duminică, 4 decembrie 2011

NU FACETI CADOURI, VA ROG!!!



Nu mai e mult până departe. Iată că vin şi sărbătorile. Pentru unii vin sărbătorile de iarnă, pentru alţii vin sărbătorile Crăciunului, iar pentru creştini vine Naşterea Domnului, cu sărbătorile ce o înconjoară şi o îmbogăţesc spiritual. Iar aceste sărbători vin cu bucurie pentru unii, cu normalitate pentru alţii şi cu modestie sau chiar sărăcie pentru majoritatea.
Au început televizoarele deja să înnebunească din cauza reclamelor la sărbătoarea X, că rar se vorbeşte de naşterea lui Hristos. Toată lumea face lobby la luna cadourilor, momentul în care îi poţi bucura pe cei dragi. Acum la modul cel mai sincer, nu cred că nu vi s-a întâmplat să primiţi vreodată vreun cadou care să nu vă facă plăcere sau la care să nu-i găsiţi trebuinţă.  Vreun parfum imposibil de mirosit, vreo cremă dubioasă, vreo cravată sau tricou de la second hand. Copiii sunt şi ei cadorisiţi cu  E-uri  care mustesc în dulciurile ce au zăcut o vară pe tarabele încinse, ori cu vitaminele  fructelor coapte în rafturile magazinelor. Dar dacă zice la televizor că trebuie să faci cadou, te poţi împotrivi oare curentului?  Ştiţi ce zice lumea nu? Zgârcitul, avarul, murea dacă făcea şi el un cadou.
De aceea eu vă îndemn frăţeşte şi părinteşte: NU FACEŢI CADOURI!!!  Faceţi DARURI!
Da, aşa cum citirăţi, faceţi daruri, pentru că un cadou însemnă o atenţie, o obligaţie onorată din complezenţă, înseamnă cadorisire, un act făcut mecanic, o datorie civică, în timp ce darul vine de la dăruire, darul vine de la a da, iar dăruirea este o însuşire, este o calitate care exclude obligaţia.  Dăruirea este o binefacere, cadoul este o îndestulare. Darul vine  din suflet şi chiar dacă are un preţ, e inestimabil, iar cadoul vine din buzunar, are preţ  şi nu e preţuit.
Pentru noi  creştinii urmează sărbători închinate lui Hristos şi trebuie să facem daruri în miros de cetină şi tămâie, trebuie să dăruim având colindele pe buze. Cei care nu se alipesc de bucuria noastră creştinească vor continua să-şi facă toată viaţa cadouri, pentru că pentru ei vin sărbătorile de iarnă.
Vă readuc aminte că dar din dar se face raiul; dăruind vei dobândi;  cel ce dă, lui îşi dă. Sunt vorbe simple care deschid minţile celor ce ştiu să facă diferenţa între cadou şi dar, între Naşterea Domnului şi sărbătorile de iarnă.
Şi chiar dacă se spune că un cal de dar nu se caută la dinţi,  e bine să te gândeşti de două ori atunci când vrei să vrei să faci o dăruire, că dacă nu eşti atent vei risca să faci un cadou.
În încheiere doresc tuturor copiilor, tuturor creştinilor, să aibă parte de darurile sfântului Nicolae, de darurile Domnului Iisus Hristos, de darurile bisericii rugătoare, primind cu bucurie şi cadourile ce vin din partea celor care poate nu au citit această postare pentru a se informa cum poţi bucura un suflet.
Postare revizuită de autor 2011

13 comentarii:

  1. Multumim parinte de sfat!
    O Duminica binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mereu ne gandim cand se apropie sarbatorile de iarna,cel putin cei care au copii ca trebuie sa facemn bradul de Craciun,Mos Craciun in sus,Mos Craciun in jos,dar noi defapt am pierdut esenta.Craciunul defapt este Nasterea Pruncului Iisus,steaua care trebuie sa o asteptam cu sufletele curate cu bunatate,cu colinde si cu daruri!(Multumim Parinte pentru sfaturi)Sarut mana!Elena P.

    RăspundețiȘtergere
  3. Inca de la primul rand, al titlului, mi-am zis ca ar fi mers scris in continuare: FACETI DARURI! Si m-am bucurat sa vad acest indemn la cateva randuri distanta mai jos, in text.

    O sa citez un scurt fragment dintr-o carte al carui autor imi este tare drag (e vorba despre milostenie acolo, dar cred ca si darurile pot avea si aceste insusiri; "cel care este sărac de bani, poate oferi alte daruri. Şi noi, dacă nu avem bani, să dăm săracilor dragoste, mângâiere, rugăciune şi ce se mai află în inima noastră milostivă. Pentru că şi aceasta tot milostenie se cheamă" spune Sfantul Ioan Gura de Aur.

    De multe ori, se intampla ca din lipsa d ebani sa cumparam de ziua cuiva, tot felul de prostii, dupa cum bine ati scris. Cat ne-ar costa sa ii facem o prajitura, sa ne rugam in timp ce o pregatim, sa cumparam o floare si acesta sa fie darul?!

    Sau sa tricotam o caciulita si un fular si tot asa, sa ne rugam in timp ce lucram.

    Sau sa luam o carte si sa ii citim din ea bunicului, care nu prea mai vede bine?!

    Sau, la fel cum facem pe bloguri, cand postam cate un citat din cartea preferata, sa printam cateva exemplare si sa le impartim celor care nu au bani sa isi cumpere o carte dar totusi sunt dornici sa citeasca?!

    Sau, prietenei care nu a mai iesit de mult la plimbare in parc, pentru ca are grija de copii, sa ii daruim cateva ore din timpul nostru liber, jucandu-ne noi cu picii?!

    Sau bloggerilor pe care ii citim si de unde invatam lucruri de folos, sa le daruim o postare pe bloul nostru?!

    Sarbatori fericite si dumneavoastra, daruri multe si imbelsugate duhovniceste si un link spre blogul dumnezvoastra pe blogul dardindar, imediat ce postez acest comentriu.

    Se va numi: NU FACETI CADOURI, VA ROG!!! FACETI DARURI!

    RăspundețiȘtergere
  4. Parinte , Dvs mi-ati lasat acel comentariu la postarea mea referitoare la 1 decembrie?
    Imi apare anonim , dar dupa stilul asezat de a scrie si dupa indemnul din final , pare a fi stilul Dvs.
    In cazul in care Dvs ati scris , va dau dreptate -am judecat , in loc sa ma rog .Voi scoate postarea respectiva.
    Off topic -Va citesc mereu si imi place cum scrieti , insa as vrea cateodata sa ne dati si sfaturi practice in lupta cu anumite patimi sau pacate.
    Foarte multe carti si bloguri teoretizeaza aceste subiecte , ne spun ca sunt pacate , dar nu ofera si sfaturi practice cum sa invingi patimile si ispitele.

    RăspundețiȘtergere
  5. Excelentă postare, mulţumesc, Părinte!

    Excelentă completare, Adriana; îmi place tare iniţiativa ta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc de comentarii. Ma bucur că se mai intampla cateodata sa va placa si cate o postare de a mea:) cu ata mai mult cat sa fie si preluata @Adriana.
    @Monica, am citi postarea de 1 decembrie, am vazut critica dar nu am comentat desi era gata-gata. Numai ca nu am dorit sa judec si pentru a/mi parea rau pe urma. Apoi, eu niciodata nu comentez anonim pentru ca in general sunt raspunzator de cele ce ce le afirm si fac asta public. Am sa incerc sa postez si cate ceva din cele privitoare la lupta cu anumite patimi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu vă citisem postarea veche, asa de mult m-a impresionat, incat am tinut minte diferenta dintre dar si cadou. Acum m-am bucurat sa o recitesc!
    Acum sa stiti, cred ca depinde de oameni, care sunt oameni si oameni: ce facem daca daruim, dar darul nu este pe masura asteptarilor, mai bun ar fi fost un "cadou"?! Pana la urma, intrebarea mea e retorica, nici nu cred ca isi are rostul un raspuns, daca darul a fost facut cu sufletul si mainile!

    RăspundețiȘtergere
  8. Azi am primit ceva splendid. Un PRIETEN !
    Multumesc pentru darul de suflet, ma onoreaza si ma obliga sa-l respect cu sfintenie.
    -whitevelvet-

    RăspundețiȘtergere
  9. Un dar bun e unul care nu se strica, e un dar sufletesc. Sper ca prietenul sa fie la inaltime.:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Minunat parinte! Ce bine ar fi si daca noi parintii am explica copiilor nostrii ce inseamna cu adevarat aceasta sarbatoare sa se bucure cu adevarat de ea si sa o astepte ca pe o bucurie, pentru ce inseamna ea cu adevarat si nu pentru ca primesc daruri. Eu am povestit baiatului meu ce se intampla de creciun si dupa ce am terminat s-a dus in fata icoanei cu Isus si a inceput sa-i cante la multi ani! Nu odata m-a intrebat daca Isus poate veni sa stea cu noi la masa.I-am explicat ca este cu noi pretutindeni!
    Va multumim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos şi eu pentru gândul bun şi pentru frumoasa experienţă.

      Ștergere