CUM NE IMBRACAM DE CRACIUN?

E aproape gata, în câteva zile vine şi marele praznic al Naşterii Domnului. E o zarvă nemaipomenită pe străzi, magazinele sunt full de creştinii şi necreştinii care, în euforia reîntâlnirii cu cei dragi, cumpără orice şi de oriunde pentru a fi pregătiţi pentru masa copioasă de Crăciun, că doar nu credeaţi că pentru Sfânta Împărtăşanie. Asta e pentru cei mici şi pentru cei foarte bătrâni, că aşa au învăţat unii greşit de la părinţii lor.

În nebunia asta multicoloră şi recitalul afon realizat de instalaţiile luminoase, lumea îl aşteaptă pe Hristos. Care Hristos? E o întrebare legitimă să ştiţi, că nu toată lumea ştie care Hristos. E vorba de Pruncul acela care s-a născut într-o peşteră săracă, o iesle de animale, un loc plin de paie şi sărăcie, un Prunc fără scutec de-nfăşat şi fără hăinuţă de-mbrăcat. E vorba despre naşterea celui care este Mântuitor, nu despre vreun Hristos VIP,  de vreun Hristos de la nu ştiu care post de televiziune, că astăzi astfel de persoane au ajuns modele omului modern.

Nu mai lungesc vorba şi trec la lucruri mai serioase. De exemplu este o întrebare pe buzele multor oameni în aceste zile: cu ce să mă îmbrac de Crăciun?  O problemă complicată, o chestiune de viaţă şi de moarte, e ceva care depăşeşte chiar şi grija pentru suflet, adică ce zic eu suflet, chiar şi pentru burtă, că e mai importantă decât sufletul. Şi iată că o persoană din domeniu ne sfătuieşte aşa: bărbaţii care vor merge la o petrecere mai pretenţioasă, dar nu numai, pot alege o cravata cu moşul, sau cu globuleţe, brăduţi, însă fără elemente care pot deveni foarte uşor kitsch-uri precum luminiţe sau excese de elemente sclipitoare. Doamnele pot alege cu uşurinţă o bluza cu imprimeuri tematice sau una cu putina blăniţă pe la extremităţi, dar si accesorii speciale pentru aceasta ocazie, cum ar fi cerceii in forma de brăduţi, globuleţe, asortaţi cu un pandantiv sau brăţară pe măsură. E ? Ce ziceţi?

Cam asta e grija unor persoane pentru ziua Naşterii Mântuitorului Hristos. Ce spovedanie, ce împărtăşire, ce biserică, ce rugăciune şi comuniune astea nu au nici un farmec. Ţoala nene, firma, eticheta că doar odată e Crăciunul. Şi când te gândeşti că peste Hristos boii suflau pentru ai face căldură, că Maica Domnului nu avea cu ce să-l acopere pe cel ce s-a născut pentru noi şi a noastră mântuire. Fireşte,  nu am generalizat la extrem, iar asta pentru că sunt şi oameni care se gândesc la cele sufleteşti, la familie, la prieteni, la suflet.

Eu zic, la sfârşit, împreună cu cetele de colindători: nu mai plânge Maica mea, scutecele noi ţi-om da,  Pruncul Sfânt de-i înfăşa.