la blog, la al tău, şi taman despre lumină, întuneric şi adevăr. Că tot zici de contrazicere. :))

      Ștergere
    6. Crezi ca e o doar coincidenta prietenia noastra ?! :)))
      Seara placuta, Padre !

      Ștergere
    7. Nicidecum, Dana, şi pentru prietenii mei, îi mulţumesc lui Dumnezeu mereu, căci mi-a scos în cale oameni cu mintea ascuţită, oameni cu sufletele deschise. Bună şi binecuvântată să fie seara şi la voi!

      Ștergere
  2. Buna seara!

    Un gand

    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2014/06/cum-ceruri-si-pamanturi-se-ngana.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru popasul făcut la fântâna rândurilor mele, doamnă! Am trecut să văd blogul şi mi-am lăsat şi acolo un gând scurt şi o mulţumire.
      Bună să vă fie ziua, cu spor şi bucurie!

      Ștergere
  3. Emotionanta descriere...
    Tragica incheiere pentru multi dintre noi...
    Nu demult m-am trezit murmurand o zicere pe care ce-i drept am cam "uitat-o",... si anume: Pleava, pleava fa-te grau ca vine focul si te taie.M-a cam adus la realitate zicerea si mi-am propus s-o port cu mine de-a lungul vremii...ca nu se stie...timpul e scurt...
    Multumesc parinte Victor!
    Sa aveti o vara plina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corina, îţi mulţumesc pentru apreciere şi pentru gândul bun, asta ca să nu zic că am mai învăţat şi eu o zicere, că n-o ştiam.
      Zi binecuvântată să fie la casa ta!

      Ștergere
  4. ...pentru ca din ce in ce mai multe suflete se lasa invadate de miraje ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Clau, aşa este,oamenii (mulţi dintre ei) se hrănesc cu visuri şi însetează după deşarte plăceri, aparent nevinovate. Târziu, unii din ei, nu toţi, îşi readuc aminte că de fapt apa cea curată şi liniştea sufletului pot fi găsite în alt loc, mult mai simplu, mai liniştit.

      Ștergere
  5. ,,cumplită-i setea sufletului ce nu ştie de unde să se adape,,e cumplit de greu sa nu sti de unde sa incepi si ce sa faci,sa te simtzi a nimanui

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar suna cinic să spun că trebuie să începi cu începutul, dar, pentru orice lucru există posibilitatea unui nou început, implicând în acest caz toate durerile şi neajunsurile începuturilor.
      Tu te simţi a nimănui, dar te-ai întrebat dacă sunt şi oameni care te simt aproape de sufletul lor, chiar fără să ştii?

      Ștergere
  6. Seara buna Padre.
    Uite ca vazusem de ieri postarea si m-am luat cu una alta,nu am avut timp sa vin sa te citesc,desi imi era dor sa fac asta.
    Dorul asta de a-ti citi randurile e ca setea,vine ea si vremea sa ne-o ostoim.
    Intotdeauna am apreciat cand cineva m-a omenit macar cu un pahar de apa,dar si mai mult cand m-a crezut demna sa-mi impartaseasca gandurile sale.
    Imi aduc aminte ca intr-una din vacante,ne plimbam prin padurile de la Arieseni si era asa placut sa gasim un izvor rece si o ulcica langa el.
    Apoi am intalnit si oameni care lucrau in zona si au intrat in vorba,ca sa stie de unde venim,daca ne place zona,mirandu-se ca ,desi venim din zona de munte,apreciem frumusetea locurilor.
    Eu sper sa mai gasim destul de des,un pahar de apa rece si o vorba buna.
    Seara faina la casa ta Padre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Die, nici eu nu am mai avut timp de scris, timpul mereu mi-a fost potrivnic, deşi, dacă e să fiu drept, şi prieten, că am rezolvat alte treburi în această perioadă. Am scris cu sete, într-o scurtă pauză, gândind că poate se vor găsi "călători" şi pe pagina mea, oameni care în drumul lor prin lumea virtuală îţi vor petrece măcar un minut printre rândurile mele.
      Eu ştiu că cele pe care tu le-ai scris sunt adevărate, căci oamenii din zona voastră sunt "faini", ca să folosesc un cuvânt des folosit dincolo de munţi.
      Vezi că anul ăsta, cu voia Celui de sus, poate vom ajunge noi pe-acolo, pe la voi, şi sigur vom avea nevoie de un pahar cu apă, de o vorbă bună.
      Seară minunată să ai!

      Ștergere
    2. De veti ajunge Padre,noi suntem bucurosi de oaspeti,dupa cum stii.
      Zi cu spor la treburile cele multe sa ai Padre.

      Ștergere
  7. Aș zice că o copiez pe Diaconta dacă aș spune că am văzut și ieri că ai mai scris ceva dar n-am avut timp să citesc, pentru că atunci când fac asta trebuie să o fac pe îndelete, nu în fugă. Trebuie să citesc toate comentariile, dar mai ales răspunsurile pe care le dai la fiecare în parte. Și acolo e multă înțelepciune.Ți-aș spune chiar că în week-endul ăsta am întâlnit o familie de oameni de omenie care n-au lăsat să rabde de sete și de foame, în drum, trei înconștiente care au pornit la un drum lung și greu cu o rablă de mașină care s-a oprit și n-a mai vrut să pornească. Ba ne-au reparat și mașina pentru o nimica toată.
    O zi bună la casa ta Padre!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce inteles profund are treaba asta...! Frumoasa scriere, padre <3.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu m-ai fi crezut în stare de aşa ceva, nu? :D Mulţumesc de apreciere, copilă!

      Ștergere
    2. :)))) nuuu, nu esti tu subtil niciodata :)))

      Ștergere