miercuri, 7 septembrie 2011

CASA DE PIATRA



Subiectul de azi face obiectul unei expresii care mă deranjează destul de mult. Ea un stereotip verbal hilar şi penibil care se foloseşte într-un moment festiv ce marchează începutul vieţii într-o nouă familie a două persoane, bărbat şi femeie, care uniţi prin legătura magică a iubirii primesc urarea seacă a „casei de piatră” într-o ciocnire scurtă de pahare multicolore ţinute în mână de şirul celor care se pupă scurt, pentru poza, emoţionaţi vizibil de darul ce trebuie să-l pună în plic la terminarea chiolhanului.
Şi chiar dacă o să primesc comentarii contra afirmaţiilor mele şi a modului meu de gândire merg mai departe şi spun că la noi casele de piatră sunt deseori  confundate cu cavourile, locurile acelea reci şi deseori împopoţonate, unde cred unii că îşi petrec veşnicia, uitând că de fapt acolo este locul unde se petrece transformarea trupului în pământ şi că de fapt sufletul este cel care tinde spre veşnicie.
De bună seamă că şi eu făceam odată această urare. Şi am primit la rândul meu această urare.  Să treci pe la câteva sute de persoane şi să-ţi spună „casă de piatră” e dovada unei răbdări destul de mari, e ca şi cum ai fi nevoit să asculţi o bandă de casetofon blocată pe trei cuvinte. Şi dacă nu ştiţi care este motivul acestei urări, vi-l spun eu cât aţi spune peşte.
Majoritatea celor care merg la o nuntă evită biserica. Mulţi vin direct la masă, iar cei care mai merg cu nunta, cât se săvârşeşte slujba Tainei Cununiei stau pe afară, se uită pe pereţi, fumează o ţigară, discută cu lăutarii, vorbesc la telefon şi se uită la ceas. Unii, mai intră câte puţin în biserică şi fac câte o glumă de creştin certat cu Hristos, hlizindu-se la paharul binecuvântat ori la cum stau cununiile pe capul mirilor deoarece le aduce lor aminte de vreun domnitor cu care s-au cunoscut prin şcoală.
Dacă oamenii ar veni la slujba Cununiei şi ar asculta cu mare atenţie, ar găsi următoarele cereri ale ecteniei: „pentru robii lui Dumnezeu care acum se însoţesc unul cu altul prin taina nunţii, şi pentru mântuirea lor; pentru ca să fie binecuvântată nunta aceasta ca şi aceea din Cana Galileii; pentru ca să se dea lor viaţă cumpătată şi naştere de prunci buni spre folos; pentru ca să se veselească ei la vederea fiilor şi a fiicelor lor; pentru ca să li se dăruiască lor bucuria naşterii de prunci buni si purtare fără de prihană in viaţă; pentru ca să li se dăruiască lor şi nouă toate cererile către mântuire; pentru ca să fie izbăviţi ei şi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului sa ne rugam.” Iată urări adevărate, creştineşti, de suflet, nu „casă de piatră” şi la revedere.
Ce să vă mai spun. Poată că altă dată am să vă vorbesc despre nuntă mai explicit, deoarece azi am vrut să nuanţez un pic urarea devenită tradiţională pentru tinerii căsătoriţi, asta în cazul în care poate mai mergeţi pe la vreo nuntă şi doriţi să fiţi originali şi creştini totodată  în modul în care faceţi urarea. Şi să ştiţi că nu vă învăţ de rău. Gândiţi-vă că aproape toţi vin la nuntă şi vă fac urarea menţionată şi un mic cadou de casă nouă un serviciu de cafea. Nici nu vreau să mă gândesc ce poţi face într-o casă de piatră cu 50 de seturi cu ceşti multicolore. Piatra poate reprezenta durabilitatea dar poate exprima  duritatea şi răceala.
Nu ştiu dacă mirii pe la ale căror nunţi  am mai fost de ceva vreme au luat în seamă urările mele şi dacă are vreo relevanţă pentru cineva ce urez eu.  Dar eu ştiu că ceea ce urez vine din  experienţa vieţii mele de familie, din  experienţa anilor de pastoraţie şi nu în ultimul rând din ceea ce învaţă Scriptura ca şi cuvânt a lui Dumnezeu.

18 comentarii:

  1. aveti perfecta dreptate,insa am ramas mirat cand am vazut acea imagine ce inseamna ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Imaginea reprezinta intrarea intr-o casa de piatra, intr-un cavou. Poate ca e lucrata in photoshop dar exprima bine situatia descrisa de mine mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  3. Adică ce are urarea asta pe care o spunem în mod automat, că așa s-a obișnuit? chiar nu m-am gândit să tai firul în 4, casa ar trebui să fie din lemn?

    Dacă mai trăia dnu Pruteanu, îi solicitam explicația acestei urări.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dar la alte popoare ce se urează tinerilor căsătoriți?

    mi se pare că actorii își urează înainte de a intra pe scenă „Să-ți rupi piciorul!” oare-i adevărat?

    RăspundețiȘtergere
  5. Habar n-am ce-si ureaza actorii la intrarea pe scena, cu atat mai mult ca nu se face la un moment asa de special ca nunta.
    Apoi nu stiu nici la alte popoare cum este obiceiul, mai ales ca nu toti sunt crestini si nu fac decat act de prezenta la starea civila.
    Si ar mai fi inca ceva. Poate ca nu m-ar deranja expresia daca nu ar fi folosita la unison peste tot. Adica un pic de diversificare cu trimitere la palnul spiritual ar mai indulci situatia.

    RăspundețiȘtergere
  6. trecut recent prin bucuria si emotia nuntii, mi s-a urat ,, casa de piatra'', de sute de ori. sincer, fara a parea nemultumitor fata de dragostea uratorilor, mie nu mi place deloc aceasta urare, desi uneori am mai folosit-o. exact cum a ti aratat in postare, mi se pare o urare seaca, rece si pentru unii ,este de folos caci nu stiu ce sa spuna, caci nu sau ,,intalnit la scoala cu niciun domnitor'' pentru ca nu prea au fost la scoala. si nu numai ,,urarile'' duhovnicesti, adevarate si cuprinzatoare pe care le ati expus sunt in slujba cununiei.este plina de ,,urari'', pe care, daca ar fi atenti, nuntasii vor putea sa le ureze mirilor. foto este comica dar bine folosita in context. felicitari pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  7. aveti dreptate, este asa de trist ca lumea nu participa cu evlavie la Taina Nuntii! am fost la o nunta in Serbia, biserica era plina de nuntasi, s-a slujit cu o asa evlavie si seriozitate ca m-a miscat pana la lacrimi- am plans,parca am simtit profunzimea tainei.
    Dupa o luna am mers la o nunta la noi- exact cum spuneti- vreo 10 persoane in biserica, afara de miri si nasi, care se fataiau, cascau gura, vorbeau cu mireasa, ii aranjau voalul, rochia, de parca preotul era de ornament acolo. Ca sa nu mai zic de hilizeala si alte cele.A fost trist.
    Dar cred ca si preotul ar trebui sa atentioneze de la inceput ca se savarseste o Taina, si se cere seriozitate. In Serbia parintele nici n-a permis filmarea la un moment dat, n-a facut glumite, n-a incercat deloc sa „imprastie tensiunea”, din contra.

    RăspundețiȘtergere
  8. Aveti dreptate. Cei mai multi nu merg si la biserica " ca acolo merg rudele si cei mai apropiati , ne odihnim sa nu fim obositi , ca avem mult de dansat , si oricum femeile trebuie sa se coafeze si niciodata nu esti destul de multumita de ce vezi in oglinda " .Asa am gandit si am facut si eu alaturi de altii . Intradevar urarea " Casa de piatra " e rece si seaca ca si piatra .Cu ar fi potrivit sa spunem ? Sa aveti o familie binecuvantata ?Sau mai bine cei care participa la slujba Cununiei sa-si deschida bine urechile si vor sti atunci ce sa ureze .
    Sarut mana Parinte

    RăspundețiȘtergere
  9. Am citit ce s-a scris în comentarii și pot spune că de câte ori am fost la o cununie religioasă, am încercat să mă comport firesc, să fiu atent și la slujbă și la cei pentru care m-am obosit să mă duc biserică. Pot spune că fiecare preot are maniera sa de a-și ține slujba și n-am văzut nimic așa de ieșit din comun, toate cununiile au fost frumoase. Acum ar trebui să fim mai răbdători și cu cei care nu prea s-au dus pe la biserică și dacă se poate să-i învățăm cu discreție ce trebuie să facă la intrarea într-o biserică și în timpul cât stau acolo. Ce e drept, e drept, că telefoanele sunt uneori total nepotrivite cu evenimentul și cei mai mulți ar putea să le dea pe silențios. O cununie are astăzi ceva în plus față de acum 20 de ani, dacă ne gândim la fotografi sau la cameramani, că fiecare dintre miri vrea imortalizarea fericitului eveniment, mai ales că trăim în epoca aceasta furibundă a înaltei tehnologii( datorită tot ei comunicăm aici la blog...). Când sunt mai mulți preoți, și aceștia se mișca prin biserică, mai schimbă în șoaptă câte un cuvânt între dânșii,și enoriașii nu sunt toți la fel, e clar.
    Iar la urarea cu „Casă de piatră!”, pot afirma că e o urare ca multe altele, la fel de seci, și totuși nelipsite din vocabular, poate având o conotație de genul„ căsnicie trainică precum pietrele”, că s-au văzut și căsătorii desfăcute după 2 săptămâni, după o lună sau după 1 an, și Slavă Domnului, divorțurile sunt destul de des întâlnite!

    RăspundețiȘtergere
  10. Noi am facut nunta religioasa si am tinut-o in Biserica.N-am sa regret niciodata nunta pe care am facut-o deoarece am avut numai binecuvantari de pe urma ei.Deaceea o consider piatra de temelie in familie.
    Ati atins un punct slab dar era necesar.
    Felicitari!
    Dumnezeu sa va poarte de grija si sa va binecuvante!

    RăspundețiȘtergere
  11. Pe mama mea a amuzat-o teribil poza de la postare.
    Tine f.mult sa va felicite pentru modul deosebit in care scrieti (m-a intrebat daca sunteti din Moldova sau aveti vreo legatura cu familia scriitoului Ion Creanga).
    Intr-adevar putina lume constientizeaza faptul ca este o Taina -cununia.

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, Monica poza e intr-adevar haioasa si exprima un adevar trist regasit in multe familii.
    Nu stiu cat de deosebit scriu dar stiu ca ceea ce scrie e ceea ce gandesc si ceea ce le spun enoriasilor mei. Sunt multe bloguri cu profil teologic si crede-ma ca ma pot exprima in termeni de teologie la fel de usor dar nu ar mai fi la fel de ziditor sau de inteles din partea celor ce citesc si nu m-ar caracteriza.
    Nu sunt din Moldova, sunt dambovitean.

    RăspundețiȘtergere
  13. pentru mine a contat cel mai mult cununia in fata lui Dumnezeu !nu rochia de mireasa , nu fotografiile , nu persoanele care dintr un motiv sau altul au stat afara din Sfanta Biserica! imi doresc sa avem intelegere in casa , bucurii alaturi de fetita noastra si respect unul fata de celalalt!

    RăspundețiȘtergere
  14. Am impresia ca se exagereaza,se fac prea multe valuri petru nimic.....ce este rau in a ura casa de piatra????? doar un uram tinerilor casatoriti...sa intre in cavou...le dorim tot binele din lume!!!!aceasta urare se refera, face aluzie la durabilitatea si rezistenta pietrei in fata timpului a vitregiilor vremii a socurilor a tot ce se poate abate peste o casa ,o casnicie....o casnicie ...nu cumva casnicia trebuie sa fie de piatra trebuie sa aiba rezistenta ei si la aceasta se refera cel care le ureaza tinerilor cas de piatra....

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu stiu daca vor mai fi comentarii pe aceasta tema. Multumesc pentru critici si aprecieri, multumesc pentru pareri.
    Urarea din postare probabil ca nu are nimic rau in sine cata vreme nu devine un stereotip articulat mecanic. M-as bucura daca intr-adevar cei care ureaza in acest fel se gandesc cu adevarat la trainicia casniciei. Eu nu am dorit sa evidentiez decat ca pentru un moment deosebit ca cel al nuntii putem folosi si alte cuvinte legate in urari. Avem, ca oameni, constiinta alegerii dintr-un lexic stufos a unei palete de urari care sa evidentieze toate aspectele insotirii barbatului cu femeia.

    RăspundețiȘtergere
  16. De la zambetul schitat la vederea fotografiei am ajuns la o lacrima acum la final( am citit si comentariile) pentru ca mi-am amintit de propria noastra Taina, de emotiile pe care le-am avut in acea zi, de urarile parintelui duhovnic pline de binecuvantari pentru casnicia noastra. Pentru ca am invitat atat la ceremonia religioasa cat si la petrecere doar persoane foarte apropiate, sunt convinsa ca toate urarile au fost pornite din suflet si toti au participat cu bucurie la bucuria noastra.

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Pr Victor

    Felicitări pentru această luare de poziţie împotriva unor obiceiuri aparent 'inofensive', dar care nu au legătură cu ce urări creştineşti s-ar cuveni tinerilor care au primit Taina Cununiei!

    La fel de inutil şi stupid mi se pare a primi câte o urare de 'Noroc' sau 'Sănătate' după fiecare strănut...

    @ Anonim (7 septembrie 2011, 17:48)

    Nu doar în lumea actorilor, ci în lumea anglo-saxonă (a cărei amprentă în lumea contemporană ajunge şi în satele din România, şi în Afgansitan, şi în Tibet poate) se spune aşa...

    "Break a leg!" (Să-ţi rupi un picior!)

    ...ca îndemn al cuiva înaintea unei încercări, a unei probe, a unei prestaţii publice (de obicei discurs), a participării într-o competiţie.

    Evident, sensul nu este de a-ţi dori cineva să păţeşti ceva rău, ci invers.

    Oricum, este ceva superstiţios, din lumea pre-creştină (probabil celtică), când se credea că, dacă urezi ceva 'rău', anulezi cumva puterea demonilor de a face acel rău...

    RăspundețiȘtergere
  18. Țin să amintesc unora faptul că încă de pe vremea humuleșteanului Creangă se ura cuiva la un strănut ceva legat de sănătate,sau să-i meargă bine, pt. că în celebra poveste „Capra cu trei iezi” lupul a găsit iedul mijlociu sub chersin(copăiță) după ce ieduțul i-a urat să-i fie de bine, tocmai după un strănut ( în poveste autorul presupune și altceva). Așa că nu vă mai șifonați atât de rău de o simplă și uneori haioasă urare.

    RăspundețiȘtergere