marți, 27 decembrie 2011

COLIND DE MULTUMIRE - CU POZE



Dintru început doresc să vă mulţumesc tuturor celor care aţi urat de sănătate, bucurie, linişte, pace, belşug, mântuire, celor care aţi urat celor săraci şi celor bogaţi, celor care aţi urat şi la casa mea dar şi la alte case, celor care aţi urat pe bloguri, prin SMS-uri, telefoane şi alte canale virtuale, să vă mulţumesc celor care aţi primit colinda noastră, căci mulţumirea este rod al sufletului împlinit şi este izvor de binecuvântare.

E adevărat că nu am mai apărut  de ceva vreme  cu vreun blog. Nu am mai scris nimic pentru că am vorbit şi cântat cât pentru 1000 de bloguri şi am făcut asta cu mare plăcere şi dragoste. Pentru care motiv azi am dorit să scriu un blog uşor, fără parabole, fără metafore, fără antiteze. Azi scriu un blog de mulţumire firească pentru cele petrecute în ultima perioadă.

Şi cum nu toţi cei ce citiţi postările mele mă cunoaşteţi în sistem carne şi oase, vă mărturisesc că am bucuria de a vă împărtăşi, de vreţi să ştiţi fireşte, întâmplările frumoase din aceste zile de prăznuire.

Şi vă spun că trebuie să le mulţumesc enoriaşilor mei pentru că au fost receptivi şi doritori în cele duhovniceşti. Slujbele au fost înfrumuseţate de tineret mult, copii ca de obicei au fost la înălţime şi satul a vibrat de colindele cântate de ceata mare de suflete ce a purces la ceas de seară în Ajun să vestească naşterea Domnului Hristos. Mulţumire aduc şi celor care ne-au aşteptat cu ceai şi covrigi, celor care ne-au ascultat şi celor ce în dimineaţa de Ajun au împărţit covrigi, mere, nuci şi alte colindeţe cetelor de copilaşi.

Apoi trebuie să le mulţumesc celor pe care poate doar eu îi ştiu, fireşte şi Dumnezeu, oamenilor din parohie şi din afara ei, care cu timp şi fără timp, cu mult şi cu puţin au făcut fericiţi copiii veniţi să primească daruri. Nu valoarea  darurilor şi nici textura lor doresc să evidenţiez ci spiritul de dăruire, altruismul şi bucuria dăruirii, sentimentul acela uman greu de găsit şi cu atât mai mult aproape imposibil de estimat.

Eu le mulţumesc şi celor care au avut curiozitatea să urmărească pozele cu sărbătorile de la noi, celor care au comentat şi celor care nu au comentat şi doresc să reamintesc faptul că ceea ce se face la noi ţine de normalitate, că nu e nimic ieşit din comun şi că într-un fel reprezintă liantul ce ţine unită comunitatea noastră care este la fel de încercată de nevoi şi probleme ca întreaga societate.

Nu mă lungesc cu postarea. Poate că printre rânduri pozele au vorbit mai mult decât cuvintele mele.  Am dorit ca această postare să fie ca un colind de mulţumire. De aceea închei prin a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru darurile Sale cele bogate revărsate asupra noastră, pentru actul de smerenie adâncă cu care ne-a binecuvântat pe noi, pe prietenii noştri şi pe toţi cei ce şi-au deschis sufletul să primească colinda noastră.

15 comentarii:

  1. Va multumesc ca existati!

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnul sa rasplateasca osteneala tuturor colindatorilor .
    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iar noi va multumim ca ati ales sa imparatasiti cu noi aceste momente frumoase,multumim pentru poze,sa va dea Dumnezeu sanatate si putere de munca pentru a putea continua aceasta ”munca”.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cât frumos, Părinte, tot acest timp al dăruirii şi-al bucuriei petrecut lângă cei din parohie!
    Să fiţi săntos, să-i puteţi însufleţi mereu pe cei ce vestesc Bucuria!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pe mine m-ati pus pe plans. Ce bine ar fi daca ne-am dori sa prelungim Craciunul pe tot parcursul anului, crescandu-l duhovniceste. am petrecut acest Craciun cu de toate dar adevarata bucurie a venit doar la Sfintele Liturghii si atunci cand in jurul nostru au fost si copii sau la usa au sunat colindatorii, o familie numeroiasa cu 7 ingeri indrumati de doi parinti fericiti.

    Sunt bune si sarmalele, sunt buni si cozonacii, vinul te inveseleste si el dar nimic nu se compara cu comuniunea dintre oameni; rude, prieteni si atunci cand il iubesti pe Dumnezeu chiar si pe nescunoscuti ii primesti in inima ta.

    Craciun fericit in continuare (poate scrieti un articol si despre cta tine perioada Craciunului)si sa aveti un an viitor plin de bucurii in parohie, cu multe nunti, botezuri si insanatosiri grabnice pentru cei aflati in suferinta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Parinte,

    Am citit de 2 ori postarea Dumneavoastra, m-am uitat cu drag la poze si va multumesc.
    Si, ii multumesc lui Dumnezeu pentru trairile pe care le-am avut de Craciun, am fost acolo unde m-am nascut, am colindat si am fost colindata, am daruit din toata inima si am primit daruri de pret: ochi inlacrimati de bucurie, chipuri luminoase, strigate de multumire si de bucurie ale copiilor.......au fost peste 100 de copii care au colindat in dimineata de ajun si peste 100 de adulti si copii care am colindat in noaptea de ajun......a fost o feerie.........o imagine de vis........in fiecare poarta erau persoane cu lumanari aprinse care se bucurau nespus ca te opresti la casa lor si daruiau:covrigi, colaci, mere, eugenii, biscuiti, bauturi calde......Doamne, iti multumesc pentru tot!

    Va doresc tuturor un An Nou plin de liniste si multumire sufleteasca!

    RăspundețiȘtergere
  7. S.M.
    La înălțime, părinte, ca de obicei!
    Și la anul când reveniți, tot voioși mereu să fiți!
    Să ne trăiți, părinte, suntem mândri că vă avem preot aici la noi!

    RăspundețiȘtergere
  8. Parinte un jurnal de familie in comunitate de mare valoare.Aici daca imi permiteti v-as sugera sa realizati unul si adevarat Adica cu talentul dumneavoastra sau al vreunei enoriase, fotografiile pot fi culese intr-un album de parohie.Daca as fi prin preajma m-as ocupa personal. :)
    Imi plac astfel de lucrari.
    Din partea mea primiti cele mai calde urari pentru dumneavoastra cat si pentru comunitatea parohiei pe care o pastoriti!
    Un an nou alaturi si cat mai aproape de Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc pentru comentarii. Ma bucur ca am reusit si anul acesta sa colindam si sa uram cele bune si frumoase. Ma bucur ca v-au placut pozele, care de altfel sunt mult mai multe, si ca v-au placut activitatile. Ma bucur ca ele v-au trezit amintiri din copilariile mai de-aproape sau mai de departe. Ma bucur sa aud ca si in alte parti se colinda frumos si ma intristez cand aud ca in alte parti nimeni nu ureaza.
    Probabil ca asa cum spune Corina ar trebui si un album al parohiei, numai ca eu nu am nici aparatura, nici timpul si nici talentul pentru asa ceva(eu sunt cu sapa mai mult.
    Cu siguranta ca mereu este loc de mai bine. Eu sunt un om care sunt limitat in putere si pentru reusita celor bune imi trebuie ajutor de la cei ce doresc acest lucru.
    Si la anul care vine s-auzim numai de bine. Domnul sa ne cerceteze si sa ne binecuvinteze.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu ma deranjeaza necredinta unora , ci prozelitismul lor ateist , asemanator cu cel sectant.
    Sunt ca aceia care incearca sa te traverseze strada , desi nu vrei.

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Monica-Daniela. Asa cum spuneam pe blogul tau, trebuie sa invatam rabdarea iubirii. E greu cand vezi cum este lovit Adevarul Hristos, e de neinteles pentru cel credincios ateismul cand Dumnezeu se simte si vede in orice lucrare a universului. Chiar si prozelitismul lor a fost de la inceputuri si a culminat ci utopia comunismului dar continua cu mirajul capitalismului.
    Noi, trebuie sa ne rugam pentru toti de luminare, noi, trebuie sa rabdam pentru a deveni pilda.

    RăspundețiȘtergere
  12. Va multumim din suflet pentru colinde si pentru toate urarile,va multumim ca existati,va multumim ca ne indreptati pasii pe calea cea dreapta .In prag de an nou va urez sanatate si Domnul sa va binecuvinteze.va multumim pentru mesajul telefonic.La multi ani!Sarut mana Parinte.ElenaP

    RăspundețiȘtergere
  13. Stiti ca aveti dreptate?
    Dar practica ma omoara.
    :(

    RăspundețiȘtergere
  14. La mulţi ani, in Dragostea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

    RăspundețiȘtergere
  15. Am mai poposit la acest blog. Și de fiecare dată ochii mi-au jucat în lacrimi. Așa era în satul bunicilor, așa erau oamenii, se adunau, colindau, se bucurau împreună, se Luminau unul pe altul dăruind bucurie și frumos. Acum acestea mi-au rămas doar povești. Casele devin tot mai mari, porțile tot mai înalte și zăvorâte, oamenii tot mai însingurați. Mi-e ciudă pe noi că uităm să trăim precum cheile în aceeași legătură. O să mai vin să privesc, să citesc, să vă invidiez, să lăcrimez, mă ajută să nu uit că rostul omului e de-a fi Om și nu un bun.

    RăspundețiȘtergere