luni, 31 octombrie 2011

NON MULTA, SED MULTUM



În toate lucrurile trebuie să existe o măsură. Evident că nu există unităţi de măsură pentru toate lucrurile ori dacă există interpretarea lor se face „după ureche” sau după bunul plac al celui mai mare. Bunăoară pentru măsurarea dragostei şi a credinţei nu există unitate de măsură omologată aşa cum este pentru masă ori viteză. Probabil că dragostea şi credinţa se măsoară prin fapte. Dar intensitatea şi acurateţea faptelor cu ce instrument se pot măsura? Şi cine este cel care poate face acest lucru fără să fie părtinitor? Ştim doar că noi cu ce măsură măsurăm cu aceea ni se va măsura.
Latinii spuneau „non multa, sed multum” încercând să scoată în evidenţă nu mărimea, mulţimea unor lucruri ci esenţa, acurateţea lor.  La treierat un om spunea aşa: „nu mă interesează ca cantitate eu vreau ca calitate să fie bun grâul”. Evident hilarul cacofoniei nu a şters sensul expresiei latine mai sus menţionate.
Probabil aţi văzut pe la ştiri cum oamenii ajunşi la un prag de sărăcie accentuat ori mai rău oameni loviţi de psihoza cumpărăturilor de orice gen se calcă în picioare pentru a umple coşurile la diverse promoţii. Nu contează ce se pune în coş, treaba e să fie cât mai multe şi asta în condiţiile în care unele produs lasă de dorit. Non multa, sed multum.
Avem oameni care se îngrămădesc la oferte de revelioane, de serbări de tot felul unde nu contează ce se mănâncă, cine cântă şi cât e de cald sau de frig. Să fie acolo, că nu strică. Că te calcă în picioare ori te scuipă vecinul de masă într-un exces de bucurie bahică nu are importanţă. Contează statistica, cât mai mult şi mai mulţi, ce atâta calitate.
Trebuie să menţionez cu părere de rău, de fapt mai mult cu nedumerire, pe creştinii care vin la unele manifestări religioase pe acelaşi principiu. Evident că nu te poţi supăra pe nimeni, nu e creştinesc, când te simţi „luat pe sus” de cei care se îmbulzesc din evlavie pentru a trece mai repede de închinare spre locul unde se oferă  niscai bucate. Măsura normalităţii este greu de ţinut chiar şi în biserică. Pe de o parte sunt unii care sunt prezenţi în trup şi mintea umblă hai-hui nefiind conectaţi permanent la actul liturgic şi pe de altă parte sunt unii care din exces de zel ori neştiinţă tulbură prin manifestări fizice repetate mecanic  şi fără oprire(metanii, închinăciuni) pe cei care raţional nu doresc nimic alt ceva decât găsirea unui moment de linişte în compania lui Hristos prin rugăciune sau chiar cântare. Dumnezeu nu iubeşte nici pe cel ce strigă  mai tare nici pe cel ce se închină de o mie de ori mai mult într-o slujbă decât cei care se roagă liniştit şi conform cu tipicul, cu rânduiala firească a respectivei slujbe.  Calitatea rugăciunii trebuie să fie oglinda sufletului.  Non multa, sed multum.
Deşi domeniile sunt multiple nu pot să lungesc postarea, deoarece aş câştiga la cantitate şi s-ar pierde calitatea, doar vă spusei non multa, sed multum.  Cu toate acestea închei cu un domeniu cvasicunoscut , asta că mai are până ce va fi cunoscut  de toată lumea. E vorba de internet şi reţelele de socializare. De exemplu nu ştiu cu ce poţi măsura prietenia. Că şi aici trebuie să fie o măsură. În reţelele de socializare sunt unii care au pus accentul pe numărul prietenilor. Unii au mii de prieteni. La o adică ar fi bine să ai mii de prieteni. Dar sunt toţi prieteni cu adevărat doar pentru că au dat un „accept” fugitiv? Personal, fireşte nu sunt etalonul nimănui, consider că şi aici tot calitatea trebuie să primeze. De preferinţă până la 100 de prieteni e ideal. Adică poţi fi prieten virtual cu persoane cu care eşti pe aceeaşi lungime de undă în aşa fel încât discuţiile să fie constructive, lejere, pline de umor de bun simţ şi chiar prin comunicarea existentă să poţi învăţa câte ceva. Nu mi se pare deplasat să refuzi „prietenia” unei persoane  care după vreo două zile de amiciţie îţi umple pagina cu activităţi dubioase, cu comentarii  şi poze ce trebuie cenzurate.  
Închei, asta a fost măsura zilei de azi. Dictonul latin ce m-a inspirat în postarea de azi nu şi-a pierdut valoarea prin timp. În tot ceea ce facem trebuie să existe o măsură. Non multa, sed multum!

12 comentarii:

  1. "non multa, sed multum"...sau..."decat mult si prost mai bine putin si bun".......sau...."rarul umple carul"..sau....."esentele tari sunt tinute in sticlute mici"....sunt expresii care ar trebui sa fie valabile si in zilele noastre, dar noi,asa cum ai spus Parinte, suntem orbiti de cantitate si nu de calitate, iar in ceea ce priveste prietenia......mai era o expresie "fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur".....am sa va spun o intamplare nostima de care imi aduc aminte ....aveam vreo 17 ani si o "buna" prietena, mergeam pe strada si la un moment dat am vazut o cersatoare care nu avea un picior, iar prietena mea spune: Vai tu ce mila imi este de ea!Dute Andreea si da-i bani!".....

    RăspundețiȘtergere
  2. ``Sunt unii care din exces de zel ori neştiinţă tulbură prin manifestări fizice repetate mecanic şi fără oprire(metanii, închinăciuni) pe cei care raţional nu doresc nimic alt ceva decât găsirea unui moment de linişte în compania lui Hristos ``
    Din nefericire , am fost pusa in astfel de situatii de mai multe ori.
    Nu mai reuseam sa ma concentrez efectiv din cauza unor astfel de persoane.

    RăspundețiȘtergere
  3. Deja am un semn mare de întrebare: dacă un muritor simte nevoia să se închine așa cum știe el mai bine, de ce să intervină un altul cu oareșice critici, că se închină prea mult, că îi distrage atenția,...?
    Oare nu-i mai bine să fie lăsat în pace profanul, să se exprime așa cum simte? Mai ales dacă el este cinstit cu sine însuși? Iar cel deranjat să se implice cumva mai profund în trăirea-i? De unde știu eu că alții, evlavioși, chiar se roagă Domnului, chiar sunt conectați la cele sfinte, și nu cumva se gândesc la cât se termină slujba azi, cât o fi ceasul, că și părintele a pus ceas pe perete și nu-i pune baterie, să știm și noi la cât plecăm acasă, că ia uite-o pa madam X, ce haine moderne are, aia iar vorbește tare în spate, oare nu-i zice nimeni să tacă?etc.
    Ce dacă se închină unul mai zgomotos?
    În permanență se vor găsi diverși care să „comenteze” ceva, cum fac eu acum.
    Nimeni, niciodată, nu va reuși să-i mulțumească pe toți! Vă amintesc pilda cu Domnul Iisus care a hrănit mulțimea cu pâinea și peștii care nu se mai sfârșeau, care mulțime după ce s-a săturat, nu știm dacă a mulțumit cum se cuvenea pentru cele primite! De aici și tristețea Domnului Iisus, de după, când regăsindu-Se cu ucenicii le reproșează hrana materială în detrimentul celei spirituale!
    Mai bine să se adune cât mai mulți la biserici,și nu la bodegi și cârciumi, nu pe la porți, să stea la bârfă. Și să se roage cum pot ei! Dar să Îl iubească pe Domnul Iisus! Și mai ales să nu uite să ierte, ca și lor să le fie iertate cele greșite! E tare greu să înveți să ierți, dar nici nu știți ce fericire dă iertarea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar daca exista semne de intrebare, situatia nu poate fi lasata la placerea fiecaruia de a se manifesta "la liber". Nu putem transforma slujba in balci ori intr-o piesa de teatru. Problema nu este ca nu se "poate inchina cum stie mai bine" ci ca trebuie sa invete cum este corect. Nimeni nu ar trebui sa se supere cand o persoana vine pentru prima sau a doa oara la biserica si nu stie ce si cum sa faca. Aici vorbim de persoanele "initiate" care nu doresc decat sa atraga atenti spre a iesi in evidenta cu mici inovatii care dauneaza slujbei in desfasurare.
    Cat priveste ceasul fara baterie.....e o lectie. In biserica nici macar timpul nu poate trece peste vesnicia lui Dumnezeu. Privesc cu uimire si mahnire cat de des se uita oamenii la ceas cand sunt langa Hristos. Daca te plictisesti trei ceasuri la slujba, cum crezi ca vei rezista o vesnicie dupa moarte langa Dumnezeu?
    Iara de partea cu iubirea si iertarea nu duc grija. Ca teoretic toti cunoastem. Practica ne arata insa altceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. Punct ochit, punct lovit!

    Concluzie: dacă tăceam, filozof rămâneam!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ne dam seama ca "non multa, sed multum" e de preferat doar dupa ce parcurgem cateva posturi in intregime(abtinerea de la mancare, de la privitul televizorului, de la cititul fara discernamant, de la ascultarea oricarui gen muzical, de la vorbaria interminabila, de la navigatul pe net).

    Si imi amintesc ca si Sfanta Scriptura ne invata acest principiu:

    5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
    6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
    7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
    8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.
    9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
    10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
    11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
    12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
    13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sarutam dreapta parinte si multumim pentru cuvintele frumoase si binecuvantare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Parinte eu am invatat ca in biserica odata ce a inceput Sf.Liturghie nu se mai poate nici saruta icoanele deoarece de fata se afla Dumnezeu si Domnul Hristos si Maica Domnului, si ingerii si sfintii sunt toti de fata...
    Si eu sunt oarecumva mahnita pentru ceea ce se intampla in biserica noastra!Din pacate in general peste tot este aproape la fel , multa miscare...
    Multumim pentru cuvant!

    RăspundețiȘtergere
  9. Doamne , ajuta !

    Ma iertati . Referitor la ceea ce spuneti , in :
    http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/03/indrumarile-staretului-iosif-de-la-optina-ravna-care-vrea-sa-indrepte-orice-rau-este-ea-insasi-un-mare-rau/#more-35650 , gasim la un moment dat urmatoarele :
    "Unei monahii, staretul i-a dat o astfel de povata:

    „Daca te tulbura faptele si pacatele aproapelui si-ti fura linistea sufleteasca, aminteste-ti despre aceasta:

    a) Daca greseala aproapelui, pe care ai dori s-o indrepti, iti tulbura linistea ta sufleteasca si te enerveaza, atunci si tu gresesti si, prin urmare, nu poti indrepta greseala prin greseala, ea se indreapta prin blandete.

    b) Ravna care vrea sa indrepte orice rau este ea insasi un mare rau.

    e) Tine minte ca ai in ochiul tau o barna, iar tu arati spre paiul fratelui.

    d) Exista nedesavarsiri inevitabile, exista chiar si unele utile. Se intampla ca prin rau sa se ispiteasca binele.

    e) Exemplul marii rabdari a lui Dumnezeu trebuie sa infraneze lipsa noastra de rabdare, care ne lipseste de liniste.

    f) Exemplul Domnului nostru Iisus Hristos ne arata cu cata blandete si rabdare trebuie sa suportam greselile omenesti. Iar daca nu suntem pusi sa-i conducem pe oameni, trebuie sa privim cu detasare la ele.

    g) Fiecaruia i se pare vrednica de osanda acea fapta a aproapelui care il demasca pe el insusi prin ceva.

    h) Nimic nu ne linisteste si nu ne impaca cu faptele celor din jur, ca tacerea, rugaciunea si dragostea. "
    Sau in alta parte :
    " Ma rugati sa va dau povata pentru izbavirea de imprastiere a gandurilor in timpul rugaciunii. Ca sa nu se imprastie deloc gandurile in timpul rugaciunii, pentru noi, oamenii pacatosi, este cu neputinta. Trebuie totusi sa ne straduim ca in masura posibilitatilor sa ne adunam mintea, asezandu-o in cuvintele rugaciunii, adica sa patrundem cu ea in fiecare cuvant al rugaciunii. De raceala si impietrire nu trebuie sa ne tulburam, ci sa continuam a ne sili spre rugaciune, constientizand ca suntem nevrednici de mangaiere si umilinta. Daca rugaciunea este rece, nu trebuie sa tragem concluzia ca nu este placuta lui Dumnezeu, ci uneori o astfel de rugaciune i se considera omului ca fiind o buna nevointa, insa doar daca omul se smereste si se defaima pe sine in tot felul inaintea lui Dumnezeu”."

    Recunosc , si eu am fost smintit de cateva ori in biserica de aspecte ca cele descrise de dvs. si ispita imi spunea ca sunt facute doar pentru exterior , doar pentru a impresiona pe cei din jur . Apoi m-am intrebat : cu ce drept categorisesc eu toate acestea ? N-am intrat in sufletul omului ca sa stiu cat de exterioara este rugaciunea lui si nici in mintea lui ca sa stiu daca il lucreaza mandria sau este o simpla forma de evlavie personala .

    Iertare , din nou , va rog !

    Fanel

    Doamne , ajuta-ne !

    RăspundețiȘtergere
  10. @Fanel De buna seama ca cele relatate de tine sunt corecte. Cu siguranta ca nici eu ca preot nu sunt perfect si gresesc uneori chiar si in biserica. Dar asta nu inseamna ca eu, cel ce invat si slujesc, nu trebuie sa iau atitudine parinteasca mustrand cu caldura pe cei care vin sa se roage.
    Exuberanta si extrovertirea din fire a unor oameni trebuie cateodata temperata, nu estompata.
    Asadar, eu incerc sa invat, nu sa judec. Eu incerc sa adun, nu sa risipesc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da , as cum spuneti , parinte , in cazul dvs. este cu totul altceva si rolul dvs. este altul , mult mai inalt si cu mai multa responsabilitate . Laudat fie Domnul ca ne-a lasat preoti care sa ne indrume spre caile Sale . Si sincer sa fiu , in cele ce le-am scris mai sus , nu la dvs. am facut referire ci mai mult ca-n oglinda . Stiti ce caut de foarte mult timp si nu prea gasesc ? ( de fapt cautarea de care vorbesc are loc doar pe internet , pentru ca , in prostia mea omeneasca , am uitat ca cel mai in masura sa ma lamureasca in toate este duhovnicul meu -urmeaza sa-l intreb cand vom avea si eu si el mai mult timp ) . Un " indreptar " de comportament in biserica . Foarte multi spun : nu face aia , aia asa , aia pe dincolo , acolo nu este bine sa... , acolo neaparat trebuie sa ... s.a.m.d. Vedeti dvs. , se intampla ca si-n Scriptura : unii fac din fire ceea ce trebuie , altii , nici sfatuiti nu pot sa faca binele , iar altii au nevoie neaparata de indrumare , fiind ca niste copii indaratnici .
    Dumnezeu sa va ocroteasca !

    Fanel

    RăspundețiȘtergere
  12. @Fanel. Sfantul apostol Pavel are in epistolele sale, in special la ICorinteni, cateva sfaturi despre comportamentul in Biserica. Cu siguranta ca azi, la 2000 de ani de crestinism, tinand cont de evolutia omului pe scara civilizatiei, ar trebui macar linistea sa fie prezenta in timpul slujbelor. Ori, acolo unde exista inzestrare nativa si vointa, gura sa fie folosita in cantare.
    Evident ca si hainele au rol important. Adica e de preferat sa nu se iasa in evidenta prin opulenta si scclipire. Mi se pare cuviincios ca la biserica sa incercam sa ne apropiem unii de altii. Adica si cei cu stare materiala si dare de mana sa se apropie de cei care vin la biserica curat imbracati, cu ceea ce au mai bun poate, pentru a nu se creea o prapastie vizuala mare. Cu atat mai mult cu cat inaintea lui Dumnzeu hainele nu prea conteaza, ca putrezesc si alea scumpe si alea ieftine.
    E frumos obiceiul din Ardeal si poate Bucovina unde oamenii merg imbracati in costume populare. Intr-un fel se uniformizeaza si se elimina diferentele. Acolo nu mai sunt saraci si bogati ci numai crestini credinciosi la slujba.

    RăspundețiȘtergere