COLIND DE MULTUMIRE - CU POZE

Dintru început doresc să vă mulţumesc tuturor celor care aţi urat de sănătate, bucurie, linişte, pace, belşug, mântuire, celor care aţi urat celor săraci şi celor bogaţi, celor care aţi urat şi la casa mea dar şi la alte case, celor care aţi urat pe bloguri, prin SMS-uri, telefoane şi alte canale virtuale, să vă mulţumesc celor care aţi primit colinda noastră, căci mulţumirea este rod al sufletului împlinit şi este izvor de binecuvântare.

E adevărat că nu am mai apărut  de ceva vreme  cu vreun blog. Nu am mai scris nimic pentru că am vorbit şi cântat cât pentru 1000 de bloguri şi am făcut asta cu mare plăcere şi dragoste. Pentru care motiv azi am dorit să scriu un blog uşor, fără parabole, fără metafore, fără antiteze. Azi scriu un blog de mulţumire firească pentru cele petrecute în ultima perioadă.

Şi cum nu toţi cei ce citiţi postările mele mă cunoaşteţi în sistem carne şi oase, vă mărturisesc că am bucuria de a vă împărtăşi, de vreţi să ştiţi fireşte, întâmplările frumoase din aceste zile de prăznuire.

Şi vă spun că trebuie să le mulţumesc enoriaşilor mei pentru că au fost receptivi şi doritori în cele duhovniceşti. Slujbele au fost înfrumuseţate de tineret mult, copii ca de obicei au fost la înălţime şi satul a vibrat de colindele cântate de ceata mare de suflete ce a purces la ceas de seară în Ajun să vestească naşterea Domnului Hristos. Mulţumire aduc şi celor care ne-au aşteptat cu ceai şi covrigi, celor care ne-au ascultat şi celor ce în dimineaţa de Ajun au împărţit covrigi, mere, nuci şi alte colindeţe cetelor de copilaşi.

Apoi trebuie să le mulţumesc celor pe care poate doar eu îi ştiu, fireşte şi Dumnezeu, oamenilor din parohie şi din afara ei, care cu timp şi fără timp, cu mult şi cu puţin au făcut fericiţi copiii veniţi să primească daruri. Nu valoarea  darurilor şi nici textura lor doresc să evidenţiez ci spiritul de dăruire, altruismul şi bucuria dăruirii, sentimentul acela uman greu de găsit şi cu atât mai mult aproape imposibil de estimat.

Eu le mulţumesc şi celor care au avut curiozitatea să urmărească pozele cu sărbătorile de la noi, celor care au comentat şi celor care nu au comentat şi doresc să reamintesc faptul că ceea ce se face la noi ţine de normalitate, că nu e nimic ieşit din comun şi că într-un fel reprezintă liantul ce ţine unită comunitatea noastră care este la fel de încercată de nevoi şi probleme ca întreaga societate.

Nu mă lungesc cu postarea. Poate că printre rânduri pozele au vorbit mai mult decât cuvintele mele.  Am dorit ca această postare să fie ca un colind de mulţumire. De aceea închei prin a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru darurile Sale cele bogate revărsate asupra noastră, pentru actul de smerenie adâncă cu care ne-a binecuvântat pe noi, pe prietenii noştri şi pe toţi cei ce şi-au deschis sufletul să primească colinda noastră.