miercuri, 8 februarie 2012

CARPE DIEM BĂ!



Ieri am urmărit un clip unde se vorbea de cumpărarea unei clipe. Şi într-o clipă am derulat prin minte clipe din viaţă când timpul s-a comprimat la maxim pentru a lua o hotărâre fără pic de răgaz.
Carpe diem”- trăieşte clipa- cum spunea Horaţiu, sau  mai bine spus,  "carpe diem, quam minimum credula postero", în traducere, "culege ziua de azi și fii cât mai puțin încrezător în viitor" cum a înţeles Ovidiu.
Trebuie să pun lângă aceste gânduri şi interpretarea unui mecanic auto tare priceput în a sa meserie, care, lucrând la maşinile unor oameni nepricepuţi la mecanică, a auzit expresia şi şi-a însuşit-o. Mărturisesc că am râs cu poftă pe un frig tăios când aşteptând să schimb nişte pivoţi, fiind pauză de masă, mecanicul a fost refuzat de ucenicul său la gura de ţuică cu care a fost îmbiat. „Carpe diem bă, că asta-i viaţa, habar n-ai ce e bun!”
Bănuiesc că înaintea secundei, ca unitate de măsură a timpului în lumea modernă, a fost clipa, care deseori este asemuită cu bătaia pleoapelor, cu clipirea. Venirea pe lume este o marcată de clipa în care ochii, străfulgeraţi de lumina exteriorului, clipesc pentru prima dată. Ne numărăm, fără să contabilizăm, secundele, clipele vieţii, prin clipiri mai rare sau mai dese în funcţie de starea sufletească sau locul în care ne aflăm. Ieşirea din lume se face într-o clipă, când clipirea îşi încetează numărătoarea şi obloanele ochilor se trag pentru veşnicie, căci acolo nu este timp.
Ştiţi că aproape nu este postare în care să nu pomenesc de relaţia omului cu Dumnezeu, pentru cazurile unde există această relaţie sau se crede în această relaţie, fără să doresc impunerea trăirii mele cuiva, fără să forţez nota cu crezul meu. Într-o frază, folosindu-mă un pic de matematică (la care nu am excelat), aş dori să fac un calcul. Şi aici mă refer doar la cei ce cred în Dumnezeu. Nu ştiu câţi se gândesc la Dumnezeu, în timpul unei zi în mod curat, nealteraţi de sunete, imagini şi trăiri profane. O secundă sau clipă dintr-un minut ar fi perfect. Ar însemna un minut dintr-o oră ori 24 de minute dintr-o zi. Vi se pare mult? Deja când am ajuns la unitate mai mare de măsură cred că vi se pare mult. Aşa, ca să vedeţi ce putere are clipă, o secundă. Poate nu aveţi timp în timpul săptămânii, mă refer tot la cei ce cred, că ceilalţi se pare au de câştigat ceva timp, neavând treabă cu divinitatea. Cele 24 de minute din fiecare zi, pot fi cumulate într-o slujbă , de aproape trei ore, matematic vorbind. Poate că merită şi Dumnezeu, măcar atât.
În timpul vieţii clipa poate fi fericită ori fatală. Într-o clipă ne putem salva ori pierde viaţa. Carpe diem, trăirea clipei este o traducere forţată, libertină. Trăirea clipei, după umila-mi părere afiliată la gândul lui Ovidiu, ţine de selectarea momentelor speciale şi nu de ghiotura secundelor bulucite din viaţa noastră luată de-a valma. Secundele, minutele, orele şi zilele noastre sunt în mare parte coordonate de un program rigid, de un orar bine stabilit de obligaţii şi tabieturi. Clipele însă sunt momente speciale ce trebuiesc alese cu  grijă. Secundele sunt multe, clipele sunt rare.
Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile; o clipă numai, şi pe toate acestea moartea le primeşte.” Sunt rânduri de la slujba înmormântării. Nu le-am scris pentru a vă întrista ci pentru a vă arăta puterea clipei.
Iar dacă nu v-a  plăcut postarea, pentru care mi-am jertfit o clipă, am să încerc să recuperez sobrietatea mesajului prin a vă ura clipe minunate uniform repartizate printre secundele şi zilele petrecute alături de cei dragi.


11 comentarii:

  1. vroiam doar sà và multumesc pentru cà existati......frumusetea sufleteascà si intelepciunea pe care o pune-ti in fiece postare mà ajutà sà vàd lumea mai frumoasà ,sà fiu mai bunà...sà nu-mi pierd speranta...ferice de cei ce và sunt alàturi zi de zi....sunt sigurà cà và apreciazà la justa valoare....Marilena Uldry

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc şi eu pentru gând şi "fidelitate". Nu ţin ascuns ce am primit de la Dumnezeu. Ofer după cum pot şi celor din jur gândurile şi trăirile mele din Lumină izvorâte.

      Ștergere
  2. I-mi place sa intru in fiecare zii aici pentru catevsa minute deoarece stiu ca gasesc totdeauna ceva folositor ,multumesc parinte si Dumnezeu sa va rasplateasca ,C.A

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc şi eu de vizite şi de gând. Scriu ce cred că poate ajuta măcar şi pentru o clipă, pe cei ce trec pragul paginii mele.

      Ștergere
  3. Ce frumos ati relatat!Am inteles ce pret are o clipa...
    Si cand ma gandesc ca de cele mai multe ori , clipele mele se scurg neobservate printre degete.....
    In aceasta dimineata m-am trezit cu gandul la Corinteni cap 13.1:8. Cateodata asa imi vorbeste de clar acest capitol si m-am bucurat o clipa de frumusetea si puterea lui...:)
    Clipe binecuvantate sa va dea Domnul parinte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Corina! Imnul dragostei de la Corinteni este izvor de optimism îmbrăcat în nădejde. Dacă nu putem muta munţii cu credinţa, putem dobândi raiul cu dragostea. Clipă de clipă.

      Ștergere
  4. Am inceput razand si am terminat oftand cu gandul la cate clipe pretioase pierdem secunda de secunda.Tocmai am terminat de scris ultima postare (pentru o vreme) pe blog.

    Prin cele pe care le-ati scris, am sentimentul ca primesc raspuns la o intrebare pe care mi-o tot pun in ultima vreme, legata de trecerea timpului. Tot avem senzatia ca trece prea repede dar de fapt nu realizam ca noi il pierdem.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E bun şi râsul şi oftatul. Unul luminează mintea şi altul uşurează sufletul.
      Nu ştiu cum mai trece timpul, dar sigur noi prin el cu mare viteză.

      Ștergere
  5. Va multumesc pentru binecuvantare, dar de multe ori ma gandesc ca vorba multa e saracia omului si cum mie imi cam place sa ma intind la vorba lunga, cred ca trebuie sa il rog pe Dumnezeu sa imi inspire postrai mai scurte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Niciodata nu-i tarziu Padre, sa-ti citesc(si uneori, recunosc, recitesc) randurile. O fac si pentru ca stiu ca tipul petrecut in casa ta se masoara in clipe, adaugate la cele 24 de minute de care vorbeai. E ca si cum , cumva, o mana nevazuta adauga un bonus in clepsidra care s-a intors pentru mine din prima clipa in care am deschis ochii spre viata

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Tiana, pentru trecerea prin pagina mea şi pentru răgazul acordat în scrierea acestor rânduri de comentariu. Cum ştii, mă bucur când voi, prietenii mei, treceţi şi culegeţi din puţinul experienţei mele, gândind că nu e un timp pierdut, ci unul câştigat, căci clipele (bune) cu care umplem clepsidra vieţii sunt cele pe care le împărţim cu cei cu care împărtăşim bucăţi din drumul început odinioară.

      Ștergere