joi, 22 septembrie 2011

TE-AI CASATORI CU TINE?



Nu cu mult timp în urmă am abordat o temă din două unghiuri diferite şi spre bucuria mea, citind şi alte bloguri, am constatat că şi alţii au avut această dorinţă de a înţelege cât mai bine rostul căsătoriei, mai ales din punct de vedere creştinesc, într-o societate în care individul (căci nu se mai pune problema de persoană) doreşte să-şi trăiască viaţa după bunul plac în compania unei fiinţe de care să se folosească uneori pentru căratul sacoşelor, bătutul covoarelor, mâncare caldă ori…ştiţi voi.
La prima vedere ai spune că de fapt asta e viaţa normală, că aşa se întâmplă peste tot. Jumătate din afirmaţie este corectă, aşa se întâmplă peste tot, dar nu este normal. Pentru care motiv azi vreau să vă provoc să comentaţi, chiar şi anonim, la o discuţie pe următoarea temă speculativă: te-ai căsători cu tine?
E simplu. Trebuie să fii sincer şi să te gândeşti că ar exista persoana de sex opus care să-ţi semne 100% la caracter, gândire, sentimente, la tabieturi, la pofte şi dorinţe şi la tot ce se poate numi şi gândi mergând până la asemănarea fizică în limitele acceptate. Bun. Dacă ar exista o astfel de persoană te-ai căsători cu ea? Adică te-ai căsători cu tine în varianta sexului opus?
Mă îndepărtez un pic şi trec în partea teologică pentru o frază şi vă reamintesc că Dumnezeu după ce l-a creat pe Adam, a zis că nu e bine să fie singur şi a creat-o pe Eva să-i fie spre ajutor, binecuvântându-i  spre naşterea de fii. Apoi se cunoaşte bine că Dumnezeu a binevoit ca dragostea să poată fi împărtăşită cu altcineva, ca în sânul Sfintei Treimi. Un solitar nu poate iubi, ori dacă iubeşte, se iubeşte doar pe sine, devenind un narcisist opac în primirea şi dăruirea dragostei.
Taman de aceea am purces la această temă ştiind că unii sunt pretenţioşi rău când e vorba de celălalt, mergând chiar până la a gândi că e posibil ca nici pe sine să nu se fi putut suporta dacă s-ar fi căsătorit cu dublura sa.
Evident că au existat filme de tot felul cu universuri paralele, cu întâlnirea dublurilor, filme cu bărbaţi schimbaţi în femei şi invers, dar cred că a te căsători cu cineva care să-ţi semene până la ultimul gând ar fi o pedeapsă/binecuvântare care merită un moment de reflecţie, ştiut fiind faptul că totdeauna găsim câte ceva de reproşat celor de lângă noi, că ni se reproşază cu aceeaşi măsură. Se întâmplă peste tot şi nu putem nega asta.
Aşadar, ca să nu mă lungesc cu vorbă lungă, aş îndrăzni să fiu curios dacă v-aţi înţelege cu cineva care să vă dubleze la perfecţie, dacă puteţi împărţi totul gândind la fel, dacă aţi cunoaşte că ştie tot ce gândiţi, dacă aţi reuşi să nu vă certaţi de loc dacă aţi conştientiza că aveţi în faţă o oglindă ce vă arată toate calităţile şi cele mai fine defecte.

22 de comentarii:

  1. Nu ar fi prea plictisitor să ma dubleze la perfecţie .
    Ideal ar fi ca cei doi sa se completeze.
    Personal , nu mi-as dori cineva care sa-mi semene prea mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. M-ati cam pus pe ganduri ....la asta nu m-am gandit...
    Osa meditez sisa incercsa complectez acolo unde este lipsa....pentru ca este destula....
    Multumesc pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu , in nici un caz .Am unele defecte dintre cele mai grele , si ar fi foarte greu sa le vad si la jumatatea mea .Abia le duc eu , darmite sa fie " la patrat " in familie . Cred ca as lua-o la sanatoasa .
    Doi oameni identici pana in cele mai mici amanunte nu cred ca s-ar intelege prea bine . Indiferent cat de deosebiti ar fi .
    Sarut mana Parinte

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu raspund direct: NU! Si sunt sincera si zic: daca as fi fost barbat, nu mi-as fi dorit o sotie asa cum sunt eu. Citind ce ati postat si raspunzand la intrebare, imi dau seama cat de mult ma iubeste Dumnezeu daca mi-a daruit un sot atat de bun dar in acelasi timp si cat de mult il iubeste si pe sotul meu daca i-a dat atata rabdare sa ma suporte. anul. In aceasta vara am intrat in al 27-lea an de cand suntem impreuna.

    Slava Domnului!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu m-aş căsători. Categoric, Da! Spun asta nu pentru că sunt un om perfect, ci pentru că m-am obişnui a trăi cu mine. E bine, îmi place şi mă bucur de viaţa cu mine. Deci, da! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cam greu de răspuns, dar mă întreb asta nu sună a egoism, a îndepărtare de sensul familie? Doamna MEILOIU MONICA - DANIELA spunea foarte bine că cei doi ar trebui să se completeze, cum să mă completez eu pe mine? Şi cred că minunea şi farmecul căsătoriei tocmai în asta constă în a te completa unul pe altul, sotia aduce ce nu are soţul şi soţul ce nu are soţia. Iar ca totul să meargă perfect avem nevoie de o a treia persoană în familie de Hristos, aşa apare icoana Sfintei Treimi în căsnicie. Petru că nu demult pe internet circula un filmulet în care părintele Dumitru Stăniloae explica foarte frumos iubirea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aşa că şi în familie este obligatorie conlucrarea după modelul Sfintei Treimi şi cred că este de ajuns ca în ciuda micilor probleme sau mari care apar soţul să zică în fiecare seara în faţa icoanei ce bună e soţia mea şi soţia ce bun e soţul meu!
    Eu categoric nu m-aş căsători cu "mine"!
    Dacă am greştit cuc eva îmi cer scz. şi vă rog să mă corectaţi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa te casatoresti cu tine... E adevarat ca Dumnezeu a facut femeia din coasta barbatului, dar sa-i fie lui spre ajutor, sa alunge singuratatea ,,nu este bine sa fie omul singur'', spre desavarsirea creatiei. O identitate intre cele doua creatii nu ar fi indeplinit scopul lucrarii lui Dumnezeu. Prin casatoria cu mine nu as face decat sa ma opresc la stadiul la care sunt, fara nadejdea unei schimbari, de orice fel, in viata mea. Deci, NU!

    RăspundețiȘtergere
  8. Intr-o perioada din viata ma gandeam de ce sotul meu nu vede si el lucrurile ca mine, de ce nu le simte la fel, de ce nu le face la fel?

    Atunci cand esti casatorit ii vezi fiecare miscare fiecare defect al celui de langa tine si cu cat mai "defectuos" este el, cu atat mai putin te vezi pe tine.



    Nu m-as casatori cu mine!

    PS: Dar daca ar exista posibilitatea asta, m-as pune la punct, asa din exterior, din partea celuilalt:). E mai usor sa pui la punct pe altul, decat sa te pui la punct pe tine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Parinte, la intrebarea "te.ai casatori cu tine", dumneavoastra ce raspundeti? Puteti s-o faceti si anonim, caci este de folos, fiind o parere in plus.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu pot sa-mi exprim parerea pe blogul meu ca anonim. Nu se cade. Imi voi exprima parerea public in momentul in care voi pune urmatoarea postare, considerandu-o pe aceasta ca incheiata.

    RăspundețiȘtergere
  11. ``Prin casatoria cu mine nu as face decat sa ma opresc la stadiul la care sunt, fara nadejdea unei schimbari, de orice fel, in viata mea.``-Anonium

    ``Iar ca totul să meargă perfect avem nevoie de o a treia persoană în familie de Hristos, aşa apare icoana Sfintei Treimi în căsnicie. ``-Hrab Alexandru

    CORECT!
    EXACT LA ACESTE ASPECTE MA GANDEAM.

    RăspundețiȘtergere
  12. DOUA PIETRE TARI SE RESPING,LOVINDU-LE SE SPARG.... DECI NU CRED CA FIIND LA FEL.... PUTEM STA PREA MULT INPREUNA....ASA CUM A SPUS CINEVA NE COMPLETAM,NE AJUTAM,NE SUSTINEM RECIPROC....PUTEM FACE COMPROMISURI,PUTEM TRECE CU VEDEREA,PUTEM IERTA....PUTEM MERGE MAI DEPARTE!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. O întrebare nu dificilă, ci mai degrabă ciudată, nepusă până acum, dacă ne gândim că problema căsătoriei ține de alegerea unui partener- soț ori soție. Ideea că cel cu care să-ți împarți viața să fie identic cu tine, ei bine, nu m-a frământat vreodată. Problema clonelor e privită cu destule suspiciuni în realitate ca să nu mai vorbim de gemeni sau tripleți care oricum sunt diferiți fizic, temperamental sau având sexe diferite(depinde de situație). Sunt o persoană normală, cu puncte tari și mai ales puncte slabe, cu defecte și aș mai îndrăzni să presupun eu că aș avea și oarece calități acolo, măcar închipuite( asta pot confirma sau infirma unii, alții).
    Ca să am o pereche asemenea mie, nu știu cum ar fi! Știu că trebuie să las mereu de la mine câte ceva până când lucrurile iau o întorsătură și îmi vine rândul să-mi impun părerea sau hotărârea. Oricum un echilibru între parteneri nu se calculează matematic, sau ca o reacție chimică, câți atomi intră tot atâția să și iasă. Cred că dragostea este un dar special de la Dumnezeu, deși un proverb spune că ar fi oarbă( adică după un timp regreți pasul, că începi să descoperi defectele celuilalt, pe ale tale nici măcar amintindu-le în context, adică doar dreptatea ta să primeze). Mă rog lui Dumnezeu să am mai multe clipe fericite cu ai mei, să trecem peste necazuri mai ușor, și dacă așa mi-a fost scris, așa să merg înainte. Știu că uneori trebuie făcute și compromisuri, pt. că bărbatul se unește cu femeia sa și la bine și la rău, și ce a unit Domnul, omul să nu despartă!
    Concluzie cam la fel de ciudată ca și întrebarea:nu te poți căsători cu cineva identic cu tine, niște diferențe tot trebuie să existe(se mai afirmă că doi oameni care văd același lucru îl percep diferit, sau avem latinescul dicton„non idem est si duo dicunt idem).

    RăspundețiȘtergere
  14. Asa cum am promis am sa va scriu si parerea mea.
    In primul rand inspiratia pentru postare a venit din experienta pastorala. De foarte multe ori se intampla ca unele cupluri cu mai multi sau mai putini ani de convietuire sa vin[ la spovedit ci diverse probleme, cu neintelegeri. Si poate nu toti cunosc Scriptura si poate nu toti sunt prezenti des la biserica pentru a se intelepti in cele duhovnicesti. E destul de greu sa sfatuiesti doua persoane, sot si sotie, cand fiecare isi tine parte, cand niciunul nu cedeaza. E de prisos sa-i dai exemplu alte familii, poate chiar daunator. Daca ii spui despre voia lui Dumnezeu de insotire a a barbatului cu femeia pe unii " ii bagi in ceata". Cel mai edificator lucru s/a dovedit taman intrebarea postarii. Il intrebi pe cel care se marturiseste: ti-ar conveni sa ai partener pe cineva ca tine?" "Crezi ca esti perfect(a)?
    din punctul acela discutia se poarta pe alte coordonate. Nimeni nu a spus pana acum ca e perfect.
    Cu siguranta, ipotetic vorbind,ca nici eu nu m-as casatori cu mine. Motivele le stiu prea bine si le marturisesc la spovedanie. Sunt departe de perfectiune si taman ca cineva aidoma mie nu ar fi facut altceva decat sa ma plafoneze.
    Ma bucur ca ati citit si comentat acesta postare, unii doar verbal, intre 4 ochi. Ramane ca de aici inainte fiecare sa stie ce/si doreste cu adevarat de la viata de familie stiind ca nimeni nu e perfect, afara doar de Cel care vegheaza asupara noastra tot timpul.

    RăspundețiȘtergere
  15. Doamne, ajuta!

    M-am tot gandit la aceasta tema si am revenit. Este stiu ca cel mai mare dusman al omului este omul insusi. Asta inseamna ca eu sunt cel mai mare dusman al meu. Cine isi doreste o casatorie cu un dusman?! acesta cred ca este motivul pentru care nu ne dorim o casastorie cu persoane identice noua (ma refer la caracter).

    Multumim pentru aceasta tema.

    RăspundețiȘtergere
  16. ai gresit cand te-ai facut popa! daca erai asistent social,L-ai fi ajutat mai mult pe Dumnezeu;toata vorbaraia asta face mai putin decat o coaja de paine cu care s-ar hrani un om care nu are ce pune pe masa:(

    RăspundețiȘtergere
  17. Poate ca, nin nefericire, distinsul anonim nu stie 3 lucruri.
    1. eu sunt preot nu 'popa"
    2. Dumnezeu nu are nevoie de ajutor
    3. Scriptura spune ca "nu numai cu paine va trai omul ci si cu cuvantul lui Dumnezeu".
    In viata mea asta scurta om vrednic sa moara de foame nu am vazut. Puturosi si carcotasi am vazut cu duiumul. Si cum darurile sunt impartite, adica nu pot fi toti invatatori, toti doctori, toti agricultori, toti "asistenti sociali", eu imi inmultesc talantul dat, anume harul preotiei.

    RăspundețiȘtergere
  18. Mai mult decât anonim27 septembrie 2011, 18:27

    Chiar crezi tu, anonimule, că aceste mesaje din suflet pentru suflete sunt o simplă vorbăraie?
    Pe ce te bazezi când presupui că asistenții sociali fac niscai minuni? Te uiți la filme americane? sau ești adeptul vreunei secte?
    Dacă te-ai fi recomandat, așa cum ar fi fost corect, am fi cercetat și noi să vedem de unde ai atâta „har” să pui la îndoială caracterul preotului nostru, care nu-și face reclamă la faptele bune, și care discret ajută pe cei nevoiași cu tot ce-i stă la îndemână.
    Ba te asigur că este un preot mult stimat și iubit de enoriași, care a dat dovadă de multă răbdare și multă toleranță cu păcătoșii fără să facă vreun rabat de la cele sfinte, care are o vorbă bună pentru oricine îi calcă pragul la biserică, și care, crezi sau nu, își ține slujba așa cum scrie la cartea bisericească. Acum normal că e la modă bârfa și cancan-ul, că morala creștină este călcată în picioare, și că vedete sunt toți care latră la stele, pe diferite posturi tv, neștiind nici să se exprime bine românește.
    Din câte știu eu, înscrieri la facutatea de teologie se fac până la vârste mai coapte, așa că ia du-te tu și fă facultatea, pe puterea minții tale, nu pe bani, și să vedem cam câți adepți poți strâge cu „harul” tău!

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu nu aţi greşti când ve-ţi facut "popă" (Preot). Adevărat nu pot fi toţi invatatori, toti doctori, toti agricultori, toti "asistenti sociali",dar preotul îi toate aceastea la un loc chiar şi mai mult. Adevărat darurile sunt împărţite dar nu toţi pot să fie preoţi. Era vorba numai mama să nu fi, dar nici tata nu-i uşor şi dacă stau să mă gândesc că preotul îi un tată pentru pentru cei care îi păstoreşte, mă cutremur.

    RăspundețiȘtergere
  20. Uneori aceasta intrebare s-ar putea sa fie suficienta, alteori s-ar putea sa inrautateasca problema.
    Daca sa zicem, din punctul meu de vedere cele mai dezamagitoare raspunsuri pe care le astept din partea cuiva sunt cele sub forma intrebarii? Cum m-ati ajutat?
    Faptul ca nu suntem perfecti niciunul, nu v-a rezolva, de exemplu problema agresivitaii fizice sau a viloentei verbale.
    E ca si cand ea s-ar plange ca a fost abuzata, iar tu ii raspunzi "crezi ca n-ai meritat-o?",intarind astfel mitul conform caruia femeii i-ar placea sa fie abuzata si e normal sa i se aplice "metode de disciplinare".
    Sunt sigura insa ca aceasta intrebare nu constituie incheierea oricarei discutii cu privire la subiectul abordat.
    Eu cred ca atunci cand te decizi sa intemeiezi o familie, defapt consimti sa nu mai mai mergi singur pe drumul mantuirii, ci sa pui umarul la crucea ce-o aveti de purtat, iar prin duhovnic va lucra Dumnezeu.

    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  21. Doamne ajuta ,NU nu m-as casatori cu mine deoarece sunt constienta ca nu sunt perfecta si fac multe greseli ,multumesc Domnului pentru sotul care mi l-a daruit .Recunosc ca mi-au trebuit vreo cativa ani (13 )pana sa-mi dau seama ca am langa mine sotul potrivit mie ,au fost momente in care am dorit sa plec cat mai departe sa uit de casnicie si de tot insa multumesc Domnului ca nu m-a lasat,mi-a trimis ajutor prin parintele duhovnic care cu multa rabdare si delicatete mi-a aratat ce este gresit cam ce ar trebui sa adaug relatiei noastre iar acum incercam sa ne apropiem unul de celalalt ,incercam sa facem pasii pe care ar fii trebuit sa-i facem la inceputul casatoriei .(stiu ca este cam tarziu pentru desteptare dar ...asta este ) Daca au fost momente in care ma intrebam de ce m-am casatorit cu sotul meu (deoarece eu gandesc total diferit fata de el )acum stiu ca tocmai gandirea diferita ne-a adus impreuna .Foarte buna intrebarea parinte ,deoarece este pentru prima oara cand indraznesc sa scriu iertare daca am suparat cu ceva si multumesc mult pentru tot ceea ce gasesc aici(de citit citesc de catva timp aceasta pagina),C.A

    RăspundețiȘtergere
  22. bine punctat...!intr.adevar...nici eu nu m.am gandit la asa ceva...! nici mie nu mi.ar fi convenit sa ma casatoresc cu o pers. ca mine!!!slava Domnului ca ne.a stiut a ne alege pe fiecare.....

    RăspundețiȘtergere