sâmbătă, 13 noiembrie 2010

STIU CA NU CREDETI, DAR ASA ESTE

Povestea e veche, personajele sunt întruchiparea multora dintre noi, învăţătura este clară şi de multe ori nebăgată în seamă. E vorba despre un lucru care se află la îndemâna tuturor dar lipseşte cu desăvârşire.
Acestea fiind zise vă spun că un călugăr din aceia care-şi duc viaţa prin pustiuri şi mai puţin pe la mănăstire, coborând într-o zi de duminică din muntele unde se nevoia la biserica din sat, a învăţat o lecţie. Şi cum de multe ori în ziua de sărbătoare când omul normal ar trebui să vină la biserică se întâmplă să mai fie şi zi de târg, călugărul din povestire s-a întâlnit pe calea s-a cu un om zgribulit din cauza frigului de afară şi milos din fire, şi din dorinţa dea respecta cuvântul Evangheliei, s-a dezbrăcat de haină şi a dat-o celui dezbrăcat. Călugărul a mers la slujbă, iar la ora prânzului ieşind din biserică l-a văzut pe cel ce-l miluise beat şi fără haină. În sinea sa a gândit astfel: „bine Doamne, eu am i-am dat haina şi el a vândut-o pe băutură” şi a plecat supărat spre chilia sa. Numai că noaptea L-a visat pe Hristos îmbrăcat cu haina sa. Iar Hristos i-a spus: „să nu te mai întristezi, deoarece tu ţi-ai făcut bine datoria, şi iată eu port haina ta; e vina lui că a vândut-o pe bautura”.
Cam aşa se întâmplă oameni buni şi cu noi. De multe ori ne ferim să facem binele căutând scuze puerile. De multe ori milostenia, căci de ea e vorba în postare, e o acţiune frumoasă şi creştinească mai ales când e făcută de alţii şi nu de noi. De a ceea pregătindu-ne pentru postul Crăciunului vă readuc aminte că haina pe care noi nu o mai purtăm de mult nu e a noastră, ci a celui ce nu o are deloc şi că mâncarea pe care noi o aruncăm e a celor care nu au ce mânca(nu a puturoşilor).
În final vă spun: fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui;
cel ce-şi dă, lui îşi dă; 
dar din dar se face raiul.

2 comentarii:

  1. Mă simt vinovată că nu postesc tot timpul și că nu-mi duc până la capăt intențiile pe care le consider bune,că eu am și alții nu,că eu sunt sănătoasă și cei de lângă mine nu,că altora le e frig în timp ce mie mi-e bine,că eu am un pat în care să dorm și unii semeni de-ai mei nu.Părinte,ce să fac cu atâta vinovăție?

    RăspundețiȘtergere
  2. Un sfant parinte spunea asa "tu sa taci! sa vorbeasca faptele tale".
    Asadar cand simtim vinovatia si stim ca nu am facut nimic pentru a ne starpi sentimentul, trebuie sa trecem la fapte. Credinta fara fapte este moarta, cum frumos ne spune apostolul Iacov in epistola sa.

    RăspundețiȘtergere